O fibră de realism. Puterea vindecătoare a umorului și iertării

“Sunt femeie, sunt mamă, câteodată scriu pentru televiziune, câteodată scriu scenarii de film; cânt la pian, tricotez, mă cert cu universul; sunt mânioasă, sunt tristă; am o fibră de un realism comic, dar și o notă de mizantropie și idealism. Mă puteți cataloga în multe feluri atât pe mine, cât și opera mea. Dar eu, personal, aș prefera cel mai mult să fiu considerată dramaturg”…

Spusele îi aparțin Theresei Rebeck, un dramaturg american foarte apreciat, Cunoscut şi în România cu ocazia unui schimb cultural româno-american derulat în cadrul programului ARTE, în 2010. În America i s-au jucat mai bine de 10 piese. Din lista producțiilor teatrale nelipsind “Omnium Gatherum” (scrisă în colaborare cu Alexandra Gersten-Vassilaros), piesa finalistă în concursul pentru decernarea premiului Pulitzer.

Una dintre cele mai inteligente comedii de moravuri

Iată că Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti anunţă în zilele de 14 şi 15 septembrie, de la ora 19.30, premiera spectacolului “Două pe față, două pe dos” (“Loose Knit”) – piesă de teatru a scriitoarei și scenaristei Theresa Rebeck, jucată cu succes pe Broadway şi bine apreciată la Hollywood. Pusă în scenă în cadrul Programului „Uși deschise pentru toți”, această piesă de teatru este “una dintre cele mai inteligente comedii de moravuri” – după cum o numea New York Times.

În acest spectacol de la TNB abundă dialogurile spirituale, sarcastice și nespus de amuzante susținute de Irina Cojar, Costina Cheyrouze, Lamia Beligan, Brânduşa Mircea, Raluca Petra, Tomi Cristin și Marius Bodochi, într-un proiect coordonat de Ion Caramitru.

Firul de lână al…poveștii

În comedia Theresei Rebeck, cinci femei aflate la a doua tinerețe se întâlnesc săptămânal ca să tricoteze. Dar firul de lână al ghemului nu este principalul fir al poveștii. Aceasta pentru că fiecare dintre cele cinci femei trebuie să facă față provocărilor pe care le ridică viața sau… bărbații. Printre trădări și dezamăgiri, personajele ajung să cunoască puterea vindecătoare a umorului și iertării. Umorul piesei camuflează parțial un tablou dramatic în care relațiile dintre oameni se dezvoltă pe atât de greu pe cât de repede se deșiră, asemenea tricotajelor pe care le împletesc protagonistele piesei.

Credit foto: Florin Ghioca