Cum vom trăi despărțirea de Facebook
Psihologii consideră că această tendință de a ne detașa de unele comportamente dependente este una naturală și ne dau asigurări că viața noastră personală, socială și profesională va continua și dincolo de Facebook. “Ca orice fenomen social planetar, acesta va ajunge la saturație la un moment dat. Ce-i drept, Facebook a depășit cu mult așteptările specialiștilor cu privire la nivelul maxim de saturație a societății, însă va descrie curând un trend descendent. Când vine vorba de fenomene sociale, întotdeauna panta ascendentă va fi mult mai întinsă în timp decât panta descendentă. Ca să ajungă la apogeu, rețelei Facebook i-au trebuit peste 11 ani de evoluție, dar întreg fenomenul social se poate prăbuși în maxim 2 ani de la atingerea apogeului. Așa este natura omului, cultivă mult timp, dar se debarasează mult mai repede”, declară psihologul Iuliana Fűlaș.
Specialistul român este de părere că atunci când Facebook nu va mai face parte din viața noastră, majoritatea dintre noi vom experimenta patru faze: negarea, furia, depresia și acceptarea. “Sunt persoane care au nevoie de zile, săptămâni, ba chiar luni pentru a accepta și a depăși un anumit șoc, fie el și despărțirea de o platformă online căreia i-am oferit foarte multă atenție, nu ca individualități, ci la nivel de mase foarte largi de oameni. La aproximativ 24-48 de ore apar simptomele de sevraj: indispoziție, nervozitate, anxietate, iritabilitate, tulburări de somn etc”, declară psihologul.
În faza a doua, “vom fi furioși și agresivi. În primă instanță, vom începe să fim furioși pe obiecte – pe rețeaua Facebook, iar furia noastră va translata către persoane – pe Mark Zuckerberg: Să-l dăm în judecată pe Mark, el e de vină, el ne-a făcut asta! – va fi o reacție generalizată. După ce vom constata că nu ne putem răzbuna nici pe Facebook, dar nici pe fondatorul său, vom începe să dăm vina pe noi: Daca aș fi știut …, Dacă mi-aș fi făcut prieteni reali și nu virtuali…?!, De ce tocmai acum când am 5000 de prieteni?!”, consideră psihologul Iuliana Fűlaș.
Apoi, vom experimenta depresia și vom fi invadați de tristețe, vom crede că viața nu mai are sens, nu vom mai fi interesați de nimic, vom fi abătuți și lipsiți de energie. “În a treia etapă vom conștientiza că nu mai este nimic de făcut și că am pierdut pentru totdeauna contul de Facebook, că suntem singuri, ca rețeaua online ne-a izolat social, că totul a fost doar o iluzie. Este perioada cea mai grea, când poate apărea chiar și consumul de droguri sau alcool, ca o încercare de a depăși depresia și insecuritatea personală.
Este perioada în care o mare parte din populația globului, cei cărora Facebook le-a dezvoltat și accentuat tulburările de personalitate narcisistă (persoanele care au o nevoie covârșitoare de admirație, snobii), histrionică (cei care vor sa fie în centrul atenției, joacă rol de victime sau „prințese”), bordeline (cei care gândesc extrem: „totul sau nimic”, au tentative repetate de suicid), dependenții (sunt cei care caută în permanență aprobarea și sprijinul celor din jur), vor avea nevoie de psiholog, dar și de psihiatru. Dependenții de selfie-uri vor fi cei mai afectați, pentru că nu vor mai avea cui să ceară atenția. Unii se vor sinucide, pentru că nu vor concepe viața fără Facebook. Sunt scenarii plauzibile pe care noi, psihologii, le luăm în calcul, când vine vorba de un fenomen global”, declară psihologul Iuliana Fűlaș.
La final vom ajunge la acceptare, care se va face gradual, va fi o perioadă în care vom începe să ne organizăm. “Dezvoltăm comportamente compensatorii, unele pe care poate nu le-am experimentat de multă vreme: învățăm să fim vii citind o carte, pictând un tablou, făcând plimbări în aer liber sau sport etc. Învățăm să fim prezenți în viața noastră. Reîncepem sa ne întâlnim cu prietenii, învățăm să coexistăm. Reînvățăm să fim sociabili, să relaționăm unii cu alții. Descoperim bucuria de a împărtăși momentele importante din viața noastră, doar cu cei dragi sau doar cu persoana iubită și nu cu mii de persoane pe care nici nu le cunoaștem în viața reală”, conchide psihologul Iuliana Fűlaș.