Recunoașterea și asumarea adicțiilor – tabuul zilelor noastre
Putem vorbi despre dependențe „clasice” – alcoolismul, tabagismul –, dar și „moderne” – gaming, droguri, gadgeturi.
Tradițional vorbind, în România există consum de alcool și țigări la orice ocazie socială. Acest aspect, corelat cu lipsa de educație și informare a populației, ne duce în punctul în care alcoolismul sau tabagismul par un fapt divers. În ceea ce privește consumul de droguri, am întâlnit două tendințe în mediul corporatist: consum de stimulente pentru a rezista orelor lungi de muncă sau consum de relaxante pentru a reuși să adoarmă. Ambele situații sunt ascunse perioade lungi de către consumatori, până ce organismul clachează. De obicei, atitudinea permisivă a celorlalți legată de consum și abuz de substanțe îi duce pe consumatorii care lucrează în astfel de medii să ajungă în faze grave de intoxicație și dependențe care sunt greu de tratat.
Dependența (oricare ar fi ea) este o afecțiune cronică caracterizată de căutarea și folosirea compulsivă a drogului/comportamentului ori de câte ori apare un disconfort psiho-emoțional, dificil de controlat, chiar dacă are consecințe nefaste. Majoritatea drogurilor afectează „circuitul de recompensă” al creierului, invadându-l cu dopamină. Acest sistem de recompensă controlează abilitatea corpului de a simți plăcere și motivează persoana să repete comportamentul. Apoi creierul se adaptează excesului de dopamină și răspunsul nu mai este la fel de puternic – apare toleranța (crește consumul pentru a obține un efect mai puternic) și sindromul de sevraj în momentul în care se stopează consumul sau comportamentul. Sevrajul poate fi necomplicat (tremurături, transpirații, greață, vărsături, rinoree, neliniște, nervozitate, tristețe) sau complicat (delir, halucinații, comă, deces).
Citește și: Toți suntem normali până ajungem să ne cunoaștem mai bine – Georgeta Dendrino
Dependența de alcool se instalează treptat, pornind de la un consum responsabil, controlat, și se poate ajunge la consum extrem de nociv ce vizează apariția unor probleme privind capacitatea persoanei de a controla consumul și a unor simptome cognitive și comportamentale ce au ca indicație consultarea unui specialist. Problemele de sănătate, problemele în familie și la locul de muncă îl fac pe cel în cauză să meargă la medic sau la psiholog, dar de cele mai multe ori un membru al familiei apelează, în numele lui, la consult specializat.
Dependența de nicotină este motivul pentru care fumătorii nu reușesc să renunțe la fumat. Apariția sevrajului, disponibilitatea drogului și faptul că este o dependență acceptată, nestigmatizată social precum dependența de alcool sau alte substanțe întărește comportamentul adictiv și îngreunează renunțarea. Asocierea fumatului cu anumite acțiuni, emoții sau reacții sociale, adică ceea ce primește fumătorul pe plan social – discuțiile la o țigară, acceptarea grupului, calmarea anxietății, relaxarea – sunt tot atâtea motive pentru care decizia de renunțare este dificilă și necesită sprijin specializat.
În dependența de droguri se vorbește despre o gamă largă de substanțe care au efecte diferite, dar au în comun afectarea fizică și psiho-emoțională. În ultimul timp a luat amploare consumul de substanțe „etnobotanice”, care fac din ce în ce mai multe victime la vârste fragede. Folosirea îndelungată produce modificări atât de puternice în creier încât afectează funcționarea învățării, a judecății, luarea deciziilor, memoria, comportamentul și adaptarea în situații stresante, ajungându-se la afecțiuni grave psihice ca urmare a consumului repetat.
Mai puțin cunoscută decât dependența de substanțe este dependența de jocuri de noroc și de gadgeturi, despre care nu am crede că pot fi la fel de nocive precum drogurile. În prezent, din ce în ce mai multe persoane suferă de această afecțiune ce comportă aceleași riscuri din punct de vedere psiho-emoțional ca și celelalte dependențe. Persoanele afectate trec prin aceleași simptome: toleranță, sindrom de sevraj în absența comportamentului și afectarea vieții socio-profesionale. Este necesară diferențierea între jocul de șansă social (desfășurat pe o perioadă, cu cheltuirea unei sume fixe de bani, de regulă împreună cu prietenii), jocul de șansă patologic și jocul de șansă profesionist, care implică o anumită disciplină riguroasă. În jocul patologic, persoana nu mai simte bucurie sau relaxare asociată jocului, ci petrece cel mai mult timp în încercarea de a-și recupera banii pierduți anterior, devine iritabilă, agitată când nu poate juca, ajunge să aibă probleme la muncă, sa fie anxioasă, deprimată, să își neglijeze familia și propria persoană.
Citește și: Este nevoie de mult curaj să ne asumăm ceea ce suntem
În ceea ce privește gadgeturile – acestea par să înlocuiască din ce în ce mai mult relaționarea efectivă între persoane și comunicarea față în față. Îngrijorător este faptul că lipsa telefonului, a tabletei sau a altor dispozitive creează un disconfort foarte mare, cu simptome specifice dependenței, ce necesită sprijin terapeutic.
Munca în domeniul adicțiilor este o permanentă provocare, atât din cauza tabuului, cât și a ambivalenței clienților, care tergiversează între a vrea să renunțe la drog și a nu vrea, a vrea să facă tratament și a nu vrea. Chiar dacă se simt controlați de dependențe, există un tabu dur în ceea ce privește recunoașterea și asumarea lor. Cum poți acționa ca angajator care ai în subordine un angajat cu o dependență gravă? Primul pas ar fi o discuție cu angajatul, în care acesta să fie întrebat care sunt nevoile lui de intervenție din momentul prezent. Angajatorul ar trebui să îi spună ce a văzut concret legat de comportament și să îi ofere posibilitatea de a primi ajutor. Ajutorul inițial constă în orientarea angajatului către specialiști în sănătate mintală care să facă evaluarea psihologică și psihiatrică pentru a stabili un plan de tratament. Angajatorul ar trebui să fie ținut la curent cu evoluția angajatului care are această problemă.
Din ceea ce cunosc, acum nu există nici un program al companiilor pentru persoanele care au o dependență. Nu există nici o politică de HR care să fie pregătită pentru astfel de situații, de altfel, foarte prezente, dar ținute departe de „ochii lumii”. Trainingurile și team-buildingurile marilor corporații nu vizează decât parțial dezvoltarea personală a angajaților și identificarea unor comportamente de risc ale acestora, cum ar fi dependența de alcool și droguri, de jocuri de noroc sau fenomenul de burnout care favorizează comportamentele de risc.
Citește și: Locul de muncă este principalul factor declanșator al burnoutului – Ce e de făcut?
Ar fi foarte utile controalele psihologice ale angajaților, evaluări făcute temeinic. În primul rând, pot fi un instrument de screening foarte folositor, care poate creiona o strategie reală de dezvoltare a firmei. Apoi, angajatorul poate deveni conștient în ceea ce privește nevoile și problemele angajaților și de modul în care pot fi susținuți, ajutați și, implicit, menținuți. Să nu uităm că cea mai importantă resursă a unei companii, cea care îi dă valoare, este reprezentată de oamenii care lucrează acolo.
Echilibrul dintre muncă și viața personală este mai mult un concept, o filozofie, o atitudine de viață spre care se tinde. Ca manager, ca să ajungi într-adevăr la acest echilibru al angajaților tăi, este necesar să fii atent la nevoile lor, să ai în politica de HR a firmei acțiuni care vizează dezvoltarea personală a angajaților și a liderilor, care ajută firma să crească, sporesc creativitatea și sentimentul de apartenență al tuturor oamenilor din firmă.
Foto: Alina Laura Ciupercovici, Psihoterapeut, Manager la Clinica Aliat Suceava.
Articol scris în colaborare cu Loredana Bălan, psiholog la Clinica Aliat Suceava.
Printre cele mai întâlnite somatizări generate de presiuni la locul de muncă
- durerile de cap, ce pot duce în timp la migrene puternice, constipație cronică, dureri de stomac și gastrite, obezitate, răceli/gripe chiar în afara sezonului, sindromul colonului sau intestinului iritabil;
- somatizări ale simțurilor: surzire, muțire, orbire – toate cu scopul de a evita contactul cu oamenii sau cu situațiile;
- ticurile: tricotilomania – smulgerea părului, clipitul des, dregerea vocii ca urmare a înecului în salivă sau a durerilor în gât, bătutul spasmodic din picior, transpirația în exces, pierderea temporară a memoriei, intoxicații alimentare, scărpinatul excesiv care lezează epiderma;
- disfuncțiile sexuale, sub forma hipersexualității sau a pierderii interesului ori a capacității sexuale.
Începând cu această toamnă, Revista CARIERE adaugă la seria evenimentelor sale prima conferință dedicată sănătății angajaților. Vom discuta despre managementul stresului și depresiei din dublă perspectivă: angajat – angajator. Evenimentul va reuni peste 100 de participanți – top și middle manageri, factori de decizie din diverse companii, lideri de opinie, antreprenori, dar și oameni interesați de starea lor de bine și a echipelor în care lucrează.
Pentru detalii și înscriere click aici.
Acest material a fost preluat din numărul 251 al Revistei CARIERE,
ediția din octombrie 2018.
Mai multe detalii despre abonare și punctele de difuzare găsiți aici.