Ca să ieși din criză, mai întâi accept-o

În filmul How Do You Know, compania condusă de personajul principal se află într-o criză. CEO-ul este copleșit de ce se petrece, iar avocatul său îl surprinde pe acesta răvășit, cu capul în mâini, profund împovărat de gravitatea situației. Îi spune:

„De-a lungul carierei mele m-am mai confruntat cu astfel de situații. Sfatul meu este acesta: acceptă enormitatea a ceea ce ți se întâmplă, renunță la iluzia că vei putea controla situația. Cel mai greu este faptul că, indiferent care va fi deznodământul, este puțin probabil că vei mai fi omul care ai fost până acum. Baftă!”

„The only way out is through”, spunea poetul Robert Frost. Cheia funcționalității (și a fericirii) este acceptarea. A accepta nu înseamnă a fi de acord cu, ci a nu nega realitatea, a nu refuza să crezi ceea ce este sau ce se întâmplă. Numai acceptând realitatea o vei putea examina, o vei putea înțelege și vei putea găsi soluții pentru viitor – fie restabilind funcționalitatea situației curente, fie generând una nouă. Schimbarea este un spațiu de conștientizare și evoluție. Acceptând realitatea te vei stresa mai puțin, vei investi energie în acțiuni mai utile, vei avea o atitudine mai pozitivă și vei aborda situația holistic, cu mai multă compasiune – așadar cu mai multă înțelegere.

În cartea sa, The Book of Awakening, Mark Nepo scrie:
„De nenumărate ori ni s-a arătat: capul trebuie să coboare mai jos de inimă, pentru ca orgoliul să fie ținut în frâu. Dacă nu te apleci tu, te va apleca viața. Astfel, a fi smerit înseamnă să accepți faptul că locul capului este mai jos de inimă, că gândirea i se subordonează simțirii, că voința se subordonează unei orânduiri superioare. Acceptarea acestui fapt este cheia pentru a primi grația divină.”

De grația adevărului, a funcționalității, a inspirației, a soluționării, a inovației, a iertării, a recunoștinței, a reînvigorării, a renașterii avem nevoie în orice situație, cu atât mai mult într-o situație de criză.

NU TE BLOCA ÎNTR-O EXPERIENȚĂ DE VIAȚĂ

„Să nu fii niciodată prizonier. Nici prizonierul tău, nici prizonierul stilului tău, nici al reputației tale, nici al succesului tău”, spunea Henri Matisse. Iar pictorul Robert Henri spunea: „Diferența dintre geniu și restul oamenilor este că geniul s-a eliberat de propria sa măreție. Măreția este în toate – în fiecare om, în fiecare copil”.

Nu poți prelungi o experiență peste limitele sale firești, nu-i poți cere mai mult decât are de dat, fără să o rarefiezi și fără să te rarefiezi. Nu este funcțional. Respectă-i rolul și sensul în viața ta, lasă-te îmbogățit de ea, acceptă-i toate darurile și dăruiește-te următoarei experiențe. Rămâi în mereu mișcare, schimbă-te, tarnsformă-te, nu trage nicio concluzie absolută.

GĂSEȘTE ROSTUL CRIZEI

Orice situație de criză, orice eșec este, în realitate, o ocazie de conștientizare și de învățare. Așadar, nu te rătăci în regrete și disperare și nu ceda tentației de a crede că situația este fără ieșire, că nu mai există opțiuni. Orice situație de criză are sens, are rost. Găsește-l.

În numărul curent, 264/februarie 2020, al Revistei CARIERE, Chris Nel, co-fondator al Quest Leadership Ltd și este Master Facilitator și Coach Kouzes & Posner, ne spune:
„Dacă reușești să-ți ții în frâu și să-ți valorifici teama pe care o simți la gândul eșecului, asta te va ajuta să examinezi și să explorezi ceea ce încă îți scapă, ceea ce încă nu ai înțeles. (…) Cred că oamenii își fac griji că vor fi judecați. I-aș încuraja să aibă suficientă încredere în sine pentru a se preocupa mai curând de ceea ce au de învățat, în loc să se gândească la cum sunt văzuți, evaluați sau percepuți.”

Citește și: Chris Nel: După ce am trecut prin război sunt mai mândru că sunt om

Trebuie să cântărești argumentele pro și contra și să adopți o mentalitate de creștere (growth mindset) în ceea ce privește viitorul. În situații de criză, Chris Nel ne îndeamnă să facem o listă cu ceea ce poate fi controlat și o listă cu ceea ce nu poate fi controlat. Apoi ne invită să rupem lista cu ceea ce nu poate fi controlat – ca să ne luăm gândul de la ceea ce nu putem stăpâni, ne sperie și ne ține în defensivă și să ne putem investi energia în ceea ce putem face și ne dă încredere și senzația de control. Atunci ne vom recăpăta și deschiderea la minte de care avem nevoie pentru a vedea mai multe opțiuni posibile.

STABILEȘTE OBIECTIVE NOI ȘI SETEAZĂ-ȚI AȘTEPTĂRI FUNCȚIONALE

Pentru a construi viitorul trebuie să stabilești noi obiective, iar pentru asta trebuie să ai așteptări realiste. Dar realismul așteptărilor nu depinde de cât sunt acestea de înalte. Așteptările realiste sunt așteptările funcționale. Asta înseamnă să nu te aștepți ca plopul să facă pere și răchita micșunele. E important să cunoști și să înțelegi complexitatea situației (elementele ei componente, legăturile de interdependență și de cauzalitate dintre ele) pentru a crea condițiile necesare pentru îndeplinirea așteptărilor pe care vrei să le ai sau pentru a seta așteptări corespunzătoare condițiilor pe care poți să le ai.

De asemenea, pentru a fi funcționale, aștepările trebuie să fie conștiente. Așteptările implicite, neexaminate, pot ascunde contradicții și incongruențe nebănuite, care îți sabotează visele și planurile, pe nesimțite. De asemenea, așteptările pot fi eronate, atunci când pornesc de la presupuneri sau percepții greșite, despre tine sau despre situația în cauză. Examinându-ți așteptările, te vei cunoaște și te vei înțelege mai bine, vei lua decizii mai autentice și mai inspirate.

SCRIE TU URMĂTORUL CAPITOL AL VIEȚII TALE

Cum ar fi dacă ai fi tu scriitorul (sau cititorul) poveștii tale? Ce capitol urmează? Este o perspectivă din care ți-ar fi mai ușor să vezi lucruri pe care acum îți este greu să le privești – pentru că ți-e teamă, pentru că te dor, pentru că nu ai încredere în tine sau în viitor. Odată ieșit din pielea ta, cu puțină înțelepciune vei vedea care este urmarea logică, funcțională la povestea ta și vei ști și pe care punte poți să ajungi la ea. Nu e vorba de detașare. Dar mai multe perspective sunt necesare, pentru că se completează reciproc.

K. Rowling spune:
„Eșecul m-a eliberat de tot ce nu era esențial. Am încetat să mai pretind că sunt ce nu sunt și mi-am investit energia în ce era cu adevărat important pentru mine. Eșecul m-a eliberat. Eram la pământ, dar pământul s-a dovedit o fundație foarte bună pentru a-mi reconstrui viața. Este imposibil să nu ai eșecuri. Dacă nu ai eșecuri înseamnă că trăiești atât de atent și de prudent încât e ca și cum nu ai trăi deloc.”

Așadar, uneori trebuie să schimbi drumul ca să rămâi pe calea ta. Acceptă criza și vei ieși din ea.