Călătoria plină de inspirație a unei mame, antreprenoare și activistă a drepturilor femeilor

Indiferent de sex, de naționalitate, de zona geografică, de idei, de credință, de aspirații, de culoarea părului și a ochilor, fiecare dintre noi, Oamenii cu O mare, venim pe Pământ cu un scop și cu un plan bine pus la punct. Poate nu de noi, dar în această ecuație suntem puși inițial ca o necunoscută, variabilă sau nu, dar care își aduce aportul la bunăstarea socială. Muncim de mici copii să ne adaptăm, să ne facem bine înțeleși, să mergem, să ne căutăm scopul vieții pentru care suntem aici și, putini sunt cei norocoși care, la un moment dat chiar își găsesc acel scop al vieții.

Astăzi vă aducem în prim plan un interviu, greu acceptat de către ea și nu neapărat în această ordine, realizat cu: o mamă, o femeie, un specialist în variate domenii de activitate, un antreprenor și un mentor pentru cei care încearcă să nu fie doborâți de magnitudinea cutremurului antreprenorial. Pentru că, în aceste zile, să fii antreprenor în România este un act de mare curaj, este similar cu a încerca să îți menții echilibrul stând în picioare pe o placă tectonică aflată în marea ei cursă de a ieși la suprafață. Această doamnă, mamă a două fete cărora le-a insuflat curajul de a face și de a-și asuma, două verbe puternice și deloc de neglijat în echilibrul unei personalități inspiraționale pentru tânăra generație, a acceptat de-a lungul vieții sale profesionale multe provocări, unele dintre ele fiind de neconceput pentru o ființă de sex feminin. Iar astăzi face tot ceea ce știe ea să facă cel mai bine: îndeamnă, sprijină, susține ideile femeilor și în special ale femeilor antreprenor, este empatică și mereu implicată în proiecte cu caracter social. Mai multe despre provocările și echilibrul dintre viața personală și cea profesională ne va spune chiar ea, Carmen Burtea, într-un material marca Revista CARIERE, pentru secțiunea Work Life Balance.

De la visurile copilăriei la provocările antreprenoriale

Chiar nu-mi amintesc ce am visat să devină în copilărie! Știu că mă jucam în spatele blocului, pe niște scări de lângă ghena de gunoi, pentru că acela este era singurul loc în care nu deranjam locatarii și nu ieșeau la noi cu mătura să ne alunge, pentru că le stricam somnul de după amiază. Îmi amintesc că jucam cărți, ne alergam cu bicicletele, aveam un concurs de sărituri din leagăn și măsuram cine sare cel mai mult în lungime, ne băteam cu cei de peste drum cu păstăi de roșcove, ne ascundeam de administratorul care ne alerga cu furtunul pentru că desenam cu cretă albă, furată din scoală, șotronul pe trotuare. Pe care îl săream până la epuizare, apoi treceam repede la elastic, să apucăm să facem un turneu, până ne strigau de la balcon părinții să venim acasă. Și îmi amintesc cu plăcere cum am realizat primul telefon cu cei de peste drum din niște cutii de medicamente pe care le perforasem și le legasem cu un fir transformându-l într-un fel de receptor. Greu a fost să traversăm firul peste liniile de electricitate care alimentau tramvaiul 41. Ne-am pus mintea la contribuție toți, am uitat de rivalități și falsele probleme sentimentale, și am realizat prima ședința de brainstorming din viața mea. Am găsit soluția și am fost foarte mândri de noi! Dar știu că la un moment dat, studentă fiind mi-am dat seama că nu este suficient să termini doar o facultate să te angajezi și să prestezi un serviciu bine remunerat. Mai trebuie să faci și altceva. Și am început să mă implic în diferite activități de voluntariat. Astăzi, la câțiva zeci de ani distanță de la acel moment, mă pot lăuda că sunt fericita posesoare a peste 2500 de ore de voluntariat prestate în virtutea credinței mele că, indiferent în ce te implici, cineva va beneficia de expertiza ta, de experiența și de cunoștințele tale pentru a deveni mai bun, mai empatic, mai respectuos și mai educat. Pentru că acestea sunt în principal emoțiile și valorile pe care ni le dorim transmise din generație în generație.

Echilibrul unei persoane active

Este bine cunoscut faptul că pentru o persoană activă este foarte greu să-și găsească echilibrul, aceasta va vrea întotdeauna să dea mai mult decât cere, va dori întotdeauna să contorizeze ceea ce a cedat și să valideze faptul că ceea ce dat reprezintă cunoștințe valoroase pentru cedenți. Nici eu nu sunt departe de aceste realități însă pentru mine familia a însemnat polul principal al puterii de muncă. Umăr la umăr cu soțul meu, zi de zi, aveam motivația necesară de a crea contexte și de a rezolva aspecte diverse pentru ca fetele noastre, născute relativ aproape una de alta, să crească într-un mediu cald, prietenos, propice pentru dezvoltarea personalității individuale, dar în care valorile morale să primeze. Am identificat și ne-am împărțit sarcinile unul altuia, fără să contorizăm cine ce face și în ce cantitate, importantă era echipa noastră formată din patru, în care educația, respectul și adevărul erau și au rămas piscurile pe care s-a clădit relația noastră de nezdruncinat în fața provocărilor de orice fel . 

Beneficiile muncii realizate în activitatea de voluntariat

Sunt unul dintre cei mai vechi antreprenori din Romania. Ba, mai mult, pot să vă spun că sunt cea care am pus umărul la înființarea APIA – Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură. Am lucrat la Agroexport, apoi la ROMCEREAL SA, și am fost invitată în Franța și în Finlanda, împreună cu alți specialiști din Ministerul Agriculturii, să mergem să vedem și să înțelegem politica europeană agricolă referitoare la stocurile de intervenție. Îmi amintesc cât am fost de uimită să văd cum un siloz din Finlanda, care avea dană de cereale proprie, avea o capacitate de stocare de 100.000 tone cereale și toate instalațiile erau manipulate doar de trei persoane! Da, exact. Doar trei persoane. Iar cineva din delegația noastră a rostit: Nu se poate! Nu au paznic de noapte? Paznic? s-au mirat ei… De ce?

Am plecat atunci spre Romania cu peste 15 kg de documentație pe care urma să o studiez și să o transpunem în actul constitutiv APIA. Și pentru ca depășeam numărul de kilograme plătit pentru bagaj pe bilet, a trebuit să stau două ore în fund pe jos, lângă un coș de gunoi din aeroportul Charles de Gaulle, să parcurg și să rețin cât mai mult din acele documente, să memorez și să pot utiliza informația în activitatea de constituire APIA. Și mi-a ieșit!

Aș mai puncta faptul că am făcut parte din echipa care a coordonat exportul primului 1.200.000 tone de grâu al României, imediat după Revoluția din 1989. Și mi-a plăcut foarte mult să dau instrucțiuni navelor care veneau la descărcare in Constanța Port sau la Agigea, în porturile dunărene mici, sau pe cale ferată la Curtici sau la Negru Vodă, să calculez demmurage/despatch rate pentru fiecare dintre ele și să negociez cu armatorii. Să fac parte din echipa care a reprezentat România într-un proces la GAFTA Londra, să mă implic în relații diplomatice de ajutor între state. Uneori apare nostalgia acelor vremuri, dar am învățat să mă raportez întotdeauna la prezent cu reverberații la viitorul apropiat. Am fost la Rotterdam să identificăm soluția de încărcare a cerealelor pe nave tip Panamax, la Agigea Port Constanța. Recent, am văzut în presă o știre care prezenta aceasta soluție ca fiind un succes al timpurilor actuale, al factorilor de decizie, dar noi am adus-o din 1995 în România. 

Am făcut parte din proiecte importante care a avut în prim plan reducerea decalajului dintre munca plătită pentru aceleași competențe profesionale prestată atât de femei cât și de bărbați. Față de acum 15 ani decalajul s-a micșorat considerabil astăzi fiind undeva la 25 %, unul dintre cele mai bune procente din Europa. Am participat la proiecte îndrăznețe, și aici pot menționa Federația Patronatelor Femeilor Antreprenor – FPFA, Asociația Națională a Antreprenorilor din România – ANAA, Patronatul Antreprenorilor din Industria Înfrumusețării – PADIR și Confederația Națională a Femeilor Antreprenor – CONAF, din ale căror board-uri am făcut parte. Astăzi mă găsiți în ședințe de board ale Professional Women’s Network România, parte a PWN Global, cu sediul la Paris. Echipa din care fac parte este de departe una dintre cele mai valorase echipe în care am muncit până acum, și pot afirma fără echivoc că mi-am îmbogățit foarte mult abilitățile soft și hard cu ajutorul acestor doamne atât de puternice. Avem un proiect unic Women On Board Academy, condus de colega mea Violeta Ciurel, sub atenta îndrumare a Ilenei Botez care este președinta PWN România, în care doamnele învață și își exersează competențele necesare pentru a face față ca membre în Consilii de Administrație la nivel global, intrând în final pe un short list din care companiile pot solicita membre care să intre în componența board-urilor.

Astăzi, în plus, coordonez echipe de experți evaluatori de competențe profesionale, constituite la nivel național care fac translatarea din ESCO în sistemul românesc (COR)  a competențelor profesionale pentru diverse standarde ocupaționale, identificam posibilitatea ca aceste competențe să fie recunoscute la nivel european.

Mentoratul este important pentru cei care au educația de a privi long term

Am învățat de la soțul meu să nu mă întreb, doar atunci când îmi este foame, azi noi ce gătim? Ci să anticipez nevoia, sa vin în întâmpinarea ei, cu absolut tot ceea ce pot anticipa, astfel încât să nu mă aflu niciodată pe nisipuri mișcătoare. Acesta este sfatul meu pentru tinerii antreprenori: dacă aveți posibilitatea să vă înscrieți într-un program de mentorat nu ezitați. Întotdeauna veți primi sfaturi la care nu v-ați putea gândi, veți avea sprijin din partea unor oameni calificați, bine intenționați.

Mama mea avea o vorbă: dacă îți dau acum 100 lei și te duci să îți cumperi o rochie, te vei bucura de ea. Dar la un moment dat cineva va râvni la acea rochie, te va aștepta probabil la un colț de stradă, iți va da în cap și ți-o va lua. Dar daca investești acea sută de lei în educație, într-un curs care iți va deschide noi orizonturi, nimeni nu iți va putea lua aceasta achiziție.

Iar pentru cei tineri am un singur sfat: educă-te cât de mult poți dar nu uita că respectul, empatia și iubirea sunt cele mai importante valori, indiferent de vârsta pe care o ai! Și ce dai societății înapoi, se cuantifică pentru tine într-n fel sau altul, mai devreme sau mai târziu.

*Acest material este susținut de Sodexo Benefits and Rewards Services.