Anul sabatic este despre regăsire, recalibrare și schimbare
Studiul „Trendurile la români“, lansat la începutul acestui an, arată că doi din trei români sunt dispuşi să îşi ia un an sabatic. Dintre cei 67% români care și-au exprimat această intenție, majoritare sunt femeile cu un nivel înalt de educaţie şi venituri peste medie. Ele sunt cele mai dispuse să îşi ia un concediu prelungit pentru a călători şi a trăi o vreme într-o cultură diferită sau pe un alt continent.
Cercetarea de piață a fost realizată pe parcursul unui an de către Hunters, divizia de trenduri a companiei de cercetare Unlock Market Research.
Am vrut să aflăm ce e dincolo de statistici, așa că am invitat doi români care și-au luat o perioadă sabatică să ne povestească motivele pentru care au decis că e cazul să facă o schimbare în ritmul cotidian.
Raluca Kisescu
Creative Marketing Strategist, trainer și coach la Raluca Kisescu & Son
RALUCA KISESCU: „OPRIȚI-VĂ DIN MERS ȘI ALEGEȚI CEA MAI BUNĂ IDEE DE A FACE ALTCEVA DUPĂ PRIMELE 37% PE CARE LE-AȚI ÎNCERCAT DEJA!“
Eu sunt economist și nu am fost niciodată pasionată de psihologie, prin urmare nu cunosc diferențele între sexe, dincolo de afirmațiile de suprafață pe care le intuim cu toții din categoria: femeile tind să fie mai empatice decât bărbații, bărbații sunt interesați mai degrabă de sex decât de căsătorie și femeile au predispoziție pentru a-și cicăli consorții („deci, recunoașteți, doamnă, – mi-a spus ortopedul în timpul consultației pentru o prezumptivă entorsă – că nevestele sunt cicălitoare“. Eu doar răspunsesem dilemei dumnealui legată de preocupările prietenului său de a escalada munții în loc să escaladeze un certificat de căsătorie: „poate nu vrea să fie cicălit“).
În studiul Hunters, divizia de trenduri a companiei de cercetare Unlock Market Research, am aflat că, de exemplu, cei care sunt dispuşi să aibă relaţii intime de scurtă durată (aventuri de o noapte) sau relaţii atipice (de exemplu relaţii deschise, cu mai mult de un partener etc.) sunt mai degrabă bărbaţi, 25-34 ani, care locuiesc singuri. Deci, înseamnă că intuițiile mele și ale altora ca mine, superficiali în cunoașterea profundă a motivațiilor sexelor, au fost apropiate de realitate.
Tot în cadrul aceluiași studiu se relevă că mai degrabă femeile cu un nivel înalt de educaţie şi venituri peste medie sunt dispuse să îşi ia un concediu prelungit pentru a călători şi a trăi o vreme într-o cultură diferită sau pe un continent diferit.
De ce femeile? Nu sunt ele cele cu empatia, grija față de cămin, copii, părinți? Nu sunt ele nevricoase precum Efimița din Conu Leonida față cu reacțiunea? Nu sunt ele cele responsabile să-și care destinul cu resemnare într-o spinare cocoșată de educația docilității, supunerii, acceptării?
Cred că femeile cu un înalt grad de educație și venituri peste medie au depășit cultura tradiționalistă a responsabilităților clare între sexe și văd lumea dintr-o perspectivă a explorării, învățării, descoperirii. Educația bună le-a adus în contexte profesionale pe măsură, de aici și veniturile peste medie, și implicit în apropierea unor bărbați cu aceleași încadrări socio-demografice.
Acești bărbați, însă, se tem de eșecul profesional mai mult decât femeile din aceeași categorie cu ei. A-ți lua un an sabatic și a călători presupune să semnezi un cec în alb pentru orice, chiar și pentru un downgrade al vieții personale, așa cum o vedeai tu din perspectiva managerului de succes. Cum vor fi priviți de societate cei care mai alaltăieri conduceau modelul X de mașină, cu tapițerie din piele, cai putere și hormoni adăugați din fabricație?
Eu am terminat facultatea de Relații Economice Internaționale din cadrul Academiei de Studii Economice și am decis să îmi iau un an sabatic după șaisprezece ani de corporație, dintre care ultimii zece în rolul de director de marketing. Respect, cumva, demograficele studiului, căci pe vremea mea se intra cu examen la facultate și ultima medie la secția la zi a fost de 9,03, deci, carevasăzică, am absolvit studii superioare.
Îmi doream foarte tare să ajung la carnavalul de la Rio, era obsesia mea dintotdeauna. Voiam să mă descopăr și altfel decât în postura de marketer pentru compania Y, aveam cumva convingerea că pot face și altceva, că vreau să încerc să fac și altceva – evident, legat într-o anumită măsură de ceea ce știam că sunt abilitățile și pasiunile mele.
Nu mai voiam să stau în video-conferințe, nici să calculez trei scenarii – pesimist, realist și optimist – despre o multitudine de lucruri. Îmi doream foarte mult să vorbesc cu oameni din culturi diferite și, în baza acestor discuții și a trăirilor aferente călătoriilor, să scriu.
Mi-a spus mie una dintre cele mai mari susținătoare ale pasiunii mele pentru scris că trebuie să ajung să-mi curgă cuvintele din stilou pe foaie (mă rog, din taste pe ecran). Și voiam să explorez ca să pot ajunge la nivelul acela, că doar nu poți să fii inspirat să scrii romane în fața unui PowerPoint.
Fetelor și băieților, așa cum Hannah Fry spune că cel mai bine este să te căsătorești cu primul (prima) cel mai bun (cea mai bună) după primii 37% cu care ai ieșit, la fel vă rog și eu: opriți-vă din mers și alegeți cea mai bună idee de a face altceva după primele 37% pe care le-ați încercat deja!
Articol preluat din Revista CARIERE, nr. 257/mai 2019. Pentru detalii legate de abonare, click AICI!