Ce este artterapia și cum te poate ajuta

M.A., director de sucursală de bancă, vine la psihoterapie pentru o stare depresivă diagnosticată de către medicul psihiatru. „Se afla în tratament, dar prin şedinţele de artterapie, a reuşit să conştientizeze nevoile nesatisfăcute pe care le-a trăit când era copil. Faptul că nu a fost promovat profesional, aspect perceput iniţial ca un «eşec», a fost transformat, în timp, în dorinţa de a-şi dezvolta propria afacere. Prin picturile din cadrul şedinţelor de artterapie a reuşit să descopere adevărata cauză a depresiei în care intrase, reuşind să transforme o experienţă negativă într-o oportunitate de a acorda mai mult timp vieţii personale şi afacerii sale”, descrie Laura Ciocoiu, psiholog-psihoterapeut, unul dintre cazurile „rezolvate” de terapia prin artă.

Ce este terapia prin artă

Laura spune despre terapia prin artă că este o metodă de psihoterapie în care sunt utilizate diferitele forme de artă: pictură, desen, colaj, modelaj etc. cu scopul de a îmbunătăţi starea persoanei. Artterapia oferă suport emoţional pentru persoanele care au diferite afecţiuni sau au experimentat diferite traume, reduce stresul, ajută la deblocarea creativităţii şi favorizează dezvoltarea personală.

„Este o terapie dinamică şi reprezintă o îmbinare fericită între artă şi psihoterapie. Obiectivul principal nu este să creezi o capodoperă şi, chiar dacă nu ai talent la pictură, desen, modelaj etc. important este să te simţi mai bine cu tine şi să îţi recâştigi echilibrul”, explică Laura Ciocoiu. „Octavian Paler spunea că «Arta este cel mai scurt drum, de la un om la altul.» Probabil, tot ea este şi cel mai scurt drum de la om, la el însuşi”, adaugă ea.

Asociaţia Britanică a Art Terapeuţilor (BAAT), una dintre cele mai prestigioase din lume, o defineşte astfel: „Artterapia reprezintă folosirea materialelor pentru autoexprimare şi reflecție în prezenţa unui artterapeut pregătit corespunzător”.

„Cine vine la artterapeut nu trebuie să aibă experienţă anterioară sau abilităţi în domeniul artistic, iar artterapeutul nu este preocupat de aspectele estetice sau de evaluarea medicală a imaginii ori a obiectului creat de client”, afirmă Mihai Albu, membru-fondator şi preşedintele Asociaţiei Române de Terapii Expresive. „Scopul general al artterapeutului este de a-l sprijini pe om să se schimbe şi să crească interior, prin intermediul folosirii materialelor artistice, într-un mediu sigur şi încurajator”, explică acesta.

Fidelă diferenţelor originare ale apariţiei şi coagulării domeniului artterapiei, Asociaţia Americană de Art Terapie (AATA) oferă o definiţie uşor diferită domeniului şi scopurilor terapiei prin artă: „Utilizarea terapeutică a creaţiei artistice, în cadrul unei relaţii profesionale, de către persoane care trec prin experienţa unor boli, traume sau provocări ale vieţii, precum şi de către persoane care sunt interesate de dezvoltare personală”.

„La artterapie nu apelează doar persoane aflate într-un moment de dificultate, ci şi cele interesate pur şi simplu să-şi extindă gradul de conştiinţă, să afle mai multe despre sine”, declară Mihai Albu.

Ce „tratează” artterapia?

Terapiile expresive (expresiv-creative) includ: artterapia, terapia prin muzică (meloterapia), terapia prin dans şi mişcare, terapia prin teatru (dramaterapia), terapia prin creaţii literare (literatură, poezie). „Toate acestea contribuie la dezvoltarea potenţialului fiecărei persoane şi la dezvoltarea unor mecanisme de a face faţă situaţiilor solicitante care apar de-a lungul vieţii. De exemplu, o persoană poate veni iniţial la consultaţie, aducând în discuţie o situaţie personală, ca de exemplu, relaţia cu copiii, soţul sau soția, pentru ca apoi să conştientizeze că, de fapt, stresul de la serviciu, termenele-limită, sarcinile impuse de şeful direct sau generate de către politica firmei îi afectează relaţiile şi sănătatea”, afirmă Laura Ciocoiu.
Pentru a fi de durată şi pentru a avea efect în exterior, în relaţiile cu ceilalţi, este esenţial ca schimbarea să vină din interior.

„Este important ca managerul să lucreze cu sine, apoi cu oamenii din echipa pe care o coordonează. Dacă persoana nu ştie care-i sunt nevoile, nu îşi acordă atenţie, înţelegere şi acceptare, e greu de crezut că poate să facă asta cu ceilalţi”, spune Laura Ciocoiu.

Toate formele de artterapie au „ca obiect de activitate” omul, stările şi emoţiile sale, dezvoltarea sa integrată. În funcţie de predispoziţiile persoanei, aceasta poate rezona mai mult cu una sau alta dintre modalităţile artistice folosite.

„Din experienţa personală, chiar dacă e limitată, însă e directă şi nu din cărţi, au beneficiat de artterapie persoane aflate în căutarea unui loc de muncă sau care doreau să clarifice ce anume vor face cu viaţa lor, care profesie li s-ar potrivi mai bine, dar şi profesionişti care au avansat în funcţie şi aveau dificultăţi de adaptare la noile cerinţe (de la middle management la top management sau chiar membru în board). Fiecare a beneficiat, într-un grad mai profund sau mai superficial, de beneficiile artterapiei. Sigur, paleta este mult mai largă, am redat doar câteva tematici”, declară artterapeutul Mihai Albu.

Cum se desfăşoară o şedinţă de artterapie?

La început, se stabileşte o temă pe care persoana o va lucra în acea sesiune. Apoi îşi alege materialele şi trece la masa de lucru. Persoana are la dispoziţie o serie de materiale creative (culori acrilice, acuarele, creioane colorate, lut, pastă de modelat, suport pentru pictură, materiale textile etc) pe care le combină şi le utilizează aşa cum simte, în procesul creativ.

„Ceea ce face artterapeutul este să asiste, în tăcere, la procesul creativ al clientului. Rareori intervine, fără a manipula procesul terapeutic. Atunci când clientul consideră că a terminat lucrarea, începe discuţia despre produsul obţinut. În această fază, artterapeutul este atent să-l însoţească, să-l susţină şi să-l încurajeze pe client în a-şi descoperi propriile semnificaţii şi a-şi accesa propriile resurse”, detaliază Mihai Albu.

„Evident, se poate aplica artterapia pe anumite grupuri-ţintă. De obicei, când lucrăm cu grupuri, mai ales în cadrul companiilor, se stabilesc de la început anumite zone de interes (pentru angajaţi şi angajatori) după care se explorează focalizat, se caută soluţii etc”, spune Mihai.

„Pentru activităţile de grup sunt alocate câteva ore, în funcţie de obiectivele pe care compania şi le propune, ele fiind deja discutate cu artterapeutul. De asemenea, companiile pot apela la artterapie în situaţii de criză sau ori de câte ori consideră că aceste şedinţe ar putea rezolva un conflict sau ar detensiona o situaţie”, completează Laura Ciocoiu.

O întrebare cât se poate de firească este cât de mult rezonează companiile în care predomină bărbaţii cu activităţile de artă? De exemplu, cum iese o echipă de informaticieni din sfera limbajului criptat şi intră în cea a culorilor, a formelor ? „Într-adevăr, oamenii din zona de lucru IT, pot părea greu de scos de-acolo, ei fiind foarte bine ancoraţi în sisteme de programare, în limbaje criptate. E important să nu forţezi lucrurile şi ca terapeut, să înţelegi şi să accepți sistemul de referinţă diferit şi să ajuţi persoana să iasă, în ritmul propriu, în afara acestuia, pentru a vedea lucrurile şi dintr-o altă perspectivă”, spune psihoterapeutul Laura Ciocoiu.

Cei mai mulţi, afirmă Laura, spun că n-au mai pictat din şcoala generală şi nu au încredere în ei că pot face acest lucru. „Dar bărbaţii au început să aibă o mai mare deschidere către psihoterapie şi către explorarea şi gestionarea emoţiilor, cu dorinţa de a se înţelege mai bine pe ei, dar şi pe ceilalţi şi de a comunica eficient”, declară Laura Ciocoiu.

„Poate pentru unii pare surprinzător, însă şi bărbaţii au nevoie de exprimări creative, chiar dacă la început pot fi reticenţi. Un alt fel de a introduce artterapia este să apelezi la materiale mai «sigure», gen colajul”, spune Mihai Albu.

Posibila reticenţă a adulţilor (angajaţi sau angajatori) de a intra în joc vine atât din frica de expunere, cât şi din anxietatea de performanţă spun specialiştii în artterapie. Acestea se pot evita ușor prin crearea unui cadru şi a unei relaţii artterapeutice bazate, de la început, pe încredere reciprocă, confidenţialitate şi relaxare, nonjudecarea şi nonvalorizarea produselor realizate sau a persoanei.

Cum recunoşti sentimentele dintr-o lucrare desenată

„Pe lângă principiile de bază, cei care au realizat o lucrare sunt întrebați în mod direct despre ce este reprezentat în ea. Desigur că se observă îndeaproape şi comportamentul nonverbal”, explică artterapeutul Mihai Albu.

Lucrarea creată de către o persoană reflectă caracteristici ale personalităţii: poate arăta perseverenţa, pasiunea, tensiunea interioară, starea depresivă şi poate scoate la suprafaţă anumite traume neexteriorizate. „Culorile utilizate, liniile, forţa cu care acestea sunt trasate, simbolistica pot furniza informaţii legate de trăirile persoanei, de tensiunile interioare”, ne explică psihoterapeutul Laura Ciocoiu. Dacă ne referim strict la artterapie, pictura, desenul, modelajul, colajul sunt cel mai des întâlnite.

„Dacă vorbim în sens mai larg, din perspectiva tehnicilor expresiv-creative, mişcarea este esenţială, şi mă refer la lucrul pe corporalitate, aceasta fiind punctul de pornire în dramaterapie sau terapia prin teatru. Corpul nostru, ca «păstrător» al tuturor emoţiilor, are nevoie de toată atenţia”, explică Laura Ciocoiu.

Artterapia este utilizată în depresie, anxietate, stres, doliu, deces, boli cronice, probleme de sănătate mentală, abuz, furie, probleme relaționale, terapie de cuplu, divorţ, stimă de sine scăzută, traumă, interes pentru dezvoltarea personală şi maturizare etc.

„Nu există situaţii în care artterapia să nu poată fi aplicată. Există studii care arată că utilizarea ei creşte starea de bine şi speranţa de viață. Hormonul stresului – cortizolul – poate fi redus printr-o şedinţă de 45 de minute în care sunt utilizate tehnici expresiv-creative (desen, pictură, colaj, modelaj etc)”, spune Laura Ciocoiu.

Deci, dacă te simți stresat, fii creativ, pictează, modelează sau fă un colaj, este sfatul specialiştilor în artterapie.

Lista efectelor benefice a terapiei prin artă asupra angajaţilor

• autocunoaştere;
• dezvoltare personală;
• stimularea creativităţii;
• implementare şi perfecţionarea managementului stresului;
• îmbunătăţirea atmosferei de lucru;
• creşterea coeziunii echipei;
• creşterea nivelului de comunicare individuală şi în echipă;
• dezvoltarea individualităţii şi a încrederii în propriile forţe;
• identificarea emoţiilor distructive;
• manifestarea nonverbală a unor situaţii stresante;
• găsirea unui mijloc de exprimare pentru diverse situaţii de stres;
• depăşirea situaţiilor de criză şi eficientizarea procesului de lucru prin folosirea creativă a resurselor.

Istoric

Artterapia s-a dezvoltat diferit în America şi Europa. Începuturile sunt atribuite pictorului englez Adrian Hill, care a experimentat-o în 1940. Internat în sanatoriu, pentru că era bolnav de tuberculoză, în timpul convalescenţei sale face desene şi tapiserii care, spre surprinderea medicilor, îi ameliorează starea de sănătate. „Dacă este satisfăcut, spiritul creator ajută la vindecarea celui bolnav”, scrie Hill în cartea Art Versus Illness. Interesată de această abordare, Crucea Roşie britanică va aplica metoda pacienţilor săi. Cei doi pionieri ai terapiei prin artă din SUA au fost Margaret Naumburg și Edith Kramer. La mijlocul anilor ’40, psihologul Margaret Naumburg face referire la munca ei ca terapie prin artă. Spre deosebire de Hill, munca lui Naumburg s-a bazat pe ideea de a folosi arta pentru a elibera inconștientul prin încurajarea asocierii libere. Rezultatul era considerat un discurs simbolic, iar terapeutul îl încuraja pe pacient să-l interpreteze și să-l analizeze.

Acest articol a apărut în numărul 229 al revistei CARIERE, aferent lunilor iulie-august 2016.