Invită la reflecție: Cartea despre progres și fericire

Impactul extrem pe care îl pot avea evenimentele imprevizibile și rare asupra cetățeanului de rând. Taleb încerca să explice metaforic de ce companiile foarte mari, așa cum a fost cazul pentru multe bănci în 2008, devin vulnerabile la un șoc puternic și, în dezechilibrul lor, afectează securitatea traiului de zi cu zi al oamenilor obișnuiți, care depind de astfel de organizații. Acesta este unul dintre polii discuției pe care o lansează Steve Hilton, consilier al fostului premier britanic, David Cameron, și autor al cărții “Mai uman”.
Autorul nu e partizanul unei soluții extreme, dar ne îndeamnă să reflectăm și la polul opus: „Mergeți la originile oricărei companii și, de regulă, veți găsi un antreprenor, o persoană sau un grup de persoane care au avut o idee, un vis, o misiune: să facă o căruță mai bună, să producă o mașină mai de calitate. Iar acum, în secolul XXI, să trimită o rachetă mai bună în spațiu și înapoi”.

Mai mare și mai eficient înseamnă și mai fericit?

Pe parcursul cărții, Hilton îl poartă pe cititor între aceste două extreme: a mărimii/complexității și a scării umane de la care au pornit până și cele mai vaste organizații, fie că vorbim despre guverne, companii sau sisteme precum cel de învățământ. El face asta pentru a determina în ce măsură sănătatea, hrana, afacerile, guvernul, bunăstarea și contactul cu natura din acest secol răspund nevoilor inițiale care au dus la crearea și perpetuarea acestor organizații. Întrebarea în jurul căreia se construiește fiecare capitol este „În ce măsură a fi mai mare și mai eficient contribuie la bunăstarea și la fericirea omul de rând în acest secol?”.

Printre altele, aflăm că, bunăoară, cele mai funcționale comunități sunt cele mici, în contrast cu megalopolisurile, unde vor locui cei mai mulți dintre noi în 2050. Cu toate acestea, omul a avut din cele mai vechi timpuri dorința de a interacționa în afara comunității. Comerțul cu alte grupuri este un exemplu în acest sens, iar faptul ca îl practicăm de peste 100.000 de ani, spre deosebire de agricultură, cu care ne îndeletnicim doar de 10.000, confirmă că suntem croiți nu doar să intrăm în contact cu alții, ci și să dezvoltăm afaceri împreună.

Mai mult, știința a avansat, pentru că anumite companii au investit suficiente resurse în cercetare; rata mortalității infantile este incomparabilă cu cea de acum o sută de ani, când bolile copilăriei sau infecțiile imposibil de tratat pe atunci făceau ravagii. Călătorim astăzi cu avionul, mai rapid și uneori mai ieftin decât cu alte mijloace, deoarece companiile au investit constant în optimizarea și siguranța acestui mod de transport.

Progresul, combustibil pentru empatie

Cum putem face însă ca organizațiile și instituțiile foarte mari, care au apărut în perioada Revoluției Industriale și care au răspuns excelent nevoilor de optimizare tipice acelei perioade, să se plieze nevoilor actuale, percepute din ce în ce mai acut de individul obișnuit din orice cultură? Adică, pe nevoia de a funcționa la scară umană în contact cu angajatul, clientul sau beneficiarul unui serviciu. De a înlocui birocrația, contactul mediat excesiv de tehnologie și inflexibilitatea invocate în numele eficienței, cu interacțiunea umană, empatică.

În fond, biologia evoluționistă ne confirmă că nivelul empatiei a crescut odată cu progresul științific și economic, adică, pe măsură ce oamenii au conștientizat mai profund experiența altor ființe umane. Hilton nu are soluții, doar întrebări care invită la reflecție și o paletă largă de exemple prin care demonstrează că „if there’s a will, there is a way”.

Diana Neacșu, Dean of Talent, Guidecademy

Articol preluat din numărul 235/martie 2017 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici