SOS emoțiile mele!

Cel mai lung drum am înțeles că e cel de la minte la inimă! De la rațiune la simțire, de la neasumare la asumare și de la visare la trăirea „aici și acum”. De la „mă descurc singur” la „am nevoie de ajutor!”

Multă vreme mi-am privit emoțiile ca pe o vulnerabilitate și nu ca pe un act de curaj. Am înțeles că nu e prea bine să te afișezi cu ele pentru că poți fi tratat ca naiv, că prea multă creativitate ar duce la patologie, că emoția îți perturbă productivitatea și e mai bine să cosmetizezi realitatea.

Până într-o zi, când am înțeles că emoția e super-puterea mea. Mi-am conștientizat puterea pe care o creează emoția și am dat voie creativității să îmbrace procesul propriu de dezvoltare personală sau al creării de metode art-terapeutice. De acolo îmi luam curajul, de aici a venit și forța interioară. De acolo mi-am găsit echilibrul!

De aici a crescut și logica, de aici mi-am întărit mușchii emisferei stângi. Acest proces a fost programul meu de dezvoltare personală! Mai am și alte programe și investesc continuu, atât în formarea profesională cât și în procesul personal de dezvoltare personală. Perfectă, fără program, voi fi în momentul în care îmi voi încheia alergarea pe acest pământ!

Vin către tine, drag cititor: te-ai gândit vreodată ce putere emani dacă cuprinzi, dacă accesezi toate resursele emoționale la turaj maxim?

Dacă pui degetul pe ceea ce tu numești punct slab, vulnerabilitate, limită și îți sufleci mânecile și vrei să lucrezi cu tine? Îți privești slăbiciunile ca pe un ghem încâlcit? Îți cunoști bine punctele tale forte? Poți pune ușor degetul pe tăriile tale? Te privești cu respect și mândrie sau pleci capul neputincios?

Ce te împiedică să intri într-un proces de dezvoltare personală cu un consilier sau psihoterapeut? Ce blocaje ai? Ce experiențe din trecut te ajută sau încurcă să îți dorești să lucrezi cu emoțiile tale?

Așa cum lucrezi primăvara în grădină și tai toate mlădițele uscate, pentru ca procesul natural sa aibă loc,  te invit să îți faci loc pentru o primăvară în sufletul și emoțiile tale!

Oare un grădinar iscusit ar lăsa crengile uscate de anul trecut, doar pentru că a investit prea mult în coroana copacului? Oare un viticultor ar accepta o mlădiță putredă pe motiv că îi plăcea forma viței din toamnă? Categoric, nu!

Cu atât mai mult, noi, oamenii avem nevoie de regenerare și șlefuire, de tăierea unor obiceiuri greșite, a unor dependențe, a unui stil de viață haotic, a unui regim alimentar nesănătos sau centrat pe prea multă grijă (da, se pare că devine o nouă religie la care aderă tot mai multă lume), un ghidaj autorizat pentru caruselul nostru emoțional.

Echilibrul personal e ca un semnal de alarmă care ne ajută să nu cădem în extreme, un far care luminează corabia vieții noastre. Sunt momente în care această echilibristică minte-corp-emoții reprezintă o provocare, sunt zile în care pur și simplu nu îți iese, însă nu e un motiv să abandonezi cursa programului de dezvoltare personală!

Citește articolul integral pe Revista Psychologies

Autor: Adina Luiza Idor, psiholog