De ce se tem companiile care restrictioneaza accesul angajatilor la Internet

1. Frica de a nu se pierde timpul

Fie ca angajatii se pierd in discutii pe retele sociale sau cauta resurse de informatii pe site-uri specializate in alte domenii decat cel in care lucreaza, aceste activitati conduc la distragerea atentiei de la obiectivele firmei si de la atributiile de serviciu. Angajatul nu da tot ce e mai bun angajatorului sau, mai bine zis nu este determinat sa ofere tot ce are mai bun firmei in care lucreaza. De ce insa nu se aloca timp identificarii surselor de nemultumire? Un survey sau un plan de comunicare cu salariatii pe aceasta tema ar mai linisti spiritele iar accesul la net ar ramane doar o resursa pozitiva pe care salariatul o poate accesa in vederea dezvoltarii profesionale.

2. Frica de a fi ales gresit

Un salariat motivat si care se simte “omul potrivit la locul potrivit”, nu are nicio scuza sa scormoneasca pe site-urile de recrutare sau ale concurentei detalii legate de oportunitati de angajare. Singura exceptie in acest caz sunt persoanele care lucreaza exclusiv in domeniul selectiei de personal, cu toate ca nici acestea nu sunt scutite de acumulari de frustrari in cazul in care descopera job-uri sau pachete mai atractive decat cele pe care le au. Libertatea salariatului de a se compara mi se pare un exercitiu foarte eficient. Cu atat mai mult cu cat indoielile pe care le poate avea in privinta actualului angajator pot fi discutate cu acesta si eliminate. Din pacate insa, nu de multe ori seful direct sau HR-ul nu isi fac timp pentru astfel de discutii iar susotelile de la o nevinovata cafea/tigara nu avantajeaza in niciun caz prestigiul firmei.

3. Frica de a fi defaimat

In spatele acestei temeri sta compromisul facut de oricare din parti, angajat sau angajator. O relatie care nu a pornit onest, in care salariatul a ales postul numai pentru ca nu era o alta oportunitate, iese repede la iveala. In egala masura cu aceleasi urmari este un demers de cunoastere in care angajatorul nu a chestionat decat competente tehnice si a lasat pe planul doi motivatiile si valorile personale ale salariatului, planul de dezvoltare sau integrarea sa. Toate aceste minusuri cu care, ce-i drept, se poate trai, adunate in timp, duc la discutii nepotrivite pe forumuri sau site-uri profesionale. Ex http://forum.banknews.ro/topic/ce-banca-isi-plateste-cel-mai-bine-angajatii

Retelele sociale pot fi un spatiu in care salariatul are posibilitatea si sa se relaxeze sau sa adune resurse utile companiei insa poate fi si un canal de comunicare al nemultumirilor. In privinta acestora cred ca promovarea in sensul bun al cuvantului este un argument puternic al iesirii in online. Cu cat temerile angajatorului sunt mai mari in privinta imaginii promovate de angajati cu atat mai precauta va fi gestionarea conturilor salariatiilor cu acces la net.

4. Frica de turnover

Un prim motiv de a naviga pe net, mai ales pentru angajatii care nu sunt foarte satisfacuti de conditiile pe care le au in actualul loc de munca, ar fi informatiile relevante despre firme concurente sau promovarea imaginii acestora, care-l pot duce cu gandul la o schimbare. In acest caz aplicatia in bazele de date ale acestora sau corespondenta cu firme de head hunting sunt primii pasi pe care salariatul in cauza ii poate face.

Limitarea accesului la net oricum nu-l poate impiedica pe acest sa-i dea curs. Poate tot in timpul programului, nu de pe statia de lucru dar cu siguranta prin telefonul sau PC-ul personal.

5. Frica de pierdere a informatiilor prin transmiterea acestora pe adrese personale

Este un subiect la fel de sensibil dar cu totul de necontrolat. Utilizarea unor device-uri care inmagazineaza volume de astfel de resurse este un obicei frecvent al celor care au acest obiectiv, asadar blocarea accesului la net nu este o solutie.

Dar ce te faci cand accesul la net este o conditie de buna functionare a companiei sau a serviiciilor acesteia?

Cum sa limitezi accesul la net al celor care depind de online pentru a fi in piata? Cum sa ceri echipei de HR sa nu se documenteze pe net despre potentialii candidati? Sau PR-istilor sa nu contribuie la promovarea angajatorului?

Paginile de Facebook ale companiilor sau a persoanelor de conducere din firme sunt o resursa chiar insuficient explorata de multi dintre acestia, spun specialistii.

Alegerea este a angajatorului.

Mihaela Feodorof
Managing Partner Yourway Life& Career Counseling