Tânărul care s-a întors în România şi a devenit profesor la şcoala unde a învăţat

„Mulți dintre colegii mei cunoșteau teoria, dar puțini puteau să spună că o înțeleg cu adevărat, că o simt. Da, e greu să simți la prima mână teoria evoluției sau diverse concepte geologice. Dar sunt și multe teorii care se pot foarte ușor aplica în viața de zi cu zi. În plus, mai există și discrepanța practică: foarte mulți colegi aveau cunoștințe teoretice avansate, dar nu reușeau să pună în practică și, ca rezultat, suferă aplicația teoretică”.
Dovedește nu numai hotărâre în afirmații, ci și hotărâre în prezentarea propriei persoane – simplu și la obiect: „E povestea mea, a lui Tudor, care și-a dorit să își urmeze visurile, să-și creeze drumul așa cum și-l imagina dintotdeauna. Așa este, sunt fost elev al British School of Bucharest și actualmente instructor aici”.
S-a întors în România pentru că este locul în care a crescut și crede că doar aici poate să își dezvolte proiectele la eficiență maximă: „Amintesc aici Innovation Hub, locul unde îi învăț pe copii să construiască mașini de la 0, sala de clasă din gheață, mașinile de Formula 1, clubul de robotică. Aici, în România, clubul Innovation Hub poate căpăta valențe uriașe. Scopul acestui proiect este imens și poate trece dincolo de limitele acestei țări. Proiectul este creat pentru studenți, indiferent că sunt ei români, englezi, brazilieni”.

Vrea să demonstreze ceva? Și dacă da, ce?

A revenit în România cu dorinţa de a îndruma următoarele generaţii de elevi. De ce? Ce vrea să demonstreze? „În țară m-am întors din motive personale, dar, da, sigur că vorbim de o dorință de a îndruma următoarele generații de elevi. Vreau să îi învăț pe copii să pună cât mai eficient teoria în practică, să deprindă niște
aptitudini, să înțeleagă totul logic și foarte rapid. În plus, am simțit că aici e locul meu, că îi pot învăța pe elevi tot ce știu și că putem să facem împreună lucruri interesante. Consider că și școala oferă mediul perfect pentru a te dezvolta, pentru a-ți descoperi talentele. La British School of Bucharest ai deschisă calea spre a-ți urma pasiunile, ai la îndemână multe activități prin care îți poți manifesta creativitatea. Lucrul în echipă e iar o calitate pe care o deprinzi aici și asta învață și copiii pe care îi îndrum eu”, spune Tudor.
În februarie 2017 a construit o sală de clasă din gheaţă, ridicată în 11 zile, cu o greutate totală de 20 tone. Ce a urmărit cu acest proiect? „Este vorba despre ce spuneam mai sus… Despre creativitate. M-a ajutat și ninsoarea de iarna trecută, trebuie să recunosc. Când cei din jur erau supărați că a nins exagerat de mult, eu am gândit pozitiv, că poate fi o oportunitate pentru mine. Și am transformat situația în avantajul meu și al copiilor pe care îi îndrumam atunci și am creat această sală de gheață.Copiilor le-a plăcut enorm ideea, mai ales că aici s-au ținut mai multe ore de curs, de la matematică și până la muzică, și fiecare a putut să se bucure de o altfel de oră, una inedită! Asta am urmărit, să fie ceva neobișnuit, să fie o altfel de experiență despre care copiii să povestească mai apoi. Ne-am gândit să continuăm acest proiect și anul următor, pentru o construcție mult mai mare; sper să ne ajute vremea, pentru că avem nevoie de un strat de zăpadă care să depășească 60 cm”.
Tudor îi lasă efectiv pe copii să lucreze împreună, să aplice teoria învățată la fizică, matematică și chimie pentru a crea niște mașini speciale. Totul este creat de elevi, mai puțin elementele de bază ale unei mașini, care nu se pot realiza. Ce fel de poveste mai este și aceasta? „Ce mai inginerie, nu?”, se amuză Tudor. „E un proiect de suflet al meu, în care mă implic extrem de mult. Pentru copii, este modul ideal de a pune teoria în practică. Ei văd, în acest fel, exact cum se întâmplă lucrurile, cum se conectează și, pentru ei, totul capătă sens. În fiecare an, copiii construiesc propriile mașini. Avem deja două mașini construite de la zero și testate, iar anul acesta lucrăm intens la altele două. Ce le ofer eu sunt, într-adevăr, elementele care nu se pot construi: frână, ax, motor, dar și o problemă, căreia trebuie să-i găsească rezolvarea. În rest, totul este creat de ei, în scopul de a combina problema cu elementele pe care le au de construit. E o satisfacție imensă să își vadă la final produsul, să se urce în mașină și să o conducă, dar e și o muncă enormă în spate. Eu îi verific tot timpul, stabilim împreună programul fiecărei ore, să vedem cum putem avansa. Ei lucrează în echipe și se ajută tot timpul, deprind unii de la alții. Încerc să nu intervin, nici atunci când întâmpină dificultăți, ci îi las mai întâi pe ei, să văd ce soluții găsesc. Sunt foarte ageri și descurcăreți, sunt mândru de ei!“.

Povestea merge mai departe

În copilărie, Tudor era extrem de curios și îi plăceau încă de pe atunci treburile inginerești. Inventa tot felul de mașinării, își crea singur jocuri, era prins cu toate astea și îl fascinau! Iată că interesul lui în acest sens continuă și astăzi. În timpul școlii i-a plăcut că a putut să își continue toate aceste curiozități, să le dezvolte, să le pună în practică. În plus, a avut destul de mult timp liber acasă și a putut experimenta, asta și pentru că profesorii de fizică l-au încurajat să realizeze experimente mai extravagante. „Odată, în clasa a VII-a, am luat un miez de transformator din dulap și, împreună cu un prieten, l-am legat astfel încât să scoatem mii de volți. Chiar am avut totul la îndemână să fac ce-mi doresc. Și cred că deschiderea acestei școli către activitățile extrașcolare și importanța acordată lor în programa britanică sunt factori care au contribuit foarte mult la deciziile și la parcursul meu”.
Dar care a fost cea mai aprigă lecție pe care a învățat-o în anii de școală? „Că viața îți oferă foarte multe surprize și că atunci când te simți stăpân pe niște lucruri, ajungi să te confrunți cu situații reale și să-ți dai seama că lucrurile nu stau chiar așa cum crezi tu. Când am plecat la studii, în afară, am realizat că mai am multe lucruri de aflat despre mine și nu știam cum să fac să le descopăr mai repede. Dar uite că nu există un curs numit «life lessons», așa că trebuie să fii stăpân pe tine, să iei situațiile ca atare, să le accepți, să înveți din ele și să vezi ce e de făcut pe mai departe, așa încât să ajungi să fii mulțumit pe deplin cu tot ce faci”.
Tudor recunoaște că l-au ghidat în viață greșelile altora și observațiile lor pe seama acestor greșeli. Crede că e foarte important să învățăm din experiențele celor din jur. „Eu îmi fac cu drag activitatea și mă bucur că am norocul să știu, măcar cu aproximație, ce îmi place să fac. E vorba de încrederea în ce pot face și în abilitățile mele, idei insuflate de către părinți, profesori și colegi apropiați din timpul școlii. Ei mi-au dat curaj, au fost alături de mine și m-au sprijinit în alegerile pe care le-am făcut ulterior. În unele situații, m-au și contrazis, mi-au zis că nu procedez corect, dar asta, pentru că sunt o fire încăpățânată, nu a făcut decât să mă ambiționeze să dovedesc contrariul. Deci, m-au ajutat observațiile lor, pentru că au apărut rezultate din ce în ce mai bune în activitatea mea”.

De ce România

„De ce nu? Aș spune eu… Simt că se pot face lucruri frumoase și pentru noi. Am zis să-mi încerc șansa în țară, că, până la urmă, visurile ar trebui să se îndeplinească oricum. Să capete contur. Și cred că până acum am fost inspirat în alegeri. În plus, școala la care am învățat mi-a oferit atât de multe oportunități, atât de multe șanse în a mă dezvolta, încât am simțit că trebuie să revin aici și să le pot oferi elevilor mei tot atât de multe posibilități de a se descoperi câte am avut eu. Sau, de ce nu, chiar mai multe!”.
Cum se vede pe el ca profesor și cum crede că îl văd elevii săi? Consideră că e o persoană echilibrată și încearcă să găsească mereu cele mai potrivite soluții pentru elevii săi, se pune și în ipostaza lor. „Și vreau să cred că sunt prieten cu ei și că așa mă percep și ei pe mine. Suntem serioși atunci când e cazul, dar avem și momente în care ne relaxăm și glumim. Atâta timp cât îi văd cu cât drag participă la ore și cât de frumos se desfășoară activitățile noastre împreună, cum comunicăm și discutăm, cred că părerea lor e una bună. Eu încerc să-i tratez ca pe niște adulți, asta pentru că și mie mi-a plăcut mereu de profesorii care mi-au vorbit de la egal la egal. Cred că trebuie să comunici cu cealaltă persoană ținând cont că știe ceva ce tu nu știi, indiferent că vorbim de copii sau de adulți. Așa că ei învață de la mine, dar și eu de la ei”.

Un gând pentru țară în prag de Centenar

Tudor mai spune că îi vede pe tinerii români extrem de implicați în tot ceea ce se întâmplă în jurul lor. Au un soi de curiozitate frumoasă, au personalități puternice, sunt deschiși și entuziaști. Îi simte cu mare potențial și sunt de admirat. Au idei curajoase și pun la cale proiecte mărețe, unele poate chiar unice în lume, și nu sunt puține exemplele în acest sens. „Din păcate, sunt mulți tineri care decid să plece în străinătate, iar asta nu e bine pentru viitorul României, sper să se schimbe ceva în această privință. Un gând pentru țară în prag de Centenar? Vă rog din suflet, orice ați învăța, fie că vorbim de lucruri simplu de realizat sau de unele extrem de dificile, încercați să vă luați informațiile din cât mai multe surse, încercați să fiți curioși. Sau, altfel spus, «pescuiți» informațiile cu o plasă largă, din cât mai multe lacuri. Fiți ambițioși și perseverenți și veți reuși!”.

Tudor Atanasiu – Carte de vizită
Studii: British School of Bucharest (2000-2013);
Pilot de Karting, a reprezentat România în campionatele internaționale: Sud-Est European și Campionatul European (2004-2010);
University of Southampton, Mechanical Engineering BEng (2013-2016) 1st class Honours. Lucrare de diplomă: Analiza de fezabilitate pentru condensatorii structurali;
Instructor la British School of Bucharest (Septembrie 2016 – până în prezent).

Articol preluat din numărul 247/mai 2018 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici