Ati uitat sa zambiti si ma doare

Sa reasezam valorile acolo unde erau inainte de goana nebuneasca pentru bani mai multi in fiecare luna, pentru dezvoltare, cursuri, provocari profesionale, asociatii, intruniri, networking fortat – ca nu reusesti altfel – conferinte de leadership si dezvoltare, care ne mancau ziua si energia. Am uitat sa acordam atentie copilului, sa vorbim cu sotul/sotia, sa ajutam neconditionat un vecin, sa fim amabili si curtenitori in mod natural, asa cum se spunea despre poporul roman pe vremea cand eram copii… Cat credeam ca o sa mai mearga asa?

De aceea, propun sa incercam sa ne bucuram ca, datorita crizei, ajungem acasa mai devreme (traficul este mai lejer), stam mai mult cu familia, vorbim, citim o carte veche din biblioteca deoarece nu ne mai permitem sa cumparam DVD-uri si filme… ne uitam la un film la televizor, nefragmentat de multimea de reclame, ne plimbam in parc in loc sa stam la restaurant si sa platim o nota umflata de dorinta nebuna a proprietarului de a castiga 200%.

Ai ramas fara job? Ai timp, o luna-doua, sa reflectezi asupra acestor lucruri: sa te uiti la familie, la adevaratele voastre nevoi, sa iti acorzi timpul necesar pentru a rasufla si a te re-descoperi, sa te calmezi… sa cauti sustinere in societate si prieteni. Ai timp sa iti reasezi valorile si sa o iei de la capat.

Chiar daca exista o nesiguranta pentru viitor, sunt fericita ca nu am trafic, ca nu ma preseaza dadaca pentru o marire salariala, ca sudorul mi-a reparat poarta multumit de banii pe care i-am dat (atat cat am considerat), ca taximetristul nu ma mai intreaba unde vreau sa merg inainte sa ma urc in masina… Va impartasesc linistea si fericirea mea, va recomand sa va sustineti, ajutati si… sa nu mai fiti negativisti. Incercati ceva de genul: "Cum iti merge?" – "Va fi si mai bine, asta stiu sigur" si zambiti.