Frumusețe prin atitudine
Auzim adeseori vorbindu-se despre frumusețe prin atitudine. Ori frumusețe în atitudine. “Nu este niciun secret: Frumusețea este o atitudine. De ce sunt toate miresele frumoase? Pentru că în ziua nunții lor le pasă de felul în care arată. Nu există femei urâte, ci doar femei cărora nu le pasă sau care nu cred că sunt atrăgătoare”.
Mi-ar fi plăcut ca aceaste frumoase și convingătoare cuvinte să îmi aparțină, dar nu. Îi aparțin lui Estée Lauder. Cea supranumită cu emfază “regina cosmeticelor”. Cea care primea Medalia de Cavaler al Legiunii de Onoare din partea guvernului francez (1978), Medalia de Aur din partea orașului Paris (1979) etc. În cazul ei, frumusețea s-a dovedit atitudine, însoțită fiind de agresivitate. Căci cum altfel ar fi reușit? Într-o lume care abia se confrunta cu provocările în materie de afaceri?
Regina produselor cosmetice explica, la un moment dat, succesul ei, într-un mod direct. “În fiecare zi eu am vândut ceva. În cazul în care eu cred în ceva, eu voi vinde acel ceva. Și o voi face agresiv”. Anii ’40 s-au dovedit a fi anii de pionierat ai acestei femei de afaceri. Estée și-a petrecut cea mai mare parte a timpului călătorind între magazinele universale importante din întreaga țară. Servind clienții în cadrul raioanelor de produse cosmetice, formând în același timp viitorii agenți de vânzări. A introdus în magazine produsele sale și a oferit tratamente faciale gratuite. Totodată, a introdus conceptul de a oferi un cadou la achiziționarea de produse. Astăzi aceasta fiind una dintre cele mai utilizate metode în cadrul companiilor cosmetice din întreaga lume.
Singura femeie care a apărut în lista publicată de revista Time
În fapt, analiștii financiari nu încetează a o da drept perpetuu exemplu. În ceea ce privește modul cum a acționat în afaceri. Până la finele vieții. Iar cei care i-au continuat visul i-au continuat și… atitudinea. Adică ceea ce Estée a vrut să transmită de fapt. Și anume că, frumusețea fiind o atitudine e atât wellbeing, cât și forță motrice. Aflată tocmai la baza unei afaceri bazată chiar pe ea, pe frumusețe. Lucrul deloc ușor, având în vedere cât de repede se schimbă trendurile în acest domeniu versatil. Gândiți-vă: cât de priceput trebuie să fii ca să te afli cu un pas înaintea timpului? Foarte priceput. Iar Estée a demonstrat acest lucru. Ca un fapt inedit ea este cea care, în 1964, se aventura pe piața cosmeticelor pentru bărbați. Punându-i pe fiul său și pe alți bărbați din companie să-i testeze produsele.
În 1970, 575 de editori financiari o desemnau numărul unu dintre primii zece antreprenori din SUA. În 1984 a fost aleasă una dintre cele șapte femei importante ale anului. Iar în 1998 a fost singura femeie care a apărut în lista publicată de revista Time. Aflându-se printre cele 20 de nume cu adevărat mari în domeniul afacerilor din secolul al XX-lea. Totodată, compania sa a ocupat locul 349 într-un clasament de 500 de poziții al celor mai importante companii americane, publicat în 2003 de revista Fortune.
Creativitate, experiență
Estée a murit la 24 aprilie 2004, la vârsta de 97 de ani. A lăsat în urmă un imperiu, și multe “povești“ motivaționale.
Unii au numit-o capitalista perfectă. Alții aduc în discuție un celebru citat al ei. “De ce costă atât de mult un Picasso? Pânza este $2.75, fiecare borcan de vopsea, $1.75. Plăteşti pentru creativitate şi experienţă”…Îl aduc în discuție, argumentând că ea, această “capitalist perfectă”, nu și-ar fi depășit condiția. Dacă nu ar fi avut creativitate, experiență și în primul rând viziune. A, și lucru important: a avut frumusețe, fără a fi neapărat frumoasă. Frumusețe prin atitudine.
Fondatoarea imperiului cosmetic, pe numele său real Josephine Esther Mentzer, s-a născut la 1 iulie 1906. În cartierul Corona, Queens, New York, în familia unor imigranți unguri, potrivit www.biografiasyvidas.com.
De mică, viitoarea Estée Lauder era cunoscută pentru tenul său perfect. Și obsesia sa de a avea cel mai bun aspect. Un lucru învățat de la mama sa, Rose, care întotdeauna își proteja pielea cu ajutorul unei umbrele de soare. Tatăl său, Max, avea la parterul locuinței o mică prăvălie. Acolo unde Esty, așa cum o alintau părinții săi, și-a însușit elementele de bază ale unei mici afaceri. În copilărie, visa să devină actriță, însă ca adolescentă a început să fie interesată de afacerea unchiului său, dr. John Schotz, potrivit www.thefamouspeople.com.