Cum îți educi copilul arătându-i lumea

Worldschooling-ul sau roadschooling-ul înseamnă aventură, educație despre viață. Este o alegere pe care o fac din ce în ce mai mulți părinți, care decid apoi să scrie despre cele trăite pe un site sau într-o carte de călătorii. Pentru multe familii care călătoresc, homeschooling-ul, care în acest caz poartă denumirea de worldschooling, nu este doar o consecință a călătoriei, ci chiar o parte din punctul de atracție. În general, acest tip de homeschooling este în creștere, mai ales în Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. Cifrele arată că la sfârșitul anului trecut era înregistrată o creștere cu 65% a numărului de copii educați acasă, în Marea Britanie. În SUA, site-ul Vagabondfamily.org are profiluri a peste 100 de familii nomade.

Vacanța de vară a lui Vladimir

În vara anului 2015, Mihai Barbu – un cunoscut fotograf din România –, iubita lui, Oana, și fiul lor Vladimir au plecat într-o vacanță de vară mai lungă, de 4 luni, prin toată Europa. Au străbătut 41 de țări și 28.000 de kilometri, pe o motocicletă Ural Ranger cu ataș.

Motocicleta cu trei roți, pe nume Zair, cu care s-au deplasat, a apărut în familia Barbu la ceva vreme după apariția lui Vladimir. „L-am luat pe Zair din nevoia de a mai avea încă un loc pe motocicletă, pentru că motocicleta, în concepția mea, e singurul mijloc de transport cu care mă deplasez și care chiar îmi lasă impresia că înțeleg ceva din locurile prin care trec‟, spune Mihai. El a început călătoriile prin lume cu motocicleta în anul 2009, când a plecat singur, timp de patru luni, până în Mongolia și a parcurs 26.000 de kilometri, străbătând 13 țări.

De ce în 2015 a decis să plece cu iubita și băiatul – care avea pe atunci 4 ani? Mihai spune că, de fapt, Vladimir este cel care i-a luat cu el. „Fără el, Zair n-ar fi existat, iar locurile prin care-am colindat toți trei nu m-ar fi atras niciodată. Altfel, pentru că suntem o familie, și cred că familiile de-aia se cheamă familii, pentru că-s acolo, la un loc, trăind bucurii și mai puțin bucurii împreună‟.
Și mai există un motiv pentru care Mihai a vrut ca în vacanța de vară Vladimir să vadă Europa. Acela că își dorește ca Vladimir să crească altfel decât a crescut el, să vadă mai mult din lumea asta decât a reușit el. „Consider că altceva mai bun decât să-ți cunoști casa, cât timp locuiești în ea, nu prea e de făcut, cât ești viu‟.Prin urmare, în vara anului 2015, Mihai, Oana și Vladimir au văzut Europa, au vizitat 43 de țări, iar în 2016 au repetat experiența, de data aceasta alegând alte patru țări, printre care Turcia și Georgia. Deci în doi ani, la aproape șase ani, câți are Vladimir acum, a trecut prin 47 de țări.

Ce a învățat din toată experiența asta? Vladimir nu povestește nimic, nimănui, odată întors acasă. Nici bunicilor, nici copiilor din spatele blocului, nici la grădiniță. „Îmi place să cred că nu simte nevoia să facă asta, pentru că nu i se pare nimic ieșit din comun. Și dacă fiul meu va crește știind că plimbatul prin lume nu e nimic altceva decât un lucru normal, atunci eu sunt un tată fericit‟, spune Mihai. El povestește că l-a luat într-o zi pe Vladimir de la grădiniță, iar băiatul era super-încântat de o colegă de-ale lui. „Îmi spune: «Tata, am o colegă foarte-foarte tare! Mi-a povestit azi că într-o zi a zburat cu elicopterul, și elicopterul a explodat, și a sărit cu parașuta, iar în timp ce cădea, mânca pâine. Apoi a căzut într-un lac plin de crocodili, care au vrut s-o mănânce, dar ea i-a bătut pe toți!!!». «Interesant», îi zic, «dar tu i-ai spus că te-ai plimbat cu cămilele pe dune și că ai fost acasă la Moș Crăciun?» La care Vladimir, sincer, îmi răspunde: «Aaa… nu, nu i-am spus, că nu m-ar crede»‟.

Dincolo de aventură, călătoriile prin lume au și anumite provocări, deși Mihai spune că anul trecut nu își amintește de mari probleme, în afară de ceva frig și ploaie, destul de susținut, în Scandinavia și Marea Britanie. Anul asta, în schimb, prin inima Caucazului, au fost ceva emoții cu Vladimir lovit de o toxiinfecție alimentară. S-au cazat la un hotel din care n-au ieșit până n-au înfrânt boala. De asemenea, poate cea mai mare provocare este întorsul acasă.

Au plecat de fiecare dată pe perioade scurte, iar Mihai spune că, deși îi place să se plimbe, n-ar putea să-și petreacă toată viața pe drum. I-ar plăcea, în schimb, dacă ar fi posibil, să nu fie chiar atât de bătute în cuie datele de începere și final de an școlar. Adică dacă ar fi ok să pleci mai devreme și să te întorci mai târziu, cumva, fără să existe probleme la școală.