Arta de a îndrăzni se învață. Singura constantă în viață este schimbarea. De ce ne temem de ea?

Ce este frica

Frica face parte dintre cele patru emoții de bază fără de care nu am putea funcționa, alături de furie, plăcere și durere. „Sentimentul de frică, deși se ivește în fiecare zi în viața noastră, având un rol de protejare și de atenționare în privința unor eventuale pericole, reale sau imaginare, de cele mai multe ori, apare ca un efect al proiecției părerilor celorlalți asupra noastră, a reprezentărilor mentale pe care le avem în privința alterității (trecerea unei existențe de la o stare la alta), lucru care ne îngrădește libertatea de exprimare și de manifestare. Un alt motiv, desigur, poate fi nivelul scăzut de încredere în sine sau în urma unor incidente neplăcute sau traume”, descrie medicul psihoterapeut Nadia Gorduza starea de frică.

Fricile pot fi multiple: de singurătate, de boală, de schimbare, de necunoscut, de întuneric, de moarte, de pierderea cuiva drag, de a fi umiliți etc. Ele sunt atât de puternice, încât ne acaparează toată atenția și de multe ori ne îndepărtează de progres ani întregi. Prea mulți ajung în situația în care, când fac analiza propriei vieți, nici măcar nu-și dau seama de ce nu au realizat mai nimic din ce și-au propus. „De frică”, cei mai mulți angajați deși sunt nemulțumiți de locul de muncă, nu își schimbă jobul pentru a nu risca.

„Când e vorba despre a-ți depăși teama de a schimba locul de muncă, de a o lua de la zero în altă parte, în alt domeniu, în alt colectiv, cu alt șef, e multă muncă de dus cu sine, mai mult decât cu alteritatea. Dacă persoana respectivă nu este învățată să-și ia riscuri, care, de fapt, presupun asumarea responsabilității pentru decizia luată, este un proces mai greoi și, de multe ori, balanța înclină în a persista să meargă zilnic într-un mediu vicios decât să facă o schimbare, cu riscul unor costuri majore, din punct de vedere psihosomatic”, afirmă medicul psihoterapeut Nadia Gorduza. Una dintre abordările psihoterapeutice eficiente în această situație, spune Nadia Gorduza, „presupune expunerea pacientului la cel mai cumplit scenariu pe care mintea sa îl poate crea în legătură cu frica respectivă, astfel încât, în momentul schimbării reale, psihicul să fie desensibilizat la stimuli.”

Psihologul Adrian Răulea povestește că una dintre cauzele fricii de a risca și de a-ți schimba jobul, pe care le-a descoperit în lucrul cu oamenii, este compromisul. „Acest compromis pare foarte natural și de aceea este acceptat cu ușurință. Am întâlnit situații în care oamenii fac o meserie, care nu le face plăcere, inhibându-și talente valoroase doar pentru că slujba le oferă un confort financiar, o siguranță sau alte avantaje care să acopere complexe și vulnerabilități. Ceea ce nemulțumește nu este la locul de muncă, ci la noi. Până când nu vom avea curajul să ne uităm înlăuntrul nostru, schimbatul jobului poate avea un risc mai mare decât compromisul. A te cunoaște pe tine, a-ți cunoaște talentele și a le pune în practică te poate conduce pe un drum în care să faci acel «ceva» în care crezi. Atunci nu vei mai munci nici măcar o secundă și cineva te va plăti pentru talentele tale”, spune psihologul Adrian Răulea. Fiecare dintre noi, spune Răulea, ar trebui să se întrebe care este acel lucru pe care îl face fără efort.

Doctorul în psihologie, Eugen Dumbravă, ne îndeamnă să ne „jucăm cu trăsătura numită curaj”. Citind și lărgind permanent zona de interes profesional (cursuri, ateliere, networking), capitalizând valoare profesională, până într-acolo încât să devenim oameni-cheie pentru postul pe care-l ocupăm. „Un om care știe foarte bine cum se face jobul pe care-l are și cum să obțină rezultate n-are frică să afirme sau să lupte cu ceea ce-l nemulțumește zilnic. Companiile «bolnave» nu-și permit astfel de oameni, performanți adică, și nici nu-i pot păstra dacă prin vreun «accident» al naturii recrutoare a ajuns un performer acolo”, spune Eugen Dumbravă.

De la serviciu la ospiciu?

Frica nu ucide, ea doar ne împiedică să trăim. „Limita pentru ospiciu este subțire când ai suferit sau gestionat prost stresul. Ești în afara pericolului, când ești normal din punct de vedere psihic, adică nu deții nicio trăsătură accentuată de personalitate.

Nu se ajunge la ospiciu, doar din cauza serviciului – noi avem o viață privată, avem un trecut, fragilități pe care încă nu le știm, decizii proaste, ratări, avem fracturi în sufletul nostru, avem cam tot ce ne-a fost dat pe lume să avem, așa că nu aș lega serviciul de ospiciu, mai ales că așa cum se zice în breasla celor care se ocupă cu sănătatea mentală, cei mai mulți nebuni sunt afară”, povestește Eugen Dumbravă.

Frica ne afectează, atât la nivel cognitiv, cât și la nivel fizic. Din punct de vedere cognitiv, spune psihoterapeutul Nadia Gorduza, „putem avea gânduri obsesive”. Fizic, dacă decompensarea este majoră și se produce un atac de panică, putem avea palpitații, nod în gât, gheară în piept, ghem în stomac, transpirații reci, tremurături și contractură musculară. „Toate aceste simptome, dacă persistă o perioadă lungă de timp, pot degenera, în afecțiuni psihiatrice – gen tulburare de anxietate și comorbidități asociate –, precum și boli cardiovasculare, neurologice și gastrointestinale. În societatea zilelor noastre, în care mediul corporatist și antreprenorial presupune un nivel ridicat de stres, și din ce în ce mai multe persoane sunt diagnosticate cu sindrom de burn-out, limita este destul de subțire”, ne atenționează Nadia Gorduza.

Frica poate genera boli, dar la fiecare individ se manifestă diferit. De exemplu, frica de a vorbi în public – unora dintre persoane li se poate pune un nod în gât, altele sunt gata „să facă pe ele de frică” sau „simt că li se înmoaie picioarele”. „Expresiile populare pe care noi le folosim ne pot ajuta să conștientizăm manifestările fiziologice ale fricilor”, spune psihologul Adrian Răulea.

Cu toții avem frici. Putem face un exercițiu matematic. „Imaginați-vă că avem cu toții frici în proporție de 30%. Această frică ne blochează să mergem mai departe, să luăm decizii, să comunicăm cu colegii, cu șefii etc. Rezolvând aceste frici, businessul în care activăm se poate debloca și crește nu cu 30%, ci doar cu 10%. Cât înseamnă aceasta din cifra de afaceri? Frica poate să coste bani sau să aducă bani, depinde cum o gestionezi”, adaugă Adrian Răulea.

Frica, așa cum spuneam la începutul articolului, are și părți bune în cantități rezonabile. „Dacă suntem în junglă și vedem un leu sau un tigru în fața noastră și nu avem acel sentiment de frică, putem fi atacați sau savurați ca mic dejun. Frica vine să ne arate pericolul. Dacă experimentăm această frică la timpul prezent, ea poate să ne scoată din situații dificile. Dacă ea este la timpul trecut și reproiectăm în prezent sau în viitor, se poate transforma în autosabotaj. Cheia este în a deveni conștient de frici, de situații, de a analiza dacă frica pe care o experimentăm ne este aliat sau autosabotor”, spune Adrian Răulea. Eugen Dumbravă merge și mai departe cu explicațiile privind efectele fricii la locul de muncă. „La un șef paranoid, de exemplu, avem lipsă de încredere în alții, hipersensibilitate, hipervigilență, concentrare rațională, lipsa emotivității, suspiciozitate, neîncredere, interpretativitate. Compania (departamentul, echipele) pe care o conduce va arăta cam așa: centrată pe alții, pe acțiuni exploratorii ale ambianței pentru a vedea de unde vin amenințările, orientată către exterior pentru a da un răspuns adecvat în caz de amenințare. Neîncrederea managerială se transformă în accent pe informare și control organizațional. Compania e reactivă, imitativă, are teamă de inovare, e dependentă de exterior, afectând obiectivele și strategiile proprii”.

Glenn Schiraldi și Melissa Hallmark-Kerr, autorii cărții The Anger Management (apărută în iunie 2002), susțin că există o strânsă legătură între frică și furie, aceasta din urmă fiind o emoție secundară, iar răspunsurile fiziologice și comportamentale ale individului, asociate acestora, au funcția de a proteja sau de a afirma trebuințele și interesele persoanei/angajatului. Întrucât mediul organizațional prezintă reguli și norme care cenzurează în mod mai mult sau mai puțin direct exprimarea deschisă a nemulțumirii de către angajați, acest lucru are repercusiuni asupra stării lor de sănătate, cât și asupra eficienței activității lor la locul de muncă.

Cum se manifestă teama de succes?

Dacă până acum am vorbit despre teama de eșec, e bine de știut că există și oameni care se confruntă cu teama de succes. „Pare incredibil, însă sunt două fenomene cu care foarte multă lume se confruntă și care se manifestă în mod diferit. Teama de eșec se manifestă prin neîncredere în forțele proprii, teama de a acționa, pe când teama de succes apare atunci când o emoție este atât de puternică încât devine negativă prin valorile ei. Altfel spus, apare atunci când mai ai foarte puțin să reușești ce ți-ai propus, dar se creează un blocaj în mintea ta, care te forțează să te întorci de unde ai plecat, te face să intri în panică și să percepi experiența pozitivă ca pe o senzație de anxietate”, explică medicul psihoterapeut Nadia Gorduza.

Umbre întunecate și umbre luminoase

„Carl Gustav Jung definește conceptul de umbră ca acel loc întunecat din noi în care sunt adunate toate părerile mai puțin bune despre propria persoană. Tot în acel loc mai există o parte, care se numește umbra luminoasă. Aceasta se manifestă sub forma fricii de succes. De ce? Pentru că nu ne considerăm buni, demni, nu merităm, ne pasă de ce zice lumea și multe alte povești pe care ni le spunem pentru a ne convinge să nu ne folosim la maximum talentele. Pe măsură ce ne «împrietenim» cu umbrele noastre întunecate, se va echilibra și umbra luminoasă și poate fi manifestată”, adaugă Adrian Răulea.
„Într-o minte slabă poate apărea și teama de succes. Dacă ești un om firav și plin de «deranjamente» interne, succesul te poate speria la fel de bine ca și eșecul. Uneori teama de succes e subiectul preferat al unor traineri în haine de impostori, al unor prestatori de bla-bla-uri cu ștaif, fără o acoperire clinică reală, oameni cutremurător de simpli care speculează locurile libere din mințile slabe”, afirmă Eugen Dumbravă.

Cum putem transforma frica în putere?

În primul rând, pentru a scăpa de senzația de teamă și pentru a o transforma într-o armă cu care să cucerești lumea, accept-o. Acceptă situația care îți provoacă teama, înfrunt-o și șterge linia orizontului care îți limitează percepția. Astfel vei reuși să privești lucrurile din mai multe perspective și să ieși din cercul vicios al fricii. În al doilea rând, este important să faci un pas în față și să lași problemele fricii în spate. Nu fără a contabiliza reușitele pe care le-ai avut de-a lungul timpului și fără a fi recunoscător. „Frica te împiedică să vezi lucrurile bune, de aceea e bine uneori doar să respiri adânc și să te gândești că, de fapt, ești mai bun decât crezi”, spune Nadia Gorduza. Și, nu în ultimul rând, încearcă să îți ajustezi modul de gândire.

„Un pas bun este conștientizarea și apoi schimbarea setării mentale, concentrându-te pe aspectele pozitive pe care ți le oferă situația care îți provoacă senzația de teamă. Astfel vei reuși să vezi și să te bucuri de toate acele oportunități la care erai dispus să renunți”, este sfatul medicului psihoterapeut Nadia Gorduza.

Eugen Dumbravă spune că, în funcție de situație și de construcția persoanei, putem sau nu să transformăm frica în putere. „Frica unui om slab, nu. Frica unui om care stă blocat de ani de zile într-o relație toxică, nu. Frica unui zgârcit că o să rămână flămând dacă ajută un sărac, nu. Frica unui director că o să-l prindă șefii că fură, nu. Frica a fost învinsă doar de iubire și de îndrăzneală. Cu iubirea e simplu, așa că o să spun cum e cu îndrăzneala. Arta de a îndrăzni se învață. Îndrăzneala se ia prin contaminare de la cei care o au și ca orice «mușchi» trebuie lucrată zilnic.”

În concluzie, în ceea ce privește teama de schimbare, în primul rând trebuie descoperită cauza care a declanșat-o și abia apoi conștientizat modul în care se manifestă și metodele prin care poate fi atenuată. Dat fiind că orice organism și orice element din lumea aceasta are un ciclu de viață, se naște, crește, trăiește și apoi moare, acest fapt transformă schimbarea într-un lucru normal și, deseori, necesar. Așadar, „nu supraviețuiește cea mai puternică specie și nici cea mai inteligentă, ci cea mai adaptabilă la schimbare”, ar fi declarat celebrul savant Charles Darwin.

Acest articol a apărut în numărul 228 al Revistei CARIERE.