Sanctuarul de Urși de la Zărnești, printre cele mai impresionante locuri de vizitat din întreaga lume 

La poalele Masivului Piatra Craiului, într-un ținut de o frumusețe rară, de 20 de ani se scrie una dintre cele mai emoționante povești despre oameni și natură. O poveste cu un început răvășitor, transformată însă într-unul dintre cele mai impresionante proiecte de bunăstare a animalelor: Sanctuarul de Urși Libearty de la Zărnești.

La mai puțin de o oră de mers cu mașina de la Brașov spre Pitești, pe dealul de la intrarea în orașul Zărnești, se află cel mai mare sanctuar de urși bruni din lume. Rezervația de la Zărnești se întinde pe o suprafață de 69 de hectare de pădure și adăpostește peste 100 de urși salvați din captivitate – din grădini zoologice și circuri, din restaurante, hoteluri, pensiuni, cabane sau benzinării, unde erau ținuți în cuști minuscule, întunecate și murdare, cu gratii ruginite, lăsați să flămânzească sau îndopați cu bere și junk food pentru amuzamentul turiștilor. Mai sunt și urși „gunoieri”, pui rămași orfani ori urși aduși aici după ce au fost răniți pe șosele.

Povestea a început în 1998, când Cristina Lapis și soțul ei au cunoscut-o pe Maya. Era ținută într-o cuşcă insalubră, cu bare metalice şi ciment pe jos. Era atât de slabă, încât cu greu își mai putea înălța capul. Patru ani au avut grija ei, dar, în ciuda tuturor eforturilor, în martie 2002, Maya s-a mutat în Ursa Mare. Sanctuarul este dedicat Mayei – din suferința ei, în 2005, s-a născut „Libearty”.

Astăzi, TripAdvisor situează Sanctuarul de Urși Libearty de la Zărnești printre cele mai frumoase, impresionante și demne de vizitat locuri din întreaga lume. Distincția a fost acordată pe baza opiniilor lăsate de vizitatori pe site și reprezintă un certificat de excelență ce confirmă întreaga dedicare și strădania echipei Asociației Milioane de Prieteni de-a lungul celor 20 de ani.

Un recURS la libertate

Ca un drum cu dublu sens, lecția de compasiune de la Libearty nu a schimbat doar destinul animalelor salvate, ci și percepția oamenilor față de libertate. Pentru că, după cum recunoaște Cristina, în aceste două decenii, exemplul de la Zărnești, un veritabil model de respect față de natură și viețuitoarele ei, a adus o schimbare reală în modul în care oamenii înțeleg captivitatea unui animal nevinovat. Schimbarea e mai evidentă în rândul tinerilor, „care nu au interese, care au încă sufletul curat și își doresc o viață mai frumoasă, în armonie cu toată creația”.

Libertatea este „un bun pe care îl primim toți la naștere – toate ființele – și nu este drept ca noi, oamenii, să profităm de forța și mijloacele de care dispunem pentru a îngrădi dreptul altor specii la ea”, punctează ferm Cristina.

De aceea, accentuează, ideal ar fi să nu mai existe urși sau alte animale captive după gratii, pădurile să rămână vii, să le poată oferi adăpost și hrana necesară supraviețuirii. Iar noi, oamenii, să înțelegem că „nu suntem singurii proprietari ai acestei planete și să găsim mijloacele prin care să putem conviețui în pace – mai întâi între noi și apoi cu întreaga creație – dacă tot ne considerăm superiori celorlalte specii”.

Pe termen lung, și-ar dori ca, atunci când un ursuleț rămâne orfan, să poată fi reintegrat în mediul natural, „dar într-o țară în care vânătoarea de trofee nu mai există, iar interesele meschine nu mai duc la uciderea animalelor – uneori chiar mai brutal decât în preistorie, când omul vâna doar pentru a supraviețui”.

Oameni și urși

În Munţii Carpaţi trăiesc, spun statisticile, aproximativ 8.000 de urși, peste 40% din exemplarele Europei. Abundența aceasta vine însă și cu o serie de provocări. Pentru că, pe măsură ce habitatul lor se suprapune tot mai mult cu activitățile umane, crește și riscul unor interacțiuni periculoase. Forțați, urșii ajung tot mai aproape de așezările oamenilor, iar asta generează conflicte. Sunt necesare măsuri, atât pentru siguranța comunităților, cât și pentru protejarea urșilor. Măsuri care, cel puțin până în prezent, nu par să fie suficient de bine coordonate. Avem un echilibru tot mai fragil, în care atât oamenii, cât și urșii suferă, deși ambele părți au nevoie de protecție.

Cum va evolua relația oamenilor cu urșii în România?

„Relația oamenilor cu urșii în România va evolua, din păcate, așa cum va evolua și politica, pentru că, fără o voință politică reală de a face viața mai frumoasă și mai curată, nu se va schimba nimic în bine. Politica înseamnă organizarea societății astfel încât cetățenii unei comunități să poată trăi cât mai bine. Iar eu am spus mereu că, protejând animalele, protejăm și omul”, concluzionează Cristina Lapis.

Sanctuarul Libearty, o lecție vie despre respect și responsabilitate

Pe 18 aprilie începe vacanța de Paște. Dacă sunteți în căutarea unei experiențe care să vă atingă sufletul, Sanctuarul Libearty este destinația perfectă. Refugiul nu este doar locul în care se rescriu poveștile tulburătoare ale urșilor salvați din condiții inimaginabile, ci și o lecție vie despre respectul pentru natură și responsabilitatea noastră față de toate ființele care împart această planetă cu noi. La sanctuar puteți ajunge cu mașina, accesul rutier se realizează prin DN 73 (și apoi DN 73A) – din direcția Brașov (25 km) sau Pitești (120 km), cu autobuzul, linia 140 Brașov – Zărnești, sau cu trenul. Până la sanctuar însă, și de la stația de autobuz din Zărnești, și de la halta Tohanu, mai sunt apoi aproximativ 4 km de mers pe jos (în jur de 50 de minute). Programul de vizitare este de marți până duminică. Lunea este întotdeauna închis. E bine să știți și că sanctuarul nu primește copii sub cinci ani, din motive de siguranță. Toate detaliile privind programul, prețul și condițiile de vizitare le găsiți pe site-ul: https://millionsoffriends.org/

„Urșii sunt animale sălbatice extrem de puternice. Sunt frumoși, foarte inteligenți, dar nu sunt ursuleți de pluș”

Respectul față de natură și față de viețuitoarele sale începe prin înțelegerea comportamentului și locului fiecăruia în ecosistem. Hrănirea urșilor pe marginea drumului, doar pentru a-i vedea mai aproape, poate schimba comportamentul lor natural. Pentru că, în loc să caute hrană în pădure, urșii ajung să depindă de oameni, iar acest lucru poate crea situații periculoase pentru toți.

Cristina Lapis: „Cei care hrănesc urșii nu o fac cu rea voință, dar trebuie să înțeleagă că ursul este un animal oportunist. Dacă poate mânca un sandvici pe marginea drumului, nu se va mai duce în pădure să caute fructe sau ciuperci, care, să fim drepți, nici nu prea se mai găsesc din cauza defrișărilor necontrolate. Pentru a eradica acest conflict urs-om, care a fost creat, de fapt, artificial pentru a încuraja vânătoarea și braconajul, nu există decât două soluții, care trebuie aplicate simultan. Prima, educație civică – așa cum ni se prezintă zilnic la televizor, beți 2 litri de apă, așa ar trebui să ni se spună și nu mai hrăniți urșii, îi condamnati la moarte! A doua, amenzi serioase pentru cei care nu respectă interdicția. Dar pentru aceasta, ar trebui să existe o supraveghere video în toate zonele sensibile, frecvent vizitate de turiști”. 

CITEȘTE ȘI: Sute de mii de români donează pentru mai bine

Foto: Cristina Lapis