Bookster și Revista Cariere despre viața profesională a femeilor

„Constantă este doar schimbarea”, spunea filozoful Heraclitus. Într-o lume care se redefinește continuu, stilul de viața al unei femei este și el afectat. Pentru multe dintre noi, poate, imaginea viitorului pe care am creat-o pe când eram copile nu mai corespunde realității anului 2022.

Întâmplător, la Bookster numărul femeilor aflate în funcții de conducere este mai mare decât al bărbaților, lucru care poate fi încă neobișnuit pentru mare parte dintre companiile din România. Am vrut să profităm de varietatea perspectivelor și să vorbim deschis despre particularitățile experienței femeilor la locul de muncă. De exemplu, în luna martie am participat la un seminar în care am abordat subiectul presiunii de a le face „chiar pe toate”.

Ne-am gândit să dezbatem mai mult viața profesională a femeilor, așa că am invitat-o și pe Cati Lupașcu, redactor-șef la Revista Cariere, să răspundem împreună la câteva întrebări. Sperăm ca acest lucru ne va ajuta să ne înțelegem mai bine contextul prin care navigăm și să ne ofere încrederea că ne putem susține reciproc.

Simona Drăgoi are o experiență de peste 15 ani în PR si Marketing. Deține un Masterat în Comunicare și Relații Publice în cadrul SNSPA, iar în prezent urmează un MBA by UNESCO Chair in Interculturality, Good Governance and Sustainable Development.

Lucrează la Bookster de aproape un an și creează strategia de marketing pentru zona de B2B. Atrage astfel new businesses și se ocupă de gestionarea inițiativelor de marketing, de la implementare la rezultate.

1) Cum arăta cariera pe care ți-o imaginai atunci când erai copil spre deosebire de cea de acum?

Foarte diferită. Mă vedeam în halat alb, salvând viețile oamenilor în spital. Familia mă încuraja în direcția asta și parcă toate jucăriile mele erau formate din stetoscop, seringă și pensetă. Așa am ajuns chiar să urmez un liceu de profil Chimie-Biologie. Am schimbat rapid traseul după liceu însă, și am început și continuat în roluri de PR și marketing specialist/manager care simt că mi se potrivesc mult mai bine.

2) Există o femeie a cărei carieră o admiri și care te inspiră?

De-a lungul carierei mele am întâlnit multe femei în fața cărora am spus „wow” și „ce mi-ar plăcea să fiu ca ea”, cum ar fi Andreea Roșca, creatoarea Vast&Curious.

De obicei acele femei erau mai în vârstă decât mine, însă în ultima vreme îmi găsesc inspirația în persoanele care îmi sunt mai apropiate. De aceea, o am ca exemplu pe Teodora Rădulescu, cel mai tânăr șef pe care l-am avut. Este un exemplu de lider care te face să îți dorești să înveți în permanență ca să îi calci pe urme. Și spun exemplu pentru că ea însăși se află înt-un proces permanent de dezvoltare, motivându-ne astfel să fim mai buni. Iar noi, la rândul nostru, creștem și ne străduim să le livrăm cititorilor noștri cea mai faină experiență.

3) Pe parcursul carierei tale te-ai lovit de vreun obstacol pe care crezi că-l întâmpină și alte femei?

Probabil ca emoțiile m-au ținut departe de a obține anumite mici succese. Cred că noi, doamnele, tindem să gândim cateodată și cu inima și luăm decizii de business în funcție de acest lucru. Iar câteodată ele se doresc a fi pur raționale. Însă, în general, cred cu tărie că investind în tine, în dezvoltarea ta personală, poți ține sentimentele sub control.

4) Ți-ai dori să-i oferi un sfat celei care erai la început de drum?

Sigur. Mi-ar placea să îi spun să aibă mai multă încredere în judecata proprie și mai puțină în a celor din jur. Cea mai bună soluție se află doar la tine.

Din 1996, Cati Lupașcu este jurnalist, iar în ianuarie 2020 a devenit redactor-șef al Revistei Cariere.

1) Cum arată cariera pe care ți-o imaginai atunci când erai copil spre deosebire de cea de acum?

Copil fiind, m-am visat întotdeauna profesoară de limba română. Profesoratul este încă pentru mine cea mai nobilă meserie din lume. Mă visam modelând destine și caractere, deschizând ferestre spre incredibila lume a poveștilor și poeziei. Mă visam învățându-i să viseze, să aspire, să-i rup din lumea aceea îndoctrinată, obtuză, uniformizată și să le cresc aripi. Aveam niște modele de profesori, foarte puțini ce-i drept, care cu bună știință încălcau regulile vremii alimentându-ne subtil dorința de „mai mult”, de „altceva”.

N-am ajuns să dau examen de admitere, au fost niște întâmplări ciudate, care mi-au spulberat visul chiar înainte de faza de dosar, așa că am urmat rânduiala clasică – liceu cu profil mate-fizică și facultate de inginerie. Din fericire, Revoluția a venit la timp pentru mine și, imediat ce am terminat facultatea, m-am angajat în învățământ. 5 ani mi-am urmat visul. Am părăsit sistemul din cauza banilor, în ultimul an de profesorat, naveta ajunsese peste 80% din salariu. Jurnalismul a fost o întâmplare, habar nu aveam în ce mă bag. Dar, pesemne, acesta era locul meu. Și mulțumesc destinului că m-a adus aici, e mare lucru să muncești din pasiune. Plus că prin proiectele în care m-am implicat ca jurnalist sau ca voluntar am lucrat foarte mult cu adolescenții, urmându-mi cumva și visul din copilărie: să-i implic, să-i provoc să aspire, să-și asume, să-i determin să-și dorească întotdeauna mai mult.

2) Ce stereotip legat de femeile la locul de muncă nu are rădăcini în realitate? Există și unul pe care îl consideri adevărat?

Am cunoscut atât de mulți oameni în acești 25 de ani, încât pot spune, fără nicio urmă de îndoială, că, în realitate, profesionalismul, fidelitatea, implicarea, empatia, competiția corectă, tot ce se rezumă practic la a fi un bun angajat, un bun corect coleg, un bun lider, pe de o parte, ori nepăsarea, nesimțirea, plictisul, fuga de responsabilitate sau, dimpotrivă, goana după funcții, de cealaltă, nu are nicio legătură cu a fi femeie sau bărbat. Ține de tine ca om, de caracterul, valorile și principiile după care îți ghidezi munca și viața. Există, însă, un moment cheie în cariera oricărei femei – maternitatea. E o treaptă ruptă, pe care bărbații, oricât de implicați ar fi în rolul de tată, nu sunt obligați s-o depășească. Încă prea multe femei ezită în fața acestei trepte.

3) Există o femeie a cărei carieră o admiri și care te inspiră?

Cum spuneam mai sus, o perioadă bună din anii mei cei mai rodnici am trăit cu sentimentul visului neîmplinit. Am studiat nopți întregi fizică și matematică. Și nu că nu mi-a plăcut, doar că eram conștientă că e un drum pe care nu vreau să fiu. Poate de aceea, am admirat-o încă din adolescență pe Ana Aslan. Motivul? A făcut greva foamei pentru a-și convinge mama să o lase să-și urmeze visul, ceea ce pentru societatea acelor vremuri era un act de mare curaj. Apoi, i-am descoperit caracterul: Ana Aslan credea cu tărie că, fără cinste și moralitate, știința nu valorează nimic. Din nou, un lucru extrem de important pentru anii în care eu m-am format. Iar acum, pe măsură ce înaintez în vârstă, mă ghidez tot mai mult după principiul ei: „Să dăm viață anilor”, continuu eu un pic altfel, nu doar ani vieții.

4) Pe parcursul carierei tale te-ai lovit de vreun obstacol pe care crezi că-l întâmpină și alte femei?

Cel mai mare dușman al meu a fost dintotdeauna timpul. Am fost foarte generoasă în a-l oferi profesiei și familiei, dar un pic cam zgârcită cu timpul meu. De exemplu, acum, de vreo 3 ani, tot încerc să învăț ceva nou, care ar da o altă perspectivă carierei mele. Marele obstacol, timpul. Distanța între momentele de răgaz în care mă pot dedica învățatului este atât de mare, încât de fiecare dată am senzația că o iau de la zero. E ușor demotivant, dar încă nu renunț! Iar răspunsul acesta mă întoarce cumva și la o întrebare de mai sus: femeile trebuie să muncească, să se zbată mai mult… Nu e stereotip!

5) Ți-ai dori să-i oferi un sfat celei care erai la început de drum?

Da! Categoric! Mai mult curaj, mai puține frământări, mai puțin perfecționism! Acum sincer, n-ar fi rău dacă și cea de acum ar lua aminte la sfaturile acestea.

Teodora Rădulescu este o persoană dedicată marketingului, fiind licențiată și având un Masterat în Marketing la Academia de Studii Economice din București. A intrat în echipa Bookster în anul 2016, în echipa de marketing, bineînțeles, iar de un an conduce Bookster, cu dragoste pentru cărți și pentru cititorii acestora.

1) Cum arată cariera pe care ți-o imaginai atunci când erai copil spre deosebire de cea de acum?

Când eram mică visam să devin om de știință – cercetător, chimist și, mai târziu, medic – mi se părea fascinant cum tehnologia folosită și evoluția științei poate avea un impact atât de important în viața oamenilor și voiam să fiu parte din asta. Mai târziu, am descoperit lumea artei (și am înțeles un pic mai bine cum contribuie ea la îmbunătățirea vieții noastre) și cochetam cu ideea de a deveni restaurator al operelor de artă. Acum, cred că fac un pic din fiecare într-o combinație care îmi aduce multă satisfacție la finalul zilelor lungi de la birou. Cu ajutorul tehnologiei, la Bookster îmbunătățim viața oamenilor înlesnind accesul la educație și lecturi de calitate și, culmea, restaurăm o artă un pic uitată în România – arta de a citi și de a te dezvolta.

2) Ce stereotip legat de femeile la locul de muncă nu are rădăcini în realitate? Există și unul pe care îl consideri adevărat?

Cred că este fals stereotipul care zice că femeile se lasă ghidate de emoții mai mult decât bărbații și nu pot lua decizii puternice de business. Chiar dacă există asemănări între noi, cred că fiecare este unic și de aceea nu sunt o susținătoare a generalizărilor.

3) Există o femeie a cărei carieră o admiri și care te inspiră?

O admir pe actrița și activista Emma Watson pentru modul în care și-a folosit vocea dobândită odată cu faima din cariera artistică pentru a atrage atenția cu grație și stil asupra unor probleme importante pentru femeile din ziua de astăzi – violența domestică, accesul la educație și egalitatea de gen.

4) Pe parcursul carierei te-ai lovit de vreun obstacol pe care crezi că-l întâmpină și alte femei?

Viața de familie nu e în concurență cu viața profesională, ci ar trebui să se împletească în mod armonios. Întrebarea „Și? Când faci un copil?” nu trebuie să sune în niciun fel bănuitor sau acuzator în contextul muncii. Dacă dorința este de a găsi echilibrul și împlinirea pe toate planurile și dacă simțim că suntem mai aproape de cea mai bună versiune a noastră așa cum suntem, nimeni nu ar trebui să ne chestioneze în această alegere.

5) Ți-ai dori să-i oferi un sfat celei care erai la început de drum?

Un lucru pe care l-am descoperit târziu: e ok să te arăți vulnerabilă în unele momente – nu se va pune eticheta de „weakness”, e uman și perfect normal.