Spune-mi ce mănânci, ca să-ți spun cine ești și unde vei ajunge

Arome irezistibile, texturi care dau dependenţă, culori parcă rupte din grădinile cvasifluorescente care-şi deversează culorile neverosimile în photoshop – toate făcute să ne înrobească papilar. Acesta-i aversul. Reversul îl reprezintă afecţiunile din ce în ce mai numeroase şi mai grave, consecutive unui mod de viaţă-n care nu ne scapă nimic din noutăţile producătorilor industriali de euforie gustativă, o fericire scurtă şi foarte păguboasă. Dar de unde-ncepem să schimbăm?

Olivia Steer spune că nu ştie exact cât de mulţi sunt cei care pun preţ pe a economisi, recicla, recupera „sau dacă numărul lor e relevant într-o societate chitită pe consum, pe înlocuire la cel mai mic defect sau pe schimbare, indiferent de calitatea produsului, care se declară oficial impropriu după un număr de ore, zile, luni, chiar dacă starea lui e bună sau chiar perfectă. Relevant pentru o concluzie optimistă pe subiect ar fi un număr mai mic al cifrei de afaceri în industria de mase plastice, în primul rînd, în industria textilă, industria auto și toate industriile implicate în tragedia ecologică numită societate modernă, de consum.”
Însă nu i se pare nerealist ca buturuga mică să răstoarne carul mare, aşa că speră ca tendinţa reală către o atitudine sustenabilă să devină cât mai curând un mod de viaţă. Fiind singura şansă pentru supravieţuirea speciei umane.

Nu e ceea ce pare…

„Dacă ar fi să te încrezi într-o zi de sâmbătă dimineața, în Piața Matache, când oamenii mișună preocupați printre tarabe, în căutare de leurdă proaspătă, urzici, untișor, hasmaţuchi, spanac, ai putea spera, în mod naiv, că lumea, într-o proporție semnificativă, a devenit conștientă de importanța unei hrane curate, verzi, proaspete.” Însă statisticile privind numărul cazurilor de cancer şi al bolilor cardiovasculare arată altceva, iar previziunile sunt înspăimântătoare. „Așa că trebuie să revii cu picioarele pe pământ. Și o poți face și mai eficient urmărind terasele – că vine vremea lor – restaurantelor de tip fast-food, unde mame supraponderale își alimentează copiii cu produse care își merită numele de junk (gunoi), sau luând o statistică privind obezitatea morbidă la copii și adulți deopotrivă.”

Am întrebat-o pe Olivia ce-i de făcut. „Nu am voie să dau sfaturi nimănui privind o alimentație corectă, pentru că nu sunt nutriționist. Dar pot, în schimb, să vă povestesc puțin din lecturile mele, care mă motivează să fac schimbări sau mă încurajează să merg mai departe, fără teamă. Una dintre ele este despre Congresul Mondial al Cancerului de la Paris, din 2008, care pentru prima oară a făcut legătura oficial – într-o manieră de necombătut – între alimentație și cancer. Concluziile lor au fost trase în urma unui studiu amplu, pe 500.000 de indivizi din țările nordice și sudice ale Europei, primii fiind amatori de cărnuri grase și grăsimi animale, ultimii, recunoscuţi drept consumatori pasionați de legume, fructe și ulei de măsline.”

Regatul usturoiului

Studiul a fost realizat pe o perioadă de 35 de ani. „Subiecții au fost urmăriți îndeaproape, prelevându-li-se probe de sînge și ADN, stocate ulterior în bănci biologice, pentru cercetarea indicilor nutriționali. Concluziile au fost ferme: fără carne, mai bine pește, cât mai multă mâncare crudă, legume și fructe organice, proaspete. Au triumfat cu ocazia congresului morcovul, usturoiul, ridichea neagră, broccoli, legume de care un om neinformat râde, ca fiind inutile în alimentație sau, oricum, incapabile să ofere imunitate și să protejeze organismul.” În acelaşi cerc select format din crema medicilor oncologi din toată lumea s-a vorbit despre germenii de grâu, care ar trebui să înlocuiască pâinea cea de toate zilele, sau semințele de in, care să regleze tranzitul intestinal. Dar există și alte lecturi care pot da o direcţie, „cum ar fi Studiul China, de Colin Campbell, care ajunge la concluzii similare cu cele ale Congresului de la Paris, sau Robert Morse, Cum să trăim sănătos fără toxine, o carte-ghid care te învață pas cu pas de unde să începi și încotro să mergi.”

Din nou un om liber

Olivia ne spune ce-şi ia cu ea când pleacă de-acasă: „Mă mulțumesc să-mi umplu buzunarele cu mere, nuci sau să-mi iau cu mine, dimineața, o caserolă cu nucă rasă, germeni de grâu, măr ras, miere și scorțișoară. Găsesc formula sățioasă și, mai ales, extrem de energizantă. Și încerc să nu uit să mă hidratez bine, cu apă potabilă, care e rareori cea îmbuteliată.”

Curentul raw-vegan are din ce în ce mai mulţi adepţi şi în România. Olivia Steer îl reprezintă foarte bine. Dar ce-nseamnă raw-vegan? „Crud și vegan. Pentru mine însă, a fost șansa să mă vindec singură de diverse afecțiuni, cărora nu le dădusem de capăt altfel și – oricât ar suna de pompos – de a fi iar un om liber. Dar cum să fii liber când ești bolnav, când depinzi de medicamente și doctori, când te doare capul în mijlocul zilei, când ai căderi energetice după masa de prînz, când îți seacă brusc energia în weekend, singurul moment în care ai avea șansa să faci tot ce vrei? Până la urmă, asta a însemnat raw-veganismul pentru mine, în afară de energia recâștigată: o autoredobândire nesperată.”

Gusturile copilăriei

Radu Dumitrescu este un chef-scriitor. A inventat Cookatar, un nume tocmai bun pentru un imperiu culinar. Crede în bogăţia pământului care ne-a dat pe noi şi care ni se dă nouă zilnic, spre bucurie. Se inspiră din nori şi soare, din aroma ploii, din prima culoare care-i iese-n cale dimineaţa.

„Gătitul e o chestie de moment, inventatul rețetelor la fel. Merg des prin piețe, în căutare de inspirație. Plec dimineața spre piață cu un plan de cumpărături bine stabilit, pe care-l schimb de fiecare dată când văd ceva proaspăt și extrem de colorat. În plus, încerc zilnic să recreez gusturile copilăriei, aroma vacanțelor la Dunăre. Câteodată chiar și reușesc.”

Forţa poveştilor lui Radu, fie că stă în cuvinte, fie în gusturi şi arome, tocmai de-aici vine, din drumul lui către departele cel curat, românesc, din satul copilăriei. „Tradiție înseamnă un singur lucru: familie. Acolo ne formăm ochiul și mintea, de acolo plecăm și tot acolo ar trebui să încheiem. Familia e tradiția cea mai de preț a sufletului.”

„Spune-mi ce mănânci, ca să-ți spun cine ești și unde vei ajunge”

În ce priveşte conduita sănătoasă și echilibrată, Radu spune că „ne ajută să menținem un echilibru în interior, să facem față mai ușor provocărilor, și nu neapărat acestora, cât vitezei cu care se întâmplă”. Discuţia asta i-a inspirat şi un dicton: „Spune-mi ce mănânci, ca să-ți spun cine ești și unde vei ajunge. Nu cred că hrana e doar combustibil. Dacă ar fi așa, am mânca frunze, ca girafele, sau copitate, ca tigrii. E un mod de viață şi cea mai simplă formă de socializare. Așa a fost de la începuturi, când se adunau oamenii lângă un foc și-și povesteau, așa e și acum.”

Radu crede că trăim vremuri frumoase din punctul ăsta de vedere şi e fericit că lumea începe să-i acorde importanța cuvenită. „Vezi câtă lume socializează sub toate formele în fața unei farfurii?” Este o datorie să avem grijă de pământ, spune chef-ul, „e locul nostru sacru, care ne mângâie tălpile, care ne dă iarbă, să punem capul jos, care ne hrănește. Ai văzut cum ne alintă simțurile mirosul de pământ reavăn? Ar trebui să-i acordăm același respect.” Iar noi încă învăţăm să şi dăm, nu doar să luăm. E însă drumul cel bun, cel sigur, singurul sănătos.