Sabine Lück: „Prin dizolvarea legământului față de strămoși, devenim liberi să ne trăim propria viață.”
Traumele se moștenesc nu doar din experiențele nefericite din copilărie, dar și în urma trăirilor dureroase ale strămoșilor, arată studiile dedicate proceselor psihice transgeneraționale.
Despre cum preluăm, fără să ne dăm seama, rănile părinților și străbunilor, dar și despre cum putem conștientiza și vindeca aceste moșteniri dureroase, aflați din interviul acordat de psihoterapeuta germană Sabine Lück (foto stânga), creatoare a metodei Codului Generațional și coautoare (alături de Ingrid Alexander (foto dreapta)) a volumului „Strămoși pe divan. Descifrarea Codului Generațional și vindecarea rănilor moștenite”, carte recent apărută la Editura Trei. Interviul a fost realizat de Timea Müller, sociopsihopedagog de origine română, specializată în terapia sistemică de familie, terapeut, supervizor și formator în metoda Generation-Code©, dar și membru al International Center for Psychogenealogy.
Psychologies: Dragă Sabine Lück, mentorul și profesorul meu, mă bucur să te intervievez legat de metoda Codului Generațional, pe care o introducem acum în România, odată cu lansarea cărții „Strămoși pe divan”. În toată lumea a luat amploare studiul în domeniul moștenirii transgeneraționale. Tu și Ingrid Alexander ați conceput, după ani de cercetare, o metodă briliantă, concretă, integrativă, care oferă rezultate de excepție, durabile și eliberatoare. Te rog să descrii cum funcționează metoda Codului Generațional.
Sabine Lück: Cum ai spus deja, eu și cu Ingrid cercetăm de mult aceste aspecte. Au fost și alți specialiști înaintea noastră, cum e Ivan Boszormenyi-Nagy, care a scris despre „contul de debit” moștenit în cadrul familiei sau despre „atașamentele invizibile” față de strămoși. Noi am dus lucrurile un pic mai departe și am arătat că nu există doar mesaje și „delegări” ce vin „din urmă”, dinspre strămoși, ci există și un impuls spre vindecare, ce vine dinspre copil. Iar acest aspect este discutat de noi pornind de la „pactul de loialitate” încheiat în primii ani de viață. „Pactul” acesta este discutat și procesat în terapie, și așa ajungem la marile răni ale părinților pacientului, legate, la rându-le, de rănile bunicilor și tot așa… De-a lungul acestui lanț generațional ia naștere un veritabil „Cod”, pe care noi îl descifrăm și îl procesăm în terapie, folosindu-ne de metoda Codului Generațional. În cele din urmă, prin dizolvarea acestui legământ, acestui pact față de strămoși, devenim liberi să ne trăim propria viață.
Da, am trăit și eu asta, când am fost formată de tine în această metodă la Institutul pentru Procese Transgeneraționale din Wendeburg. Iar ca practician, știu că metoda nu se adresează doar psihoterapeuților, ci tuturor celor care lucrează cu adulți și copii în grădinițe, școli, aziluri de bătrâni, în asistența socială etc. Cum se întâmplă acest proces?
S. L.: Da, ai punctat bine. Există, pe de o parte, posibilitatea de a folosi în mod direct acest concept al Codului Generațional – și atunci lucrăm în terapie cu propria istorie a pacientului. Pe de altă parte, există și domenii în care poate fi extrem de prețios doar simplul fapt că ești familiarizat cu acest Cod Generațional și că ai o idee despre cum se transmite el peste generații și despre cum poate fi descifrat. Metoda poate fi utilizată și altfel, urmărind, de pildă, ce fel de condiții își doresc părinții să le impună copiilor. Și așa putem vedea în ce domenii ale vieții copilului îi sunt transmise mai departe vechile răni moștenite de la strămoși. În acest fel, părintele poate fi ajutat să înțeleagă mai bine cum intervine, în aici-și-acum, istoricul propriei sale familii. Chiar și numai această conștientizare poate schimba multe la nivel de parenting sau de educație oferită în grădinițe și școli. Dar e ceva ce poate fi util și pentru medicină sau în gestionarea resurselor umane. Aceste cunoștințe despre moștenirea transgenerațională folosesc pentru dezvoltarea potențialului autentic al indivizilor.
Citește articolul integral pe Revista Psychologies