Între trecut și viitor: Momentul despre care nu vorbește nimeni
„I se dau omului posibilități care corespund cu ființa lui”, constată Henriette Yvonne Stahl în cartea „Convorbiri cu Henriette Yvonne Stahl” consemnate de Mihaela Cristea. Nu este vorba atât despre „nu ți se dă mai mult decât poți duce”, ci mai ales despre ți se dă ceea ce te crește și te împlinește.
„Schimbarea este situațională. Tranziția este psihologică. Pentru a face schimbarea, ai de trecut nu atât prin evenimente, cât printr-o reorientare și redefinire de sine. Dacă tranziția nu se produce, schimbarea este o simplă rearanjare a mobilei. Dacă tranziția nu are loc, schimbarea nu funcționează”, spune William Bridges, consultant și scriitor.
Prin schimbare este definit un spațiu mai potrivit pentru tine. Astfel, atunci când te afli în plină transformare – când trecutul încă nu a trecut, viitorul încă nu a venit și totul este neclar, nesigur și încă necunoscut – este important:
Să nu optezi pentru circumstanțe preferate, ci să faci alegeri inspirate.
Să nu respingi vechea realitate, să nu respingi noua realitate – ci să le integrezi în procesul tău de devenire, pentru că totul e bine așa cum devine.
Să nu te concentrezi pe cât de mult durează, ci pe cât de mult te iubești în perioada ta de transformare și înnoire.
După cum bine spune tot Henriette Yvonne Stahl: „Realitatea vieții este atât de extraordinară, încât întotdeauna m-am căznit s-o valorific.”
Despre cum te simți atunci când te afli LA ORA DINTRE LUMI și cum s-o valorifici scrie John O’Donohue în cartea sa, To Bless the Space Between Us.
Când ziua e pe sfârșite,
toate ale vieții se sustrag luminii
și este încă prea devreme pentru ca spiritul nopții
să fi învăluit totul în întuneric,
nimic nu seamănă cu sine, iar contururile subțiate
fac ca totul să arate ca-ntre lumi.
Nu e sigur nici ce-a fost, nici ce va fi.
În lumina asta stinsă, până și copacii par a pluti în aer.
Îndată va fi noapte, dar nimic, de-aici,
nu pare să simtă
ușurarea întunericului.
Te afli la ora dintre lumi
Unde totul pare tăinuit.
Calea pe care ai venit nu se mai vede;
drumul înainte încă nu se arată.
Trecutul nu e atât de trecut încât să fi dispărut;
viitorul încă nu e gata și nu a apărut.
Nimic nu e al tău, aici.
În acest înserat,
ochii nu văd bine;
și nu există oglindă.
Toți ceilalți au pierdut urma inimii tale,
iar tu nu vezi un loc în care să-ți pui încrederea;
Știi că trebuie să-ți deschizi singur calea.
Pe cât ți-e cu putință, păstrează-ți încrederea.
Nu lăsa ca tulburarea să spulbere
această chemare care îți scoate rădăcinile
din pământuri neconforme,
ca să te eliberezi
de tot ce deja ai întrecut.
În prefacere, acum, este mintea ta,
iar înnoirea e anevoioasă și e grea.
Dar cu cât mai mare va fi credința și încrederea cu care o vei îndura,
cu atât mai primenită îți va fi inima
pentru noua zi în care vei intra.
FOR THE INTERIM TIME
John O’Donohue, To Bless the Space Between Us
„When near the end of day, life has drained
Out of light, and it is too soon
For the mind of night to have darkened things,
No place looks like itself, loss of outline
Makes everything look strangely in-between,
Unsure of what has been, or what might come.
In this wan light, even trees seem groundless.
In a while it will be night, but nothing here
Seems to believe the relief of dark.
You are in this time of the interim
Where everything seems withheld.
The path you took to get here has washed out;
The way forward is still concealed from you.
“The old is not old enough to have died away;
The new is still too young to be born.”
You cannot lay claim to anything;
In this place of dusk,
Your eyes are blurred;
And there is no mirror.
Everyone else has lost sight of your heart
And you can see nowhere to put your trust;
You know you have to make your own way through.
As far as you can, hold your confidence.
Do not allow your confusion to squander
This call which is loosening C
Your roots in false ground,
That you might come free
From all you have outgrown.
What is being transfigured here is your mind,
And it is difficult and slow to become new.
The more faithfully you can endure here,
The more refined your heart will become
For your arrival in the new dawn.”
John O’Donohue a fost un poet, scriitor, preot și filosof irlandez. Printre cărțile sale se numără: „Anam Cara”, „Divine Beauty: The Invisible Embrace”, „Benedictus: A Book of Blessings”, „Eternal Echoes: Exploring Our Hunger to Belong”, „To Bless the Space Between Us”.
În ultima parte a vieții sale, John O’Donohue a devenit un speaker important pe tema creativității în mediul de lucru. Acesta a oferit consultanță executivilor din sectorul corporatist pentru a infuza suflet și frumusețe în leadership și în imaginația lor, în raport cu oamenii cu care lucrează.
Traducere și adaptare: Felicia Luca
Foto: John O’Donohue.com, Pixabay