Șase săptămâni în ashram

Un curs de yoga presupune experimentarea unui stil de viaţă disciplinat, cât mai apropiat de cel al unui yoghin. Este o experienţă intensă, transformatoare, purificatoare, în care zi de zi elevii se trezesc odată cu soarele şi meditează, practică asana şi ritualuri de purificare. Atât părţile teoretice de filosofie, anatomie, metodologie de predare etc, cât şi partea practică, posturile, toate fac parte din pregătirea unui instructor de yoga.

Dan Dumitrescu povesteşte că s-a înscris la curs cu vreo 6-8 luni înainte.
“Mi-am dat seama că am ales foarte bine şcoala abia când am plecat din Mumbai. M-am întâlnit cu o nordică. Ea fusese în nordul Indiei la o altă şcoală. Şi schimbam impresii. Avea ochii foarte mari când îi povesteam ce am făcut la şcoală. Nordica povestea că a făcut şcoala în Kerala, erau 300 de elevi în clasă, iar cu profesorul a avut ocazia să discute o singură dată, zece minute la micul dejun. Noi eram în clasa zece, aveam aproape zilnic întâlnire cu profesorul (swuami-ul).

Programul în ashram era unul spartan.“Eu eram cel mai în vârstă din tot grupul de acolo. Ne trezeam la cinci dimineaţă, începeai cu practica de posturi (asane), trei ore în continuu, după care aveam micul dejun. Apoi urmau orele de teorie până la prânz. Am consumat un pix, nu am mai consumat în pix din facultate. După masa de prânz urmau iar clasele de teorie până la orele cinci după amiază. Ne lăsau o oră de pauză şi la 6 seara intram iarăşi la încă trei ore de practică. Cina era la zece seara”.

Deşi face mult sport, Dan spune că în primele zece zile a avut dureri musculare intense, din cauza posturilor yoga. „Luam medicamente pentru dureri musculare, pe care le iau de obicei la snowboard atunci când mă lovesc rău de tot. Îmi simţeam toţi muşchii din corp, chiar şi pe cei de a căror existenţa nu ştiam”, glumeşte Dan.

În ashram toate aceste antrenamente veneau pe o alimentaţie satvică. Fără carne, alcool, cafea iar mâncarea era foarte picantă. „Întrebam la masă care e cea mai puţin picantă pentru că de regulă, când o gustam doar plângeam în vreme ce de celelalte feluri nici nu mă puteam atinge, atât erau de picante.” În rest consumau ceaiuri şi fructe: Fructele nu aveau nicio legătură cu cele pe care le mâncăm noi aici în Europa. Mă refer la fructele exotice, papaya, mango. Eu, de exemplu, nu suport gustul de papaya care se găseşte în România, mi se pare cauciuc. În India era primul lucru pe care vroiam să-l gust dimineaţă”.

Locul în care era aşezat ashramul era în munţi, într-o rezervaţie naturală de tigri, motiv pentru care, chiar de ar fi dorit să vadă minunăţiile din jur nu avea voie să părăsească locaţia.

„Cea mai neplăcută problemă erau lipitorile. După ploaie, eu am fost în august şi am prins perioada musonului, ţi se lipeau instantaneu de piele. În principal stăteam în ashram, care era destul de mare”.

Yoga nu-i nici sport, nici religie. E o tehnică de calmare a minţii

Dan Dumitrescu spune că în Europa, practica yoga pune accentul mai mult pe partea fizică, pe posturi (asane). Din cauza faptului că europenii pun accentul prin mersul la sala de sport, pe modelarea corpului, în general oamenii au alte aşteptări de la practicarea posturilor de yoga. În sensul că, în fapt, acestea nu sunt neapărat pentru a-ţi dezvolta masa musculară, sunt mai mult pentru a-ţi echilibra corpul. „Se bazează pe un sistem de chakre care sunt centrii energetici, iar corespondentul ar fi sistemul endocrin. Fiecare chakră are o corespondenţă în sistemul endocrin. Ideea este să ţi le echilibrezi. Şi yoga îţi explică cum poţi să faci lucrul acesta prin diversele posturi, acţionând asupra stării de bine a corpului, a unor organe. La nivel hormonal, echilibrându-se organele, te simţi mult mai bine”, spune Dan Dumitrescu.

Dan Dumitrescu afirmă că Patanjali în Yoga Sutra (cartea de căpătai a practicii yoga) spune chiar de la început că “ yoga chitta vritti nirodhah” – yoga calmează fluctuaţiile minţii.

Asanele (posturile) sunt doar o mică practică din yoga. „În India de exemplu, pe vremuri când veneau elevii la guru făceau salutul soarelui de sute de ori, timp de doi ani. Te ajută să-ţi calmezi gândurile şi să-ţi încălzeşti corpul. Se practică de regulă la începerea clasei, tocmai pentru a nu înţepeni după aceea la diferite practici. Postura aceasta, salutul soarelui, o practicau cei care se iniţiau în yoga pe o perioadă îndelungată şi abia după aceea treceau la altă postură”.

Dan Dumitrescu spune că acum la sală toţi elevii vor să înveţe toate posturile într-o zi dacă se poate. Yoga a devenit mai comercială şi mai adaptată europenilor. Primele lucruri la care se raportează oamenii după cum spune şi teoria yoga sunt la cele 5 simţuri şi la ceea ce observăm în exterior. Yoga te învaţă să-ţi îndrepţi atenţia în interior, să-ţi observi stările şi gândurile fără să le judeci. O parte importantă din yoga este meditaţia. Meditaţia te ajută să-ţi calmezi mintea, să găseşti liniştea dintre două gânduri şi să stai în acea liniște.

„Există în India, Nepal, centre de Vipassana, centre de meditaţie în care te duci zece zile, nu ai telefon, nu ai nimic. Sunt perioade în care te bagă într-o cameră şi stai în picioare în plecăciune. La început îţi vâjiie capul iar mai apoi începi să plângi şi plângi vreo două zile. Este descărcarea emoţională. Din nefericire eu nu pot să merg în centre Vipassana pentru ele sunt pentru cei care nu sunt iniţiaţi în yoga”.

Dan spune că un yoghin care ştie tipurile de meditaţie din yoga, se foloseşte de cunoştinţe pentru a-şi controla respiraţia, postura, mentalul. De regulă trebuie să le faci sub supervizare. „E cineva acolo care vine şi stă cu tine jumătate de oră în fiecare zi, nu are legătură cu meditaţia ghidată. Acea persoană trebuie să te lase pe tine să ajungi cu mentalul acolo unde trebuie, pentru că liniştea interioară, dacă reuşeşti să ajungi la ea, nu face decât să îţi scoată la suprafaţă emoţii sau drame pe care le ai în tine. Indiferent că sunt venite de acum un an sau din copilărie, ele ies la suprafaţă. Sau poate că nu ai apucat să trăieşti nişte emoţii”.

De doi ani de zile, instructorul de yoga Dan Dumitrescu dă lecţii într-un centru din Bucureşti. O face în primul rând pentru că doreşte să se înscrie la următoarele cursuri şi pentru asta are nevoie de cel puţin 200 de ore de practică. El povesteşte că la una dintre clasele de meditaţie pe care le-a ţinut era o tânără care a început să plângă.

„ La finalul clasei a venit şi a cerut scuze pentru că a deranjat clasa şi i-am spus că e bine, pentru că înseamnă că a reuşit să depăşească momentul. Faptul că era într-o clasă şi a reuşit să facă abstracţie de ceea ce se întâmplă în jurul ei şi era concentrată pe relația cu propria persoană. Iar cauza eliberării sale prin plâns era că îi murise tatăl de un an de zile şi s-a folosit de viaţa ocupată pe care o avea pentru a-şi ascunde ceea ce simţea. Mi-a zis că a fost primul moment în care şi-a dat seama că îi e dor de tatăl său”.

În practica yoga, mai ales la bărbaţi, spune Dan Dumitrescu, musculatura dezvoltată din cauza mersului la sală îi împiedică pe aceștia să execute anumite poziţii.

„Au fost hilare primele încercări de a face anumite posturi acum câţiva ani de zile. Iar de stat în cap, nu credeam că voi reuşi vreodată. Mi-am dat seama că performanţa o obţii în momentul în care uiţi de tot ceea ce se întâmplă în jurul tău. Ideea este că nu contează să ajungi în postura ideală din punct de vedere grafic. Trebuie să îţi pui presiunea pe anumite organe aşa încât să îţi creezi starea de bine. Trebuie să te accepti aşa cum eşti în fiecare moment, cu toate tensiunile pe care le ai şi încet să încerci să te detaşezi.”

99% din comportamentul nostru este dat de obişnuinţe. O parte sunt bune, altele sunt rele. Cel mai bun lucru spune Dan Dumitrescu este să observi, fără să judeci, în ideea de acceptare. Apoi modul tău de a reacţiona în anumite situaţii poate să vină dintr-o frică dezvoltată de o situaţie recentă sau poate să fie din copilărie.

„În prezent nu mai are relevanţă ce s-a întâmplat dar pentru că tu ai practicat atât de mult acel obicei, a devenit vasana (obicei) în structura ta. Te defineşte ca individ. Şi astea sunt cele mai uşor de rezolvat. Obiceiurile care nu mai au relevanţă în prezent, dar pe care le faci doar din inerţie. Ideea e să scapi de ele nu neapărat prin a le desfiinţa, pentru că în teorie se spune că dacă le desfiinţezi pe toate, intervine un gol. Singurul mod în care poţi să progresezi este prin suferinţă, crede Dan Dumitrescu. Cele mai mari probleme la nivel mental provin din ataşamentele de lucruri şi de aceea trebuie să te detaşezi de ele.

„Observam la mine acest lucru. Sunt o grămadă de lucruri în jurul meu pentru care, dacă se întâmplă ceva cu ele (le stricam sau le pierdeam) eu sufeream, iar până la urmă erau nişte lucruri care nu aveau nicio valoare. Poţi să trăieşti şi fără ele. Detaşarea de lucruri este un capitol separat în practica yoga”. Apariţia oricărui lucru este condiţionată şi de posibila lui dispariţie, şi asta se aplică la orice, de la un tricou, telefon, sau chiar şi viaţa are un început şi un sfârşit.

Cum s-au desfăşurat examenele în ashramul din India

Pentru a obţine diploma de instructor de hatha yoga, Dan Dumitrescu spune că a dat mai multe examene practice şi teoretice, iar la examenul final a atârnat în balanţă şi comportamentul în ashram.

Pe diploma de instructor hatha yoga sunt trei calificative, povesteşte Dan Dumitrescu. „Examenul constă în unul de practică – posturi – ţi se dădeau trei asane pe care trebuia să le faci, examenul de teaching- în care trebuia să predai tu trei posturi şi să le explici. Apoi examenele scrise de anatomie, istoria yoga şi filozofie în care trebuia să explici yama şi niyama şi toate chackrele …. Şi pe lângă asta mai aveai o notă acordată de swami (cel care se ocupă de ashram). În funcţie de cum considera el că meriţi”.

Dan Dumitrescu povesteşte că swami-ul nu i-a dat o notă maximă pe motiv că, pe timpul celor șase săptămâni pe care le-a petrecut în ashram se plângea de anumite lucruri care îi creau disconfort.

„Nu ne-a dat la niciunul dintre cei zece care eram la curs notă maximă. Pe mine unul dintre motivele pentru care m-au penalizat a fost că mă plângeam tot timpul. Erau doi tibetani care aveau grijă de noi, un el şi o ea. Iar eu aveam tot timpul nemulţumiri. Am 42 de ani. În ashram erau foarte multe lucruri care nu făceau parte din viaţa mea curentă. Era disconfort din toate punctele de vedere. Făceam trei duşuri pe zi pentru că transpirai de la practică. Şi mă spălăm din găleată. Îmi mai sarea ţandăra din când în când, dacă nu mai prindeam o găleată de apă caldă. Sau alte lucruri puerile. Eram doar doi băieţi şi vocea mea se auzea imediat”.

Dan povesteşte că a împărţit camera cu un indian, iar primul lucru pe care acesta l-a făcut când a intrat în cameră a fost să îşi scoată salteaua de la pat. „A pus o saltea de yoga pe patul de lemn să nu-l zgâraie şi pe ea a dormit o lună de zile. În acelaşi timp când a venit un tip cu un aparat care să ne măsoare aura şi fluxurile energetice, singurul care era perfect din acest punct de vedere era colegul meu de cameră care dormea pe stinghie”.

Un alt incident pe care l-a povestit Dan este că acomodarea cu regulile din ashram a fost destul de dificilă. „Nu ai voie să omorî nimic în ashram, nici măcar o muscă. Intrau şopârle, păienjeni, aveam şopârle şi în rucsac. Am început să mă împrietenesc cu şopârlele, cu păienjenii încercam să coabităm. Una dintre plângeri a fost că am găsit în baie un scorpion. În filozofia yoga este partea de karma. care este legată de reîncarnare. Filozofia explică că orice gânganie care apare pe tine ar putea fi mama ta într-o altă viaţă. Dar atunci am zis că scorpionul sigur nu era mama şi i-am anunţat şi l-au omorât chiar ei… Pentru că dacă ne muşca pe vreunul, noi eram la două ore de civilizaţie, şi nu apucam să ajungem până la spital”.
Dan a petrecut cele patru săptămâni în ashram alături de practicanţi de yoga din Rusia, Italia, Australia, India, Egipt şi Ucraina.

Cum i-a schimbat viaţa yoga

„Asane (posturi) nu fac zilnic. Partea de meditaţie mi-a intrat în reflex, o fac în fiecare dimineaţă. Mă dau jos din pat şi mă aşez pe covor. E ca spălatul pe dinţi. Poate să dureze de la două minute la 30. Sau mai fac asane. Depinde de cum mă simt. Unul din lucrurile pe care am reuşit să le fac este să mă trezesc foarte devreme: 5 dimineaţa, fără să fie nevoie de alarma unui ceas. Desigur mă culc devreme. Mai am încă zece ani de studiu cel puţin. Nu-i un studiu uşor şi nu e o filozofie care să se potrivească cu vremurile pe care le trăim. Nu am de gând să devin habotnic, mă interesează să înţeleg în primul rând pentru mine”.

Dan este un antreprenor din publicitate pasionat de sport, mediu, voluntariat şi yoga. Încearcă să le dezvolte pasiunea pentru yoga şi celor două fiice ale sale. „În familie fac asane cu fetele mele, unele în special seara pentru că ştiu că le ajută să doarmă mai bine. Atât cât poţi să faci cu un copil, desigur. ”

Dalai Lama, spune Dan Dumitrescu, explică faptul că dacă am introduce meditaţia în şcoli, în 20 de ani nu am mai avea conflicte, nu ar mai exista război. Pentru că atunci când ai momentele tale de introspecţie, te linişteşti”. Dan Dumitrescu crede că mare parte din conflictele de birou provin din lipsa acestor momente de linişte, de introspecţie. „Observă ce se întâmplă într-o întâlnire când intră unul nervos. Îţi strică toată întâlnirea. De fapt, am testat-o cu grupul. Se schimbă starea de spirit într-un grup atunci când una dintre persoane e iritată, morocănoasă. Ideea e ca tu să nu te laşi condus de faptul că acea persoană a avut o zi rea. O să-i treacă, cum a început criza, aşa o să-i şi treacă. Din nefericire suntem latini şi aud poveşti din tot felul de companii cu situaţii tensionate, în unele cazuri ajung chiar la spital”.

Şi în România sunt mulţi oameni din middle şi top management care practică yoga, acasă sau în anumite centre. „Am avut nişte discuţii cu o corporaţie mare, care are chiar şi o sală de sport, să merg să fac nişte clase pentru angajaţi. O să vedem cum le vom materializa”.

Dan Dumitrescu se ocupă şi de proiecte sociale. El împreună cu alţi prieteni şi-au propus să construiască un spital de oncologie pentru copiii din România. Pentru asta au lansat campania 1leu.org, prin care orice cetăţean poate contribui la construirea spitalului donând un leu. Îndeplinirea misiunii înseamnă strângerea a 20 de milioane de euro.„Pentru spital mergem pe principiul dă-mi un leu. De ce ?Este o sumă suficient de mică aşa încât să nu fii refuzat. În acelaşi timp dacă ţara asta era bine şi ne dădeau toţi cetăţenii României 4 lei, banii pentru spital erau strânşi deja”.