Încotro zorim așa?

Sunt ani, destul de mulți, de când constat că societatea în care trăiesc este într-o goană continuă. Dacă luăm, ocazional, câte o pauză de la ce facem sau gândim și ne oprim, pur și simplu, să observăm ce se întâmplă în jurul nostru, putem observa că, în jurul nostru, totul se desfășoară într-o vânzoleală permanentă. Nici unul dintre noi nu suntem imuni la această agitație obositoare și fiecare, sunt convinsă, s-a surprins, la un moment dat, pe sine prins ca șoarecele pe roată, alergând în cercuri infinite zile, săptămâni, luni și chiar ani la rând. Dar cât de des ne oprim să ne punem o întrebare simplă dar fundamentală: unde ne grăbim așa? Iar de la această întrebare se nasc, în mod natural, multe altele, cum ar fi: ce ne aduce această grabă? Ne ajută ea să ne îndeplinim dorințele și obiectivele? Ne ajută ea să devenim oamenii de succes care ne dorim să fim? Dar ce înseamnă succesul pentru noi?

În ecuația vieții fiecărui om, elementele ce definesc succesul personal sunt absolut individuale. Cu toate acestea, puțini mai suntem conștienți de acest lucru și de acele aspecte care sunt, într-adevăr, importante pentru noi înșine și nu pentru alții. Voi da aici un exemplu pentru că, fiind început de decembrie, inevitabil gândurile ni se îndreaptă către Sărbătoarea Crăciunului, împodobirea bradului, pregătirile de sărbătoare și cadourile pentru cei dragi. Și mă voi referi la ultimele dintre acestea: cadourile. De ce le cumpărăm și pentru cine? Dacă avem copii, știm că ei îl așteaptă pe Moș Crăciun, indiferent dacă mai cred sau nu în el. Și vom răspunde, predictibil, că nu putem să îi dezamăgim pe copii și, de aceea, le cumpărăm cadouri. Munți de cadouri, după moda ultimilor ani. Și cumpărăm și pentru frați, părinți, bunici, prieteni și alte persoane cu care urmează să ne întâlnim, chiar de avem sau nu inspirație sau fondurile necesare.

Cumpărăm o mulțime de lucruri, alergăm încoace și încolo în vestita „goană după cadou”, ne înghesuim la cozi, în parcări și fugărim curierii prin tot orașul iar în Ajunul Crăciunului suntem epuizați și nu mai avem putere să ne bucurăm de atmosfera sărbătorii. Ba, uneori, suntem chiar dezamagiți, căci, poate, cadourile noastre nu sunt întotdeauna cele mai nimerite. Dar dacă, înainte de a porni la cumpărături, am lua o pauză să ne gândim, cu sufletul și nu doar cu mintea, care sunt acele persoane cărora noi vrem să le aducem bucurie? Și care sunt acele cadouri care lor le-ar aduce bucurie? Pentru că bucuria lor este hrana bucuriei noastre personale și, ca ființe egoiste ce suntem (deși nu recunoaștem), noi căutăm, de fapt, propria bucurie prin cadourile pe care le facem. Oare, dacă am proceda așa, experiența căutării cadourilor potrivite și pregătirii lor nu ar deveni mai puțin istovitoare? Oare nu am cheltui mai puțin dar mai cu folos, obținând un rezultat mai satisfăcător pentru toată lumea?

Revenind, așadar, la faptul că ecuația succesului personal este unică și proprie fiecărui individ, dacă am aplica strategia exemplificată mai sus asupra majorității deciziilor și faptelor pe care le întreprindem, nu am ajunge mai rapid în zona de echilibru și liniște pe care o căutăm cu toții? Dacă am împărți lucrurile în cele care trebuie făcute pentru că nu se poate altfel și cele pe care le facem pentru că ni le dorim noi, care ar fi procentul de lucruri pe care le facem pentru noi? Și cum am putea transforma lucrurile necesare dar care nu ne fac plăcere în activități care să ne ajute să fim așa cum ne dorim: împliniți, echilibrați, sănătoși fizic și mental, înconjurați de oameni care ne încarcă de energie și… lista poate continua.

Citește articolul integral pe Revista Psychologies