Ce este epuizarea parentală și cum se manifestă?

Epuizarea parentală afectează din ce în ce mai mulți părinți care își doresc să fie perfecți în fața copiilor. Oboseala cronică, distanțarea emoțională și vinovăția constantă transformă viața de familie într-un spațiu tensionat și nesigur. Specialiștii atrag atenția asupra consecințelor grave ale acestui fenomen, comparabil cu o depresie severă cauzată de suprasolicitare emoțională și fizică.

Presiunea perfecțiunii în parenting

Societatea actuală impune standarde tot mai ridicate pentru părinți. Faptul că totul „trebuie” să fie impecabil, de la alimentația copilului, până la stimularea intelectuală, emoțională și socială, devine o corvoadă. În același timp, trebuie să mențină un echilibru între carieră, relații personale și propriul echilibru interior. În acest context, părintele cedează treptat sub povara propriilor așteptări nerealiste, dar și sub presiunea mediului social.

Semnele epuizării parentale

Oboseala profundă devine prima alarmă. Părintele simte că nu mai poate face față responsabilităților zilnice. Apar iritabilitatea, lipsa răbdării și tendința de evitare a contactului emoțional cu copilul. Relația se răcește, iar sentimentul de vinovăție se accentuează. „Este un burnout în meseria de părinte, adică o depresie”, afirmă psihologul Graziella Dan. În unele cazuri, părintele ajunge să se simtă complet neputincios, rușinat și izolat, deși se află în centrul vieții de familie.

CITEȘTE ȘI: Parenting în afaceri: cum competențele parentale modelează liderii

Impactul asupra copilului și relațiilor familiale

Copiii resimt imediat schimbările în comportamentul părintelui. Se simt respinși, neiubiți sau chiar vinovați. Acest lucru creează nesiguranță și poate duce la probleme emoționale și comportamentale. Relația dintre parteneri suferă și ea. Apar reproșurile, tensiunile și lipsa comunicării. Familia, în loc să ofere sprijin, devine un spațiu de conflict și neînțelegere.

Cauze ascunse și factori favorizanți

Printre factorii care favorizează epuizarea parentală se numără lipsa somnului, absența sprijinului din partea partenerului sau a familiei extinse, lipsa timpului personal și a resurselor materiale. Părinții nu cer ajutor, pentru că se tem să nu fie judecați sau considerați incompetenți. „Nevoia de a livra în parenting ‘perfect’ devine, în timp, o sursă de suferință care afectează întreaga familie, adică este disfuncțională”, avertizează psihologul Graziella Dan.

Epuizarea parentală nu înseamnă lipsa iubirii față de copil, ci incapacitatea temporară de a mai susține o relație sănătoasă din cauza resurselor epuizate. Conștientizarea problemei și acceptarea sprijinului pot reprezenta primii pași către echilibru. Familia are nevoie de părinți sănătoși emoțional, nu de părinți perfecți.

Foto: ID 178499832 | La © Marysmn | Dreamstime.com