Românul care a renunţat la propria companie şi apoi la un post de manager pentru a fi mai liniştit

Agenția pe care o pornisem în 2012 atingea în primăvara lui 2015 volumul de cereri și profitul pe care mi le doream încă de la început. În ciuda acestui fapt, îmi dădeam seama că nu am reușit să găsesc/să formez acei oameni care să mă înlocuiască.

Eu îmi făcusem agenția și renunțasem la statutul de freelancer tocmai pentru a avea mai mult timp de petrecut cu soția și cu primul nostru copil care se năștea pe atunci.

Și totuși, după trei ani, trebuia să lucrez în continuare 10-12 ore pe zi dacă voiam să-mi duc planurile până la capăt.

E simplu să zici „renunță la business și vezi-ți de familie”

Evident, din exterior e simplu să zici: „Renunță la business și vezi-ți de familie”. Dar când ți-ai luat trei ani din viață și ți-ai investit în acel business toată energia… e destul de greu să faci asta.

Când trebuie să lași fără job niște oameni buni și competenți în care ai investit ani întregi – din nou – e greu să faci asta.

Și când ți-ai investit cea mai mare parte a economiilor familiei în acel business și ești tocmai pe punctul de a le recupera – e și mai greu să faci asta.

Până la urmă, am renunțat la agenție în vara lui 2015 și am redevenit freelancer. A fost poate cea mai dureroasă și mai înfricoșătoare decizie pe care am luat-o vreodată. Și totuși, s-a dovedit a fi o decizie foarte bună, chiar în feluri la care nu mă așteptam.

O nouă etapă

Pentru mine și pentru familia mea renunțarea la agenție a fost clar o nouă etapă. Una marcată de venirea pe lume a celui de-al treilea copil al nostru și de o prezență mult mai pronunțată în familie din partea mea ca tată și soț. La serviciu aveam în continuare mult de muncă, dar eram mult mai liniștit. Mergeam pe jos la muncă, nu mai trebuia să mă împart între o mie de lucruri, mă concentram mult mai bine și devenisem mult mai productiv.

Apoi m-am blocat din nou.

Deși mi-a plăcut la început liniștea dată de faptul că lucram singur, după 4-5 luni am început să mă simt tot mai plictisit și mai izolat. Prin primăvara lui 2016, spiritul antreprenorial îmi cerea o nouă aventură. Așa că, deși refuzasem inițial, am acceptat până la urmă un post de director de marketing într-o companie importantă de recrutare online. Dincolo de o serie de provocări noi și interesante în plan profesional, m-a atras și ideea de-a avea din nou o echipă pe care s-o conduc și să fac parte și dintr-o echipă managerială.

Profesional vorbind, mă simțeam ca pustnicul care se-ntoarce printre oameni.

Ca să nu derapez din nou cu programul, m-am angajat doar cu 6 ore pe zi. Pentru cineva care s-a încăpățânat să lucreze mereu în mediu de start-up, a fost foarte interesant să văd felul în care se întâmplă lucrurile la o companie mai mare, unde există o piață matură, resurse din plin și ai o echipă de oameni cu vechime.

A fost o lume cu totul nouă din multe puncte de vedere și am învățat foarte multe acolo. Totuși, m-am decis să plec după vreun an și jumătate, odată cu venirea pe lume a celui de-al patrulea copil al nostru.

Cum naiba să renunți la un job sigur și foarte bine plătit˝, când tu ai de întreținut o familie cu patru copii?!

În primul rând, m-am convins încă o dată că nu sunt făcut pentru a fi angajat. Cred că țin prea mult la a face lucrurile și a-mi organiza activitatea în felul meu. Experiența anilor pe cont propriu și know how-ul acumulat în domeniu m-au ajutat să pot reveni cu succes la statutul de consultant independent în arketing online.

Pe lângă asta, internetul permite și o mai mare automatizare a activității, astfel încât să nu fii nevoit mereu să muncești pentru a câștiga bani. Teoretic, mulți dintre noi știm asta, dar când te afunzi în cărți de genul „The 4-Hour Work Week”, vezi că alții au reușit așa ceva și începi să-ți pui și tu mintea la contribuție ca să înaintezi în direcția respectivă.

Anul trecut ne-am mutat la țară și vreau să mă pot bucura de simplitatea vieții de aici – de verdeață, de grădină, de aer curat – și să le ofer și copiilor mei bucuria unei copilării în care părinții sunt lângă ei, atât la propriu, cât și la figurat.

Mi-ar fi foarte greu să fac toate astea la un job cu program fix. Așa că mi-am amenajat un birou acasă și îmi pot organiza programul în funcție de familie.

Sunt provocări destule și în stilul ăsta de viață, dar până acum e de departe cel mai bun mod de organizare. În definitiv, și mentorul meu profesional tot așa a lucrat și a avut o viață foarte împlinită – inclusiv în plan financiar-profesional.

Dacă ar fi să rezum întreaga poveste…

Aș trage pe de-o parte concluzia evidentă – am făcut ce-am simțit că e cel mai bine pentru familia mea. În al doilea rând, am vrut să rămân întreg la minte. Lăsând gluma la o parte, sunt destule exemple de oameni frumoși care își distrug viețile pentru că nu se pot opri la timp din goana asta după succes.

Or, un lucru de care m-am convins este că, până la urmă, tot ceea ce noi numim în general succes – statut financiar, bunuri materiale, recunoaștere și like-uri în Facebook – este foarte trecător.

De aceea am ales să mă concentrez pe ceea ce rămâne de fapt după toată zdroaba – sufletul omului și ceea ce devine el pe parcurs.

Marius Pop

"Lucrez de nouă ani în strategie de marketing și dezvoltarea de afaceri online. Din portofoliul meu fac parte atât startup-uri tehnologice cu ambiții internaționale, cât și companii cu o istorie îndelungată. Cred în viața trăită în simplitate, alături de familie, ca principala sursă a unei vieți împlinite. Am 33 de ani, sunt căsătorit și am patru copii".

Articol preluat din numărul 247/mai 2018 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.