Pandemia emoțională. Ghid de supraviețuire
La începutul pandemiei, ne-am trezit invadați de o serie de trăiri excepționale, pentru că treceam printr-o altfel de situație și nu știam ce înseamnă și cum vor evolua lucrurile. Acum, avem informații, știm care sunt măsurile și nu mai vedem coronavirusul ca pe un pericol iminent, ci un pericol probabil, dacă nu respectăm măsurile de protecție sau dacă avem un anumit risc medical.
Însă, impunerea măsurilor menite a preveni răspândirea virusului a limitat libertatea de mișcare, copiii au trecut la învățământul online, adulții au devenit angajați cu biroul în sufragerie, dar și părinți cu atribuții de pedagog, iar tinerii au simțit cum restricțiile le limitează relațiile cu prietenii. Toți am căutat soluții, astfel încât să ne simțim protejați, confortabil cu noile schimbări. Dar, cu toate acestea, râvnim după vechea normalitate, mai ales că nu știm când ne vom întoarce la ea. Despre ce ar trebui să facem pentru a trece cu bine această perioadă sau cum ar trebui să ne adaptăm astfel încât să ne găsim fericirea, liniștea, fără a da curs anxietății și fricii, am vorbit cu Yolanda Crețescu, psiholog clinician și psihoterapeut adlerian, președintele Asociației Happy Minds și inițiatoarea proiectului depreHUB.
Sfaturi pentru angajații care lucrează de acasă
Deja avem 9 luni de când unii dintre noi lucrează de acasă, la început am perceput posibilitatea de a lucra din sufragerie ca și când ni s-ar fi îndeplinit o dorință, însă cu trecerea lunilor, situația a devenit apăsătoare, pentru că nu mai știam exact ce rol avem în echipă și am simțit de multe ori că ne-am pierdut din eficiență.
Psihologul susține că în orice situație de stres, ca și aceasta în care ne aflăm, e nevoie să construim anumite tipare și proceduri conștiente și raționale, la care să apelăm pentru a grăbi procesul de adaptare. Pentru că avem nevoie să ne găsim capacitatea de a fi flexibili la adaptare, pentru a percepe că această perioadă este dificilă doar din punct de vedere medical.
Dar de ce ne-am simțit debusolați când ne-am trezit că muncim de acasă și am conștientizat că lucrurile nu se vor schimba prea curând? Yolanda Crețescu ne-a explicat această situație: „Munca de acasă înseamnă o suprapunere de roluri și de spațiu, atât pentru spațiul domestic, cât și pentru cel profesional. Dar dacă sunt două spații, atunci util este să avem un spațiu separat de muncă și unul separat pentru viața de familie. Iar dacă vorbim despre spațiu separat, avem nevoie să ne setăm și timpii separați, altfel decât au fost până acum, sincronizându-ne disponibilitatea cu membrii familiei sau colegii”.
Ea ne-a dat și câteva sfaturi pentru a face munca de acasă mai ușoară: ”ar trebui să ne aducem aminte de cele patru arii dominante ale vieții: sinele, socialul, munca și familia. Dacă vom reuși să ne dăm timp și resurse pentru fiecare în parte și să păstrăm un echilibru, vom depăși această perioadă foarte bine. Pentru că suntem într-o situație în care trebuie să ne sincronizăm cu ceilalți, putem să ne arătăm disponibilitatea și să fim flexibili la programul celorlalți astfel încât să ne sincronizăm aceste arii ale vieții între noi”. Cu mențiunea că, toate acestea vor fi posibile doar dacă și compania își va adapta cererile și sarcinile, pentru a fi aproape angajatului în noua lui situație.
Sfaturi pentru părinți. Cum să-ți ajuți copiii în această perioadă
Prioritari în această perioadă rămân însă copiii, ei au nevoie de tot suportul nostru. Faptul că au trecut prin școala online, iar unii dintre ei încă învață așa, faptul că le lipsesc colegii, învățătoarea, profesorii, fac ca informația pe care o primesc să fie mai greu de înțeles. Este important, ne sfătuiește psihologul, să ne stabilim programul în funcție de ei. „Pentru copii acasă este locul de relaxare, confort, joacă, motiv pentru care acum focusează mai greu pe sarcini. Apoi, avem un alt impediment în tehnologie: întrucât nu sunt la fel de familiarizați ca noi în ceea ce privește susținerea meeting-urilor online, lucrul cu diverse programe, instrumentele de share-uire a informației și alte activități, copiii au tot timpul nevoie de noi, părinții transformați în tutore pedagogic. Așadar, pentru a evita eșecul școlar sau anxietatea, primordial ar fi să creăm o rutină dedicată copilului, construind chiar un sistem de suport cu rude, prieteni cu care să putem împărți această sarcină”.
Este nevoie, deci, să le oferim copiilor un program, pentru a fi predictibili. Dacă ne consultăm cu cei mici ce să facem într-o săptămână, susține Yolanda Crețescu, copilul se va simți înțeles, va simți că formează o echipă cu părintele. Dar nici pentru părinți nu este o situație confortabilă, au devenit peste noapte pedagogi: „Avem nevoie de cooperare și de construirea unei relații semnificative cu cadrele didactice și sistemul; avem nevoie să facem rabat de la perfecțiune. Este important să evităm să ne criticăm pentru că nu facem decât să ne producem frustrare, frustrarea ne creează emoții negative, iar emoțiile negative ne scad imunitatea. În plus, toată această tensiune poate fi <contagioasă>, copilul ajungând să simtă și el față de școală aceeași frustrare pe care o simțim și noi”.
Sfaturi pentru adolescenți
Psihologul ne sfătuiește să privim cu alți ochi online-ul în această perioadă, pentru că acum a devenit o soluție și nu o problemă. Și nu este important că suntem online, ci ce facem din acest online. Pe mulți dintre noi ne frustrează viața pe care o afișează colegii, prietenii noștri pe Facebook sau Instagram, acea viață perfectă, ideală, iar pentru tineri aceste aspecte au un ecou puternic. Așa ajung unii dintre ei să creadă că trăiesc o viață nefericită. Însă e bine să învețe să fie rezervați când se raportează la ceilalți pentru că mulți dintre adolescenții care afișează o viață perfectă pe acele rețele, de fapt au stări de frică sau furie.
În această perioadă, în care nu se mai duc la liceu și fac online orele, nu se mai văd cu prietenii, ci își dau întâlnire pe Zoom, trebuie să fim îngăduitori cu ei. Yolanda Crețescu ne-a explicat de ce adolescenții sunt impulsivi. “Adolescența aduce modificări la nivelul dezvoltării creierului, unde apare un proces numit pruning. Acesta constă în <tunderea> sinapselor creierului și ștergerea a ceea ce creierul consideră că nu mai este de folos. Transformările acestea duc spre o tendință de testare a limitelor și o dorință de a explora necunoscutul pentru că adolescența este vârsta primelor începuturi. Dacă perioada nu permite această experiență de viață, tendința copiilor va fi să o aibă totuși, pentru că începe vârsta primelor decizii, care nu sunt întotdeauna reușite”.
Puși în fața acestor schimbări, ca părinți avem nevoie de o disciplină pozitivă, să stabilim limite și să oferim feedback constructiv, să vorbim despre noi și nu despre ceilalți. “Chiar și în discuțiile în contradictoriu avem nevoie să-i învățăm să-și spună punctul de vedere pentru că lipsa verbalizării nu înseamnă și lipsa acțiunii. Avem nevoie să le dăm autonomie, dar să le și cerem contribuție. Rolul părintelui este unul formativ: acela de a-i pregăti pe copii pentru viață și nu a-i proteja de viață. De ce? Pentru că adolescența este fundamentul pentru tot ce va urma ca tipar în viața adultă”, ne-a sfătuit Yolanda Crețescu.
Sfaturi pentru manageri
Pandemia a fost și este o provocare și pentru companii, deci pentru manageri, au fost nevoiți să caute soluții pentru a păstra profitabilitatea și productivitatea firmei, dar au avut de rezolvat și o altă provocare, să fie alături de angajat, de echipă.
Psihologul consideră că acum este nevoie ca împreună – între departamente sau cu CEO-ul (directorul) – să se gândească niște ghiduri de funcționare, ”să începem un pionerat în a rescrie principiile de HR și management. Acele principii în care avem o asumare de risc mai mare, flexibilitate de adaptare la schimbare, mai multă cooperare și mai puțină subordonare, dar și termene mai permisive”.
Sfaturi pentru persoanele în vârstă
Multe persoane în vârstă au decis în această perioadă să se distanțeze de familie, prieteni, pentru a evita infectarea cu noul coronavirus, alții au decis să iasă mai devreme la pensie. Toate aceste decizii însă au și un revers.
Yolanda Crețescu susține că aceștia trebuie să înțeleagă procesul care i-a dus la aceste decizii. „Însingurarea este o percepție – eu aleg să mă simt așa – o alegere inconștientă pentru că, în fapt, nu suntem singuri, suntem doar izolați unii de ceilalți ca formă de prevenție. Să înțelegem că nu evenimentele în sine sunt importante, ci ce reacție avem noi la aceste evenimente. Dacă unele persoane au ales să iasă la pensie mai devreme, înseamnă că această idee a fost mai demult ruminată și acum a apărut contextul favorabil”. Pentru a ne simți confortabil în această perioadă, dacă nu avem comorbidități, psihologul ne recomandă să găsim situații noi de viață, hobby-uri noi, preocupări noi, planuri lăsate demult în așteptare. Totodată ne sfătuiește să ținem cont de cuvinte cheie cum ar fi: siguranță, protecție, creativitate, disponibilitate și toleranță. Doar așa vom putea față acestui val de incertitudine și anxietate. Căci, mai mult ca sigur, încheie Yolanda Crețescu, avem, pe lângă pandemia generată de coronavirus, și o pandemie emoțională, de care suferim cu toții.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 268
Pentru abonare, click aici
