Scrisoare de dragoste pentru jobul meu, de Valentine’s Day!
De când mă știu, visul meu a fost să fiu acolo, în mijlocul poveștilor care scriu istorie. Visam, copil fiind, să fiu Hagi sau fata care stă de vorbă cu el. Era un vis plin de ambiție. Dar mă aștepta și un drum greu de parcurs. Și uite că, la vârsta de 19 ani, am ajuns să fiu acea fată. O fată care stă față în față cu oameni mari, care scrie povești ce rămân în timp, care trăiește și respiră prin cuvintele pe care le pune pe hârtie.
Îndemnul primit la începutul carierei
Când am început, eram doar un copil cu emoții și cu responsabilități uriașe. „Nu lăsa nicio literă nelalocul ei, simte-o pe fiecare în parte”, mi-a spus, la începuturile carierei mele, un coleg cu experiență. Iar acele cuvinte m-au făcut să înțeleg că jurnalismul nu este doar despre a scrie. E vorba despre a înțelege, a simți, a trăi fiecare poveste pe care o transmiți mai departe.
Nu am uitat niciodată acea primă zi de serviciu pe ziar și teama de a nu lăsa vreun detaliu să-mi scape. Responsabilitatea de a reda corect și complet ceea ce văd și aud mi-a dat încredere și m-a transformat în omul care sunt acum.
A fost și este un dar să poți să fii martor la transformările prin care trec oamenii importanți ai acestei lumi și să aduci în fața publicului răspunsuri la întrebări pe care mulți nu au curajul să le pună.
Au fost 20 de ani în care am cunoscut, rând pe rând, mari personalități ale lumii. De la Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi, Regele Mihai I, Donald Trump, Lucian Bute, Horia Roman-Patapievici, Andrei Pleșu, Oana Pellea, Elisabeta Lipa… am fost față în față cu acești oameni, și sunt doar câteva exemple, care mi-au adus lecții neprețuite. Lecții de perseverență, de curaj, de viziune.
Am adunat, în toți acești ani, amintiri pe care le voi păstra pentru tot restul vieții și momente de care mă voi agăța mereu când voi avea nevoie de inspirație. Mă simt norocoasă și recunoscătoare pentru toate aceste întâlniri, pentru fiecare interviu, pentru fiecare cuvânt schimbat.
Jurnalismul este mai mult decât o carieră
Jurnalismul este mai mult decât o carieră. M-a format, m-a învățat să gândesc diferit, să am curajul de a pune întrebările care trebuie puse, să caut adevărul chiar și atunci când drumul este greu. A fost o iubire constantă, pe care nu am abandonat-o niciodată, indiferent de obstacolele întâlnite. Cu fiecare an care trece, mă simt mai puternică, mai încrezătoare în munca mea și în abilitatea de a influența, chiar și într-o mică măsură, lumea din jurul meu.
Acum, la aproape 40 de ani, sunt tot aici. Cu tot ce am învățat și experimentat. Continui să îmi pun întrebări, să caut răspunsuri și să construiesc punți între oameni și idei. Și, deși încep să simt că nu mai am aceleași emoții ca atunci când aveam 20 de ani, știu că această iubire pentru jurnalism nu va dispărea niciodată. Pentru că, oricât de multe s-ar schimba, munca mea, cuvintele și poveștile vor fi mereu acolo, în fața mea, așteptând să fie descoperite.
Așadar, dragă job, îți mulțumesc pentru fiecare zi, pentru fiecare lecție, pentru fiecare interviu și pentru fiecare cuvânt scris. Cu tine, am învățat să fiu mai bună, mai curajoasă, mai deschisă. Cu tine, am învățat că totul este posibil atunci când îți urmezi visul cu pasiune.
Cu recunoștință și dragoste, Un jurnalist care încă visează!
CITEȘTE ȘI: Cum să gestionezi conflictele la locul de muncă fără să-ți strici relațiile
FOTO: ID 13697440 © Iurii Sokolov | Dreamstime.com