Florin Stoican: „Eforturile pe termen lung necesită parteneri financiari implicați, nu unii care lucrează după modelul: ia banii, pune-mi logo-ul, fă-mi raportul și pa!”
După aproape 25 de ani în protecția mediului, conservaționistul Florin Stoican crede că succesul pe termen lung presupune ca finanțatori, cetățeni și autorități să lucreze împreună.
„Noi trebuie să creștem și să prindem curaj”, spune Florin Stoican într-o dimineață de ianuarie friguroasă, din mijlocul pădurii Băneasa. Pădurea e una dintre cele mai disputate parcele verzi ale Capitalei: de politicieni și dezvoltatori imobiliari care vor să permită trecerea cu mașina prin ea; de primării care dezbat cine și cum s-o administreze; de presa care a demonstrat recent tăieri fără avize pe 4.000 de metri pătrați; de activiști de mediu precum Stoican care cer de mulți ani să fie protejată. Pentru a avea o voce unitară prin care să ceară prin lege conservarea naturii din orașe, activiștii – acest „noi” la care se referă Stoican – s-au coalizat în grupuri civice, în Rețeaua pentru Natură Urbană. Oameni din București, Cluj, Iași, Satu Mare, Brașov, Timișoara sau Piatra Neamț studiază de câțiva ani anumite spații verzi din orașele lor, inventariază arbori sau specii, fac tururi ghidate și dezbateri, merg în ședințe de consilii locale sau direct la primar ca să-l convingă de frumusețea naturală a locului și să-i ceară să-l ia în grijă.
„Contează mult să le spună autorităților că nu sunt singuri”, subliniază Stoican, unul dintre fondatorii rețelei și inițiator al legii ariilor urbane protejate. „[Contează] că sunt susținuți de un proiect național, că mai sunt proiecte similare în țară, că putem învăța unii de la alții și că putem fi parteneri de dialog”.
Stoican, un geolog de 49 de ani, și-a dedicat peste două decenii căutării de parteneri pentru conservarea naturii. Pe temelia de geologie a pus cunoștințele de biodiversitate când a înființat Parcul Național Buila-Vânturarița în 2005 și apoi când a ajutat la crearea Parcului Natural Văcărești, din București, în 2016.
Cinci ani a lucrat în administrația parcului Buila, despicând ițele managementului silvic și de-atunci lucrează pe multiple fronturi pentru dezvoltarea comunităților din Oltenia de sub Munte, în jurul naturii și patrimoniului. Alți cinci ani a construit și coordonat departamentul de sustenabilitate a pădurilor de la IKEA România. A colaborat și cu Banca Mondială, în proiecte pentru refacerea zonelor afectate de minerit și în diverse inițiative de geotehnie. Oferă și consultanță de mediu parlamentarilor și primarilor, e implicat în dezbateri legislative pentru conservarea naturii, iar ca fellow Ashoka – o rețea globală de antreprenori sociali – face schimb de experiență și expertiză cu alte echipe care-i împărtășesc viziunea: că protejarea biodiversității poate aduce beneficii tangibile tuturor, iar protecția naturii poate deveni prioritate națională.
Eforturile pe termen lung ale activiștilor precum Stoican au dus la unele dintre cele mai mari reușite de conservare din România. Prin 2007-2008 au împiedicat legalizarea vânătorii în parcurile naționale din țară. Un grup de lucru transforma, nu demult, Săptămâna Verde într-un program național, iar printre cele mai recente victorii e și modificarea Codului Silvic care va deveni baza unei viitoare Centuri Verzi a Bucureștiului, care să includă și pădurea Băneasa.
Toate aceste inițiative au însă nevoie de parteneri și de coaliții.
Finanțatori mai vizionari
Stoican a învățat că eforturile pe termen lung necesită parteneri financiari implicați, nu unii care lucrează după modelul „ia banii, pune-mi logo-ul, fă-mi raportul, pa; noi le spunem din start – dacă voi vreți așa, noi nu vă vrem”, spune Stoican.
După experiența multor proiecte finanțate pe termen scurt atât la Văcărești, cât și la Asociația Kogayon, prin care a înființat Parcul Buila, activistul și-a dat seama că să iei bani pentru o tabără cu copii sau pentru plantarea unor arbori o să te țină mereu în alerta „se termină proiectul, noi ce facem?”. Asta obligă ONG-urile din România să se muleze după checklistul unui finanțator, când ar trebui să fie invers: „Vreau să vină compania și să spună dezvoltați bine, sunteți experți în domeniul vostru, cu resursele mele completez ce faceți voi”.
Sunt idei pe care Stoican le pune pe masă și la întâlnirile Romanian Business Leaders și le pune în practică și în proiectele sale. În Oltenia de sub Munte Kogayon a adus parteneri precum BRD – Groupe Société Générale, Lidl România sau Commonland, o rețea care lucrează pentru restaurarea terenurilor degradate. Asociația oferă granturi cumulate de sute de mii de euro pentru inițiative locale precum înființarea muzeelor tematice (al borangicului sau al radiourilor), expoziții foto și documentare despre natura din Vâlcea, maratoane montane, festivaluri sau puncte gastronomice locale. Viziunea e ca toate inițiativele să se autosusțină în următorii ani – prin rulajul tot mai multor vizitatori care mănâncă, se plimbă și dorm acolo.
Cetățeni mai implicați
Cea mai mare dezamăgire a lui Stoican e faptul că protecția mediului nu e încă o mișcare de masă. „Până la urmă, vorbim despre lucruri care ne lovesc indirect – pădurile sunt acolo departe, am auzit noi că taie unii, sau urșii ne omoară, deci să-i împușcăm și noi pe ei”. E greu să mobilizezi o comunitate masivă care să susțină pe termen lung astfel de cauze.
De-asta Stoican vede atât rețeaua de 150 de parteneri din Oltenia de sub Munte (proprietari de pensiuni, meșteri, preoți, politicieni, influenceri) cât și Rețeaua pentru Natură Urbană, care astăzi cuprinde oameni din 10 orașe ce propun 23 de arii naturale urbane, ca fiind esențiale și motivante. Leagă parteneriate locale sau naționale, schimbă idei și know-how, la poartă, pe WhatsApp sau la întâlniri dedicate, iar acest „noi” are altă greutate când Stoican merge cu orice spre decidenți.
Altfel, societatea s-a obișnuit cu câteva figuri (mai) publice care activează ca „salvatorii pădurilor”, crede conservaționistul, doar așa e perceput și el, iar așteptarea e ca ei să rezolve toate problemele de mediu.
„Ne alegem bătăliile”, spune Stoican. „Dacă sunt gunoaie în fața casei, nu pot să vin tot eu; le strângi, apoi, dacă persistă problema, te adresezi primăriei, suni la Garda de Mediu, faci o sesizare, dar te ții de capul lor, așa am început toți.”
Politicieni mai atenți
Stoican a învățat să-și aleagă momentele în care poartă anumite bătălii și când vine vorba de dialogul politic. Când s-a apucat cu câțiva colegi de facultate să facă dosarul pentru Academia Română, ca să ceară înființarea Parcului Național Buila, a fost un moment bun. România se pregătea pentru aderarea la UE și Guvernul voia niște extra arii protejate în portofoliul țării. A fost un șoc pentru toți că s-a întâmplat în doar câteva luni, „dar viteza a venit din oportunitate.” La fel s-a întâmplat și când au cerut înființarea Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate (ANANP), în 2016, când Guvernul tehnocrat abia ce-și intra în pâine. Un guvern „fără presiune și control politic”, scria Stoican pe-atunci într-un articol, va fi capabil să vadă valoarea unei instituții dedicate managementului ariilor naturale protejate. Și așa a fost.
După modificările recente din Codul Silvic, pentru pădurea Băneasa, Stoican și alți activiști, precum Alex Găvan, Dan Trifu sau Daniel Sărdan, au fost la întâlniri cu George Tuță, primarul Sectorului 1, să se sfătuiască pe cum să ceară administrarea pădurii de la Primăria Capitalei și ce să promită.
Au lucrat împreună chiar la începutul lui 2025 pe o Hotărâre de preluare prin care argumentează nevoia unui plan de management și al unei administrații dedicate a pădurii, cu intervenții minime, cu conectarea pădurilor deja fracturate precum și punerea sub protecție strictă – lucruri pe care le poate face mai repede o administrație locală.
„Ne ajutăm unii pe alții”, spune Stoican, „găsim o variantă de colaborare”. Pentru Centura Verde, alpinistul Alex Găvan a fost „vioara întâi” datorită notorietății publice, iar Stoican a venit cu expertiza tehnică. În dezbateri, Găvan le vorbea politicienilor de leadership și despre vârfuri, Stoican despre păduri și management silvic. Apoi, politicienii care i-au susținut au dus mesajul mai departe, acolo unde activiștii ori nu ar fi fost băgați în seamă, ori nu ar fi știut cum să lupte.
Trebuie să fii acolo, spune Stoican arătând spre un panou de informare destrămat din pădurea Băneasa, subliniind că ai nevoie de administrator local pentru mentenanță și pază. Trebuie să fii la curent. Trebuie să-ți alegi aliații în domeniile care ție îți lipsesc, pentru că nimeni nu le știe pe toate. Când nu mai poate unul, vine celălalt. „Cam asta e cheia succesului”.
Foto: Anca Iosif – Rețeaua pentru Natură Urbană și Oltenia de sub Munte organizează printre altele și o școală de mediu pentru jurnaliști. Aici, Florin Stoican explica grupului din 2024 etapele și felurile exploatărilor forestiere.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 294 | Februarie 2025