Conflictul dintre viața personală și cea profesională – problema angajatului sau a angajatorului?

Există strategii sau programe de schimbare comportamentală care pot fi adoptate de companii pentru a face angajații să se simtă într-un echilibru acceptabil între cele două calități – cea de familist și cea de angajat? „Cu răbdarea trecem marea” spune un vechi proverb, așadar avem speranța că se poate instaura un echilibru între viața personală și cea profesională.

Multe companii tradiţionale percep munca şi viaţa personală ca fiind două domenii competitive. Câştigul dintr-un domeniu poate avea drept consecinţe pierderi mai mari sau mai mici în celălalt domeniu. Managerii cu o gândire modernă au însă o atitudine de colaborare între angajat şi angajator. Tocmai pentru a atinge obiectivele profesionale fără mari pierderi la nivel personal. Sau în termeni oficiali, cu beneficii atât pentru business cât şi pentru viaţa personală a angajaţilor şi a managerilor.
Aceşti manageri sunt ghidaţi de trei obiective majore (conform Harvard Business Review on Work and Life Balance, 2000):

1) informarea clară a angajaţilor privind priorităţile de business şi încurajarea angajaţilor în a-şi stabili şi priorităţile personale;
2) recunoaşterea şi sprijinirea angajaţilor, atât pentru rolurile şi responsabilităţile de la locul de muncă dar şi a celor din afara acestuia;
3) îmbunăţăţirea permanentă a performanţelor angajaţilor şi a organizaţiei/companiei în acelaşi timp cu atingerea obiectivelor personale ale angajaţilor.

Bogdana Bursuc, Psiholog și Psihoterapeut., Mind Institute și Stela Popescu, Dr. Ing., Inspectoratul Teritorial de Muncă București (ITM) au explicat într-un comunicat remis de ITM despre acest conflict. Cei doi experți au identificat care sunt sursele conflictului, dificultățile în obținerea echilibrului între viața personală și cea profesională și care sunt tipologiile conflictuale cel mai des întâlnite.

Ce înseamnă echilibrul între muncă şi viaţa personală/de familie?

Echilibrul între viaţa profesională şi cea personală este definit ca fiind acea situaţie caracterizată prin satisfacţie, conflict de rol minim, funcţionare optimă a angajatului/angajatei atât în sarcinile şi rolurile de la locul de muncă cât şi în cele din viaţa personală/de familie.
Se evidențiază trei aspecte care caracterizează balanţa dintre viaţa profesională şi cea de familie:
-timpul investit în sarcinile de muncă şi în cele de familie;
– implicarea emoţională în aspectele profesionale şi cele familiale;
– nivelul de satisfacţie la locul de muncă şi în familie.

Cum se manifestă conflictul între muncă şi viaţa privată/de familie?

Conflictul între muncă şi viaţa privată/de familie este una dintre problemele atent analizate de psihologia organizaţională, deoarece afectează performanţa în muncă a angajaţilor. Acest tip de conflict apare atunci când participarea în activităţile de muncă interferează cu participarea în activităţi de familie sau când stresul de la locul de muncă are efecte negative asupra comportamentelor din familie. Și reciproca este valabilă.

Dificultăţi în realizarea echilibrului dintre viaţa profesională şi cea de familie

Dificultăţile în menţinerea unui echilibru între viaţa profesională şi cea de familie apar din mai multe motive. Iată trei dintre cele mai frecvente cauze:
1. facilităţi reduse de îngrijire şi educare a copiilor. În România sistemul de îngrijire a copiilor cu vârsta de 0-3 ani şi cel de servicii de educaţie de tip after-school pentru copii şcolari sunt insuficiente sau private și la un cost pe care nu toți părinții și-l permit.
2. program de muncă prelungit, timp inflexibil de muncă. Un studiu realizat în mai multe ţări europene arată că pentru majoritatea femeilor din Estonia şi Portugalia faptul că au un program de muncă rigid nu le permite să realizeze un echilibru între viaţa profesională şi cea personală.
3. distribuţie inegală a sarcinilor de familie între soţ şi soţie. Un studiu realizat în Cehia arată că 26% dintre angajatele cu copii consideră că responsabilităţile familiei interferează cu dezvoltarea carierei lor, în timp ce numai 8% dintre angajaţii cu copii consideră acest lucru.

Cele mai frecvente tipuri de conflicte identificate sunt:

1. Conflicte care au la bază un management defectuos al timpului.
Exemplu: Implicarea angajatului în sarcinile şi responsabilităţile de la locul de muncă face imposibilă implicarea, în aceeaşi unitate de timp, în evenimente ale familiei sau în experienţe personale (un angajat are, în acelaşi timp, programate o întâlnire de afaceri şi şedinţă cu părinţii). Angajaţii pot să fie prezenţi în cadrul familiei, dar să se gândească la sarcinile de la locul de muncă (un angajat este acasă cu familia sau cu prietenii, dar se gândeşte la şedinţa pe care o are a doua zi).

2. Conflicte care au la bază asumarea defectuoasă a unor roluri sau responsabilităţi.
Exemplu: Modul în care sunt asumate rolurile sau sunt rezolvate responsabilităţile de la locul de muncă influenţează calitatea interacţiunii cu familia (angajatul care are o zi stresantă la locul de muncă este mai puţin dispus să se joace cu copiii sau să aibă o discuţie romantică cu soţia).

3. Conflicte cauzate de comportamente ale angajatului.
Exemplu: Unele comportamente acceptate şi recompensate la locul de muncă sunt incompatibile cu experienţele familiale. Apare nevoia de ajustare a comportamentelor la contextul în care persoana se află (un comportament autoritar al unui manager se manifestă la locul de muncă prin trasmiterea cătreangajaţi a unor sarcini precise şi clare. Acest comportament manifestat faţă de membrii familiei poate să ducă la conflicte cu copiii sau partenera/rul de viaţă. Un manager obişnuit la locul de muncă să rezolve probleme, acasă se va simţi frustrat când este pus în situaţia de a nu putea să rezolve anumite solicitări ale copiilor şi/sau soţie).

Sursa conflictului

1. dinspre locul de muncă: ambiguitatea de roluri la locul de muncă; supraîncărcarea; dificultăţi de management al carierei;
2. din perspectiva convingerilor şi aspiraţiilor personale: workahoolism-ul şi/sau perfecţiunea în muncă, probleme de sănătate emoţională;
3. dinspre familie: necesităţi privind asigurarea de resurse financiare sau materiale; menţinerea şi susţinerea relaţiilor interpersonale; implicarea în creşterea şi educarea copiilor; probleme de sănătate ale unui membru al familiei.

Conflictul mai poate fi amplificat și de:
· problemele de sănătate mentală ale angajatului;
· stilul de viaţă al angajaţilor care poate crea conflict şi stres în gestionarea relaţiei muncă viaţă
privată;
· cultura organizaţională: organizaţia care nu permite angajaţilor echilibrarea vieţii profesionale cu cea de familie/privată.
· călătoriile frecvente în interes de serviciu afectează calitatea relaţiilor angajatului cu familia;
· stilul de management al timpului practicat în organizaţie afectează modul în care angajatului îşi planifică sarcinile şi priorităţile.

Consecinţele conflictului între muncă şi viaţa de familie asupra angajatului şi companiei

Asupra angajatului: nivel crescut de stres, probleme de sănătătate fizică şi emoţională (depresie, anxietate), comportamente de risc (consum de alcool), stres marital crescut, satisfacţie scăzută în muncă, satisfacţie scăzută în carieră şi performanţe scăzute în muncă.
Asupra copiilor angajatului:probleme comportamentale şi emoţionale.
Asupra companiei:fidelitate scăzută faţă de companie, creşterea interesului pentru schimbarea locului de muncă ca „metodă” de rezolvare a conflictelor, creşterea fluctuaţiei de personal, absenteism şi costuri ridicate generate de probleme de sănătate ale angajaţilor/concedii medicale.

Politicile organizaţionale de promovare a echilibrului între muncă şi viaţa personală/de familie nu sunt numai:
· Acţiuni de reducere obligatorie a programului de muncă al angajaţilor;
· Acţiuni sau programe destinate doar angajaţilor care au copii;
· Acţiuni sau programe care se adresează femeilor după concediul de maternitate.
· Alte măsuri vizează facilitarea accesului angajaţilor la servicii de îngrijire a copilului şi vârstnicului (creşă, grădiniţă, programe after-school pentru angajaţii cu copii; servicii de îngrijire a vârstnicilor pentru angajaţii care au în îngrijire persoane în vârstă).
· Servicii de asistenţă pentru angajaţi, în vederea optimizării vieţii profesionale şi a celei personale:
– accesul angajatului la servicii de asistenţă individuală în managementul carierei sau al vieţii private (divorţ, perioade de dificultăţi emotionale);
– accesul la informaţii printr-un sistem de intranet sau workshopuri, privind: conflictul dintre viaţa profesională şi cea personală, optimizarea relaţiilor cu colegii, optimizarea relaţiei de cuplu, a relaţiei cu copiii, metode de creştere şi îngrijire a nou-născutului, metode de disciplinare şi comunicare eficientă cu copilul, controlul emoţiilor, optimizarea stilului de viaţă;
– accesul la workshop-uri privind echilibrul viaţă profesională-viaţă de familie/privată.