Cristian Scafa cel mai bun calaret dintre contabili

Echitatia – un hobby nascut din intamplare

Pasiunea pentru echitatie a lui Cristian Scafa, Managing Partner al grupului de firme Soter, a debutat la Poiana Brasov, la centrul de echitatie.

Cristian Scafa povesteste: "In 1995, am fost la schi. Din sejurul de sapte zile, am schiat numai trei, pentru ca dupa aceea nu a mai fost zapada. Din lipsa de ocupatie, fiind cazat la centrul de echitatie, am incercat sa vad cum este sa calaresti. S-a dovedit a fi o activitate contagioasa si ireversibila!". Apropierea de cai a fost cu atat mai mare cu cat, dupa numai doua sedinte de calarie, administratorul clubului de echitatie a avut curajul sa-l trimita cu calul la plimbare prin Poiana, insotit de un calaret profesionist. In acel moment, a inceput sa se gandeasca serios la posibilitatea de a practica acest sport. "Calaria este un virus, daca l-ai luat o data, nu mai scapi de el", glumeste Cristian Scafa.

Isi aminteste ca, in acel moment, primul lucru pe care l-a facut la intoarcerea in Bucuresti, a fost sa caute cluburi de calarie in apropierea capitalei. "Primul pe care l-am gasit a fost cel de la Corbeanca, in 1996, unde si acum se dau lectii de calarie pentru amatori", povesteste Scafa. Si acum tot la Corbeanca calareste, la un club numit Hipocan Corbeanca, unde exista un manej si se organizeaza si concursuri. Pasiunea pentru cai se reflecta si in firma sa, unde peretii sunt presarati cu fotografii si tablouri cu cai. Si cartea de vizita ii reflecta pasiunea: sigla Soter este formata dintr-un cal cu un calaret care poarta o servieta.

De la Gustav cel de Fier, la Fabulos si Magnific

Magnific, un cal de sport romanesc, este cel de-al treilea cal pe care il are. Primul cal, Gustav cel de Fier, a murit de batranete, la 22 de ani, in conditiile in care un cal obisnuit traieste cam 18 ani. Este ingropat la Corbeanca. Cu al doilea cal, Fabulos, a castigat locul II la Campionatele Nationale din 2000 la sarituri peste obstacole. Insa si Fabulos a murit. "A fost o poveste mai trista. S-a imbolnavit, a facut o boala specifica cailor, furbura, si a trebuit sacrificat", spune cu tristete Cristian Scafa. "Era un cal deja pregatit pentru calarie, pentru concursuri, spre deosebire de Magnific, pe care l-am luat aproape de manz, la 3 ani, si cu care am inceput din nou pregatirea, impreuna cu antrenorul si calaretul care ma inlocuieste in timpul saptamanii; trebuie sa stiti ca un cal nu se poate antrena numai sambata si duminica, atunci cand merg eu". Nu a participat insa decat la concursuri care s-au desfasurat la clubul din Corbeanca. "Am avut un fix: nu am parasit niciodata clubul cu calul, pentru ca nu am vrut sa il stresez".

Pentru a participa la un concurs, un cal are nevoie de macar cinci ani de viata. "Cu un cal nu se face nimic pana la trei ani. Dupa aceasta varsta se incepe antrenamentul, care, teoretic dureaza doi ani. La concursuri, exista niste probe specifice pentru caii tineri. Teoretic, o data trecute aceste probe, dresajul calului s-a incheiat. Insa acest proces nu se incheie niciodata, deoarece calul si calaretul sunt un cuplu, care trebuie sa se perfectioneze si sa se armonizeze permanent. Si calul, pe masura ce trece timpul, capata deprinderi. Este o fiinta obisnuita: are zile cand se enerveaza, are zile cand are chef, are zile cand sare de placere, cand topaie de bucurie ca e frumos afara, in alte zile e rau sau pur si simplu se impotriveste", spune Cristian Scafa.

Magnific merge pe sase ani si, potrivit spuselor stapanului sau, este un cal foarte bun, foarte cuminte si foarte talentat la sarituri. Din pacate, stapanul si calul se vad numai in weekend. "Calul este antrenat in timpul saptamanii de catre un antrenor si un calaret profesionist, pentru ca antrenamentul se face atat din sa, cat si de jos. Eu imi petrec timpul cu el doar sambata si duminica. Atunci nu mai sunt contabil, sunt grajdar, calaret", se amuza Cristian Scafa.

Concursurile de echitatie – sport versus jocuri de noroc

Exista doua tipuri de activitati care se pot face cu caii, spune Cristian Scafa, sporturi si jocuri de noroc. Sporturile sunt: dresajul, sariturile, proba completa si atelaje. Jocurile de noroc sunt cursele de trap, de galop si steaple chase. In ceea ce il priveste, Cristian Scafa participa la concursurile sportive, mai ales la sarituri. A ajuns de doua ori in spital din cauza sariturilor peste obstacole, dar nu se gandeste inca sa renunte complet. "O data cu varsta si la insistentele sotiei, ar trebui sa trec la dresaj", spune cu regret Cristian Scafa. La hipodrom, la jocurile de noroc, a fost in calitate de organizator, spectator si sustinator.

"Jockey Club, a organizat in anii trecuti curse de galop la Mangalia. Principala menire a Jockey Club este imbunatatirea rasei de cai de curse, pur-sange englez. Din pacate, soarta rasei pur-sange englez e usor indoielnica in Romania, iar Bucuresti si Tirana sunt singurele capitale europene care nu au hipodrom", ofera Cristian Scafa o motivatie pentru slaba popularitate a acestui sport in Romania.

Membru in Jockey Club, Hipocan si Clubul Calaretilor Amatori

Cristian Scafa nu este numai un bun calaret amator, ci si unul certificat si membru al unor asociatii de pasionati. Dragostea pentru cai si echitatie este un liant puternic intre membri. Putini stiu ca odinioara celebrul Jockey Club, o asociatie infiintata in 1875, al carei prim presedinte a fost regele Carol I, mai exista inca. In 1993, asociatia a fost readusa la viata de Manole Filitti. Asociatia se ocupa de imbunatatirea rasei cailor in Romania si ii are ca vicepresedinti pe Alexandru Paleologu si Constantin Balaceanu-Stolnici.

La calarie, Cristian Scafa merge cu prietenii din cluburile in care este membru. "Exista o comunitate a calaretilor amatori, care a inceput sa se formeze prin anii `95-`96. Acum, exista peste 30-40 de calareti amatori, care au obtinut anumite performante si sunt inscrisi ca sportivi. Marea lor majoritate au cai personali si ne intalnim adesea. Frumusetea acestui sport consta si in socializarea care se face atunci cand ne intalnim si comentam evolutia fiecarui calaret, in urma participarii la concursuri".

Echitatia – un sport exclusivist?

Nu este un secret faptul ca a detine si a ingriji un cal, mai ales in conditiile in care este vorba despre un cal de rasa tinut la un club, nu este ieftin deloc. Costurile inseamna cazarea calului in boxa, furajarea, suplimentele de hrana administrate, doctorii, antrenorii, calaretii, ingrijitorii si, nu in ultimul rand, sacul de morcovi sau mere pe care il duce saptamanal ca bonus. Numai chiria unei boxe este in jur de 200 de euro pe luna. "Restul sunt cheltuieli si cu calul, dar si cu calaretul, cu echipamentele noi. Mai sunt harnasamentele care se pun pe cal – o sa costa intre 500 si 2.500 de euro. Nu este un sport ieftin, dar satisfactiile pe care ti le aduce sunt deosebite. Cine s-a apropiat odata de un cal si a fost impresionat de acest sport, este pentru toata viata un fan. Eu cunosc oameni de 60-70 de ani care vin cu placere sa se uite la cai", spune Cristian Scafa.

O ora de echitatie costa 300.000 de lei. Orice amator de echitatie, chiar daca nu are propriul cal, poate merge la un club particular. Cristian Scafa arata: "Aproape toate cluburile de echitatie au trei categorii de cai: caii pentru agrement, care sunt folositi pentru lectii de calarie si la care are acces toata lumea, caii pentru calaretii profesionisti, cu care participa acestia in concursuri si caii particulari, calariti numai de proprietari. Sigur ca exista proprietari care nu participa ei insisi in concursuri, au calareti profesionisti care fac acest lucru in numele lor. Eu, atat cat mai pot, particip eu insumi in concursuri".

Calaret, navigator si scufundator

Calaria nu este singurul hobby pe care Cristian Scafa il cultiva. Daca nu calareste sau nu schiaza, infrunta vantul si apele pe barcile cu panze. "Sunt membru al Yacht Clubului Regal Roman. Am inceput cu windsurf-ul si am continuat cu barci de agrement cu un catarg si doua vele, in care intra 4-5 persoane. Zilele astea vom pleca sa facem o scurta croaziera cu bricul Mircea. Am brevet de navigator clasa B, ceea ce inseamna ca pot conduce barca pe ape interioare si internationale, dar nu mai mult de sase mile marine de coasta, deci nu am voie sa ies in larg", povesteste Cristian Scafa. Nici scufundarile nu l-au lasat indiferent: "Mai fac scufundari in Marea Neagra. Vara aceasta sper sa adun destule ca sa-mi pot lua brevetul de scufundator", impartaseste Cristian Scafa din planurile sale de vacanta.