Să te văd ce poți, Sophia!
La o conferință din Hyderabad, India, lui Duncan Wardle i-a fost dată o a doua șansă de a se întâlni cu un robot. Și nu este vorba despre orice robot, este vorba de Sophia, senzația de AI de la Hansen Robotics. „Ca o insultă, prezentarea mea despre creativitatea și ingeniozitatea umană urma să fie imediat după reprezentația robotului. Având în vedere „electricitatea din aer”, atunci când Sophie se pregătea să-și facă intrarea, m-am simțit îngrozit de faptul că aș putea fi eclipsat de o mașinărie.”
Este o teamă întâlnită din ce în ce mai frecvent în ultima vreme. Un studiu efectuat de cercetătorii de la Oxford și de la Universitatea Yale sugerează că până în 2053, roboții ne vor întrece la traducerea limbilor, scrierea de eseuri și efectuarea de intervenții chirurgicale. O altă concluzie important a studiului a fost și că se așteaptă ca toate locurile de muncă umane să fie automatizate în următorii 120 de ani.
Atunci când vorbim despre Disney, nu se poate vorbi neapărat despre o potrivire cu tehnologia. De fapt, una dintre cele mai noi soluții high-tech ale companiei, Magic Band, folosește tehnologia RFID pentru a-și lăsa oaspeții să-și rezerve atracțiile preferate și să cumpere mărfuri. În plus față de îmbunătățirea experienței clienților (fără așteptări la cozi interminabile!), Magic Band oferă o multitudine de date pentru îmbunătățirea operațiunilor în timp real și planificarea produselor și serviciilor viitoare. Dar în cei 30 de ani ai mei de la Disney, în toate modurile inovatoare în care am văzut că tehnologia este pusă în mișcare, nu am văzut niciodată că a învins ingeniozitatea umană.
În timp ce stăteam în culise urmărind publicul ascultând-o pe Sophia, am aflat – spre surprinderea mea (și încântarea egoistă) – că miracolul și admirația inițială a mulțimii s-au transformat curând în nervozitate, apoi într-o frică vizibilă. Sophia era remarcabilă prin tot ce putea face, dar îngrijorătoare pentru tot ce părea să reprezinte pentru viitorul omenirii. Când am luat preluat scena pentru a reaminti participanților magia creativității și imaginației umane, a existat un sentiment parcă palpabil de ușurare.
Experiența asta, pe care o voi repeta în curând în Guatemala, a contribuit la consolidarea convingerii mele că roboții, big data și AI, la fel de distrugătoare și extraordinare pe cât par a fi, nu vor putea niciodată să concureze cu intuiția umană și combinația unică și misterioasă a elementelor care constituie inteligența noastră emoțională.
Sophia este doar începutul, un prototip primitiv care, fără îndoială, va deveni o mare parte a vieții noastre în câțiva ani. Se spune că în curând roboții vor scrie romane dintre cele mai bine vândute, vor compune simfonii și vor produce opere de artă foarte mari și valoroase. Poate că aici se va ajunge, la un moment dat. Chiar și așa, intuiția îmi spune că mai este mult timp până atunci. Repet, intuiția mea!
Îmi amintesc de una din multele experiențe extraordinare pe care le-am avut în cei 30 de ani la Disney. În 2010, echipa Disney Parks a căutat idei pentru viitorul Downtown Disneyland din Florida. Patru dintre cele mai mari firme de arhitectură din lume și-au prezentat conceptele. Primele trei modele au fost spectaculoase, futuriste, care costau mii de dolari numai pentru a le macheta. Prezentatorul final, cu toate acestea, nu a adus nici o recuzită, nici un model la scară mică. În schimb, el ne-a spus să închidem ochii, apoi a pictat o imagine încântătoare în mintea noastră cu privire la ceea ce va aduce viitorul. A fost oferta câștigătoare. El înțelesese că la Disney este vorba despre puterea povestirii, despre capturarea imaginației. Nu este nevoie de un ansamblu sau de vrăjitorie de înaltă tehnologie pentru a impresiona.
Lucrul la Disney m-a învățat să apreciez nelimitatea imaginației umane. Ai avut un monstru în dulap când erai copil? Aceasta este o experiență umană greu de imaginat de către roboții care ar fi putut să conceapă sau să se refere la felul în care Disney / Pixar a făcut-o în 2001, producând Monsters Inc. Este vorba în special de povestiri – cu perechi de Sulley mari și cu un singur ochi, cu Mike Wazowski echipa înfricoșătoare de la fabrica de îmbuteliere din Monstropolis – care îi dă filmului genialitate. Și este o genialitate umană, una care atrage și reflectă starea umană pentru a ținti în inimile noastre.
De când există pe pământ, oamenii au căutat să-și exprime misterele iubirii și camaraderia, în cântec, versuri, proză, artă, film și multe altele. În timp ce roboții, cu siguranță că își vor spori abilitățile și simțurile dar…, nu pot încă să simtă emoțiile noastre și nici nu se regăsesc în creativitatea pe care o produc aceste emoții.
Într-un alt proiect de la Disney, echipa mea și cu mine a trebuit să rezolvăm o problemă dificilă: turiștii britanici nu veniseră la Disneyland Paris, contrar așteptărilor noastre. Disney a avut o serie de date de cercetare de piață despre familiile britanice, obiceiurile de vacanță, gusturile, temerile, aspirațiile lor. Am dezvoltat campanii de publicitate strălucitoare destinate să exploateze aceste date. Și am făcut sondaj după sondaj în rândul britanicilor, și mereu aveau rezultate pozitive, conform datelor, majoritatea au spus că le-ar plăcea să viziteze Disneyland. Și totuși nu au venit.
Deci, ca un Sherlock Holmes, am pornit spre Londra, Sheffield și Liverpool pentru a-mi răspunde la întrebarea: „De ce?” Am vizitat zeci de case ale familiilor care, conform studiilor, erau ideale pentru a ocupa poziția de consumatori Disney. După sute de ore de interviuri și observații, am descoperit un indiciu care a dus la o gândire creativă. În aproape fiecare casă, am găsit fotografii cu copii și nepoți. Aproape în mod inevitabil, fotografiile erau făcute în perioada când copiii și nepoții aveau vârsta cuprinsă între 5 și 20 de ani. Ce ne-au povestit aceste portrete a fost cât de greu este ca părinții să-și lase copiii să crească.
Ne-am înțeles. Am identificat trei puncte de tranziție cheie în viața copiilor, de care toți părinții se tem: vârsta de 8-9 ani, când copiii nu mai cred în Moș Crăciun; vârsta de 13 ani, când fetele nu mai țin mâna tatălui în public; și 17-18 ani, când părinții își dau copiii la facultate pentru prima dată. Cu aceste viziuni foarte umane, am creat o campanie care vizează părinții care au portretizat Disneyland ca fiind un loc în care copiii continuă să creadă, unde le țin mâna și unde toată familia poate experimenta magia împreună. Astfel a crescut numărul consumatorilor în rândul britanicilor. Big data nu au fost representative în acest caz și nici potrivite, cee ace înseamnă că o intuiție umană bine reglată nu se bazează doar pe date și statistici.
Nu există nicio îndoială că verii mai avansați ai Sophiei vor genera cântece, hit-uri pop și poate chiar vor scrie scenarii SF, dar nu vor putea ajunge niciodată în inimile noastre, așa cum pot face numai povestitorii umani. Ingeniozitatea umană, rezolvarea problemelor creative și gândirea critică vor deveni mai valoroase în timp, pe măsură ce rândurile roboților se vor înmulți. Confruntat cu creșterea fluxului de automatizare, aș continua să pariez pe imaginație în fiecare zi. Să te vedem, Sophia!
Duncan Wardle este fostul șef al departamentului de creativitate și inovație la Compania Walt Disney.