A trăi bine – filosofie sau știință?

„Sănătatea reprezintă o stare pe deplin favorabilă atât fizic și psihic, cât și social, nu doar absența bolilor sau a infirmităților.” Plecând de la definiția propusă de Organizația Mondială a Sănătății, psihoterapeutul Marius Dumitrenco, Psihoterapeut şi Facilitator SmartExperience, spune că trei mari factori influențează calitatea vieții individului: sănătatea fizică, mentală și mediul social.

Conform datelor publicate în World Happiness Report 2017, România se află pe locul 58 într-un studiu aplicat pe un număr de 155 de țări. „Nu știu dacă este o poziție bună sau rea”, comentează psihoterapeutul, „deoarece fericirea este un concept care se aplică atât individului, cât și grupului.”
Studiile actuale de psihologie pozitivă afirmă că fericirea noastră depinde în proporție de 50% de factorii genetici, 10% de circumstanțele de zi cu zi și 40% de activitățile intenționale, adică de ceea ce alegem să facem. „Influența eredității asupra vieții psihice, implicit a fericirii, reprezintă un subiect aflat încă în dezbatere în lumea științifică. Pozițiile asupra acestei probleme variază, dar există un numitor comun.

Ereditatea este importantă, dar nu determinantă. Aceasta înseamnă că starea de fericire poate să fie atinsă, virtual, de oricare dintre noi. Chiar dacă acceptăm o influență a factorului genetic de până la 50%, fericirea rămâne o opțiune personală. Depinde de modul în care alegem să ne raportăm la mediul nostru, la relațiile noastre, la viață.”

Omul în căutarea sensului

Trainerul crede în capacitatea noastră ca oameni de a găsi sens chiar și în cele mai potrivnice situații și de a transforma adversitatea într-o sursă de dezvoltare și împlinire. „Aș vrea să amintesc ceea ce spunea Viktor Frankl cu privire la acest subiect: «Omului îi poate fi luat totul, dar nu și ultima dintre libertățile umane: aceea de a-și alege atitudinea într-un anumit set de circumstanțe, de a-și alege propriul fel de a fi».”

Modul în care ne raportăm la circumstanțele mai puțin plăcute ale vieții în general, va influența modul în care vom integra orice experiență potrivnică. „Transformarea unei situații adverse se face prin observarea acesteia, acceptarea ei, renunțarea la etichetarea ei ca fiind bună sau rea și alegerea unui mod de acțiune.”

Felul în care facem alegeri determină și reacția noastră la factorii de stres. „Stresul nu este dușmanul nimănui, el este chiar benefic în multe circumstanțe. Ceea ce diferă este atitudinea noastră față de stres.”
Cel mai mare dușman al fericirii este „modul de acțiune pe pilot automat”. Prin „pilot automat”, psihoterapeutul înțelege toate alegerile făcute în virtutea unor comportamente și deprinderi puternic înrădăcinate, alegeri care au avut sens cândva, dar care acum nu mai produc rezultate benefice. „Pilotul automat este un alt nume pentru expresiile de genul: știu că nu este bine, dar așa sunt eu!”
Principala calitate care îi ajută pe oameni să dezvolte un proiect de viață coerent este perseverența. „Orice proiect presupune, în primul rând, timp. Cei care au tendința să caute scurtături, să evite neplăcerile și disconfortul au șanse mai mari de eșec. Cei care pot să păstreze direcția, în ciuda momentelor mai puțin favorabile, sunt cei care reușesc.”

„Ceea ce alegem să fim va influenţa tot ceea ce facem”

Căutarea sensului vieții este o constantă a omenirii, apreciază Marius Dumitrenco, fie că vorbim de artă, religie, filosofie, terapie etc. Fără să propună o ierarhie, psihoterapeutul spune că ne putem atinge scopul în viață, dacă:
– sutem curioși, dispuși să încercăm noi moduri de rezolvare a unor probleme vechi;
– suntem dispuși să ne asumăm riscul de a greși;
– amânăm o recompensă imediată pentru o recompensă mai mare pe care o vom primi mai târziu;
– nu ne considerăm posesori ai adevărurilor ultime;
– suntem dedicați explorării continue și considerăm că învățarea nu se termină niciodată;
– respectul acordat celorlalți este obligatoriu;
– acceptăm responsabilitatea acțiunilor noastre.

O tehnică unanim acceptată de toate școlile de gândire, prin care înveți să recunoști modul de «pilot automat» și să rescrii scenariul propriei experiențe subiective este meditația. De aceea, Marius Dumitrenco recomandă tehnicile de mindfulness. „Pentru a practica mindfulness nu ai nevoie de echipament special sau de cunoștințe specifice. Tot ceea ce îți trebuie ai deja, și anume ai nevoie de tine. Mindfulness-ul te va învăța să te redescoperi și îți va oferi tehnicile prin care să faci alegeri diferite.”

Celălalt este diferit și are dreptul să fie așa

O componentă importantă în formula fericirii o reprezintă relațiile personale armonioase, iar pentru a le menține sănătoase, prima recomandare a psihoterapeutului ar fi să ne asumăm responsabilitatea doar pentru ceea ce facem noi. „De multe ori, problemele din cadrul relațiilor apar deoarece încercăm să preluăm și responsabilitățile celuilalt. Este important să înțelegem că singura persoană pe care o putem influența în mod real suntem noi înșine. Astfel, în relațiile interpersonale trebuie
să acceptăm că ceilalți au propriile istorii de viață, care i-au modelat într-un fel care diferă de al nostru. Celălalt este diferit și are dreptul să fie așa.”

„Dacă acceptăm aceste diferențe” explică specialistul, „vom observa că multe conflicte interpersonale nu aveau nicio miză și puteau fi evitate. Acceptăm și înțelegem că ceea ce spune un interlocutor are mai multă legătură cu persoana lui/ei decât cu noi. Mai simplu, nu vom mai lua personal tot ceea ce se spune și vom fi mai atenți la nevoia ascunsă exprimată. Acordând atenție nevoilor celuilalt putem avea relații interpersonale de calitate.”

În mediul profesional funcționează aceleași reguli. Marius Dumitrenco spune că este de dorit să evităm etichetarea persoanelor, să fim empatici și, extrem de important, să evităm transformarea discuțiilor contradictorii în conflicte personale.

Trăim cu şi prin cei din jur

Anne Pleșuvescu, Senior Trainer & Executive Coach la Inner Chords Romania, aduce în atenție studiul inițiat la Harvard Institute, în 1937, de psihosociologul George E. Vaillant. Studiul a durat 40 de ani și a încercat să răspundă următoarelor întrebări: Există o formulă pentru o viaţă fericită? Ce îi face pe oameni fericiţi? „Au fost strânse date de la peste 300 persoane care proveneau din medii diferite, cu pregătiri diferite. Subiecţii au fost supuşi unor analize amănunţite o dată la cinci ani, la nenumărate teste psihologice şi interviuri făcute anual. Concluziile au fost următoarele:
– Singurul lucru care contează cu adevărat în ecuaţia fericirii sunt relaţiile noastre cu ceilalţi;
– Reţelele sociale din care facem parte, prietenii pe care îi avem, relaţiile de la locul de muncă, cu părinţii, mariajul, relaţia cu propriii noştri copii pot spune foarte multe despre cât de fericiţi suntem sau putem fi.”

Dar ce spun studiile mai recente? Anne Pleșuvescu amintește că psihologul american, Martin Seligman fondatorul conceptului de psihologie pozitivă, care şi-a dedicat cea mai mare parte din munca sa de cercetare acestui subiect, propune o ecuaţie a fericirii. Astfel, explică Anne, fericirea este în directă legătură cu trei variabile:
1. Bagajul genetic ‒ se pare că unii dintre noi venim „dotaţi” genetic cu un comportament jovial, prietenos, care ne lasă şansa să construim relaţii mai bune cu cei din jur. Acest lucru ne va ajuta să strângem în jur oameni care să ne ajute să ne îndeplinim diversele năzuinţe şi speranţe;
2. Condiţiile de viaţă ‒ dacă ne naştem într-o ţară bogată şi prosperă, într-o familie bogată, şansele la fericire cresc;
3. Activităţile voluntare (alegerile) pe care individul le face de-a lungul vieţii ‒ dacă tindem să fim echilibraţi şi să ne gestionăm emoţional la nivelul la care luăm decizii conştiente şi asumate, şansa la fericire creşte;

Stresul și calitatea vieții

De ce unii oameni sunt copleşiţi de stres, în timp ce alţii se alimentează din el? Ca să înțelegem acest lucru, ar trebui să acceptăm că stresul nu este reprezentat de factorii externi solicitanți, ci de reacția noastră la ei.

„Stresul este o percepţie”, precizează Anne. „Sunt oameni care muncesc enorm şi nu se simt stresaţi. În acelaşi timp, sunt oameni care muncesc foarte mult și se simt foarte stresaţi, alţii care nu simt stresul decât atunci când se îmbolnăvesc. Există oameni stresaţi pentru că nu fac nimic, alţii care se stresează fără să facă nimic. Capacitatea de a reduce stresul este legată de capacitatea individului de a-şi gestiona emoţiile, gândurile, reacţiile. Evenimentele din viaţa noastră sunt factori declanşatori pentru reacţiile noastre emoţionale, care generează gânduri, care vor declanşa sau susţine o anumită stare emoţională.”

„Stresul este un mare duşman când nu luăm în seamă emoţiile noastre, nu le gestionăm.”, explică specialistul. Un alt duşman al fericirii este „să nu fim conştienţi de gândurile noastre şi să credem că reacţiile noastre sunt fireşti, că interlocutorii noştri ne-au determinat să ieşim din decor.”

Dar şi ieşirea din decor este într-un fel sau altul justificată prin reacţiile celorlaţi: „Dacă am ţipat la cineva, e din cauza faptului că celălalt a ţipat la mine. În aceste situaţii ne concentrăm doar pe starea emoţională negativă pe care evenimentul a creat-o asupra noastră, ne folosim de gânduri ca să ne întărim reacţiile negative asupra celuilalt. Asta duce la nefericire. În momentul în care conştientizăm că ne putem gestiona emoţiile şi gândurile, vom înţelege că putem gestio­na în primul rând reacţia noastră la celălalt, ceea ce va avea ca rezultat o modificare în sens pozitiv a evenimentului însuşi. Mergând pe acelaşi exemplu, dacă cineva ţipă la mine, devin conştient de emoţia mea, pe care o gestionez, pentru că voi determina gândurile mele să meargă dinspre judecăţi de valoare către compasiune. De la nivelul acestei emoţii, voi putea transforma reacţia mea într-o alegere comportamentală. Voi alege să răspund politicos, să fac o remarcă sau să adresez o întrebare care să îl facă pe celălalt să îşi înţeleagă comportamentul. În acel moment, evenimentul se schimbă: dintr-un conflict se transformă în comunicare. Asta poate duce la fericire.”

Fericirea? Un fel de a trăi, nu o destinație

Regula 1. Învață să îi pui pe ceilalţi înaintea ta, în sensul de a te gândi întâi la ei şi apoi la tine. Cum ai putea fi fericit într-o lume în care ceilalţi sunt nefericiţi?! Cum să fii nefericit într-o lume în care toţi ceilalţi sunt fericiţi?! E important să înţelegi că fericirea e un context care se creează împreună cu ceilalţi. A te gândi doar la tine înseamnă a încerca să generezi fericire doar într-un singur punct din context.
Regula 2. Dezvoltă-ți capacitatea de a te uita întâi la tine când lucrurile nu se întâmplă cum vrei tu şi simţi că te afectează în mod negativ. Învaţă să îţi gestionezi emoţiile proprii şi apoi vei putea genera un mediu în care şi ceilalţi să poată face acelaşi lucru.
Regula 3. Obișnuiește-te să observi că succesul vine ca rezultat al muncii tale împreună cu ceilalţi. Fără ei, nu ai fi reuşit. De aceea este important ca în aceste momente să fii recunoscător pentru contribuţia lor.
Regula 4. Înțelege că noi, oamenii, deşi suntem diferiţi, avem o trăsătură de caracter comună: toţi ne dorim să fim fericiţi şi să evităm suferinţa. Învaţă că, indiferent de cât de rău te-a rănit cineva, fundamental, a încercat să urmeze acest principiu ca şi tine. Nimeni nu face lucruri direct îndreptate împotriva ta, pentru că e prea preocupat să facă lucruri pentru el.
Regula numărul 5. Când iei o decizie întreabă-te „câtă suferinţă creez în jur?” În funcţie de răspuns decide: Care este cel mai bun pas. De cele mai multe ori vei vedea că o decizie va crea suferinţă mai multă pentru unii sau mai puţină pentru ceilalţi. Ce bucură pe cineva întristează pe altcineva. A găsi echilibrul este foarte greu, dar a te strădui să găseşti o soluţie bună înseamnă, de fapt, să ţii cont de ceilalţi şi de emoţiile pe care le declanşezi în raport cu ei.
Regula 6. Amintește-ţi mereu că fericirea nu este o destinaţie, ci un fel de a trăi. Fericirea e o percepţie, o stare, un moment. Depinde doar de tine să faci aceste momente cât mai lungi şi mai stabile.

În concluzie, fericirea este construibilă, spune Anne Pleșuvescu. „Unii venim cu un bagaj mai favorabil construcţiei fericirii, alţii mai puţin. Acest lucru poate fi oricând contrabalansat pentru că fericirea este o percepţie a minţii, iar mintea este o creaţie a obişnuinţei. Depinde doar de noi să ne mutăm din obişnuința unei vieţi mediocre în obişnuința unei vieţi fericite.”

Articol preluat din numărul 239/august 2017 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici