Cum să lucrezi cu spor. Sfaturi de la un mare scriitor
Henry Miller a fost un om cu o minte prolifică. Oamenii de acest fel se confruntă cu câteva provocări specifice: trăiesc într-o avalanșă de idei, au mereu nevoie de nou, trăiesc constant chemarea de a crea, de a construi, de a transforma. Sunt mai mult vizionari decât executanți, așa că au nevoie de o strategie clară de implementare.
Iată câteva dintre sfaturile pe care și le dă Henry Miller și din care ne putem inspira și noi:
„Lucrează la un singur proiect, până-l termini. Lasă celelalte cărți pe care vrei să le scrii. Gândește-te numai la ce scrii acum.”
Deja se știe că multitansking-ul ne fragmentează concentrarea, ne risipește energia și afectează calitatea muncii noastre. E bine să-ți notezi ideile care-ți vin cu privire la alte proiecte, dar nu trece și la implementarea acestora, nu investi timp și în ele. Dedică-ți energia creatoare proiectului pe care îl ai acum în desfășurare. Nu numai că vei câștiga timp, dar prin concetrarea atenției vei ajunge să sondezi niveluri mult mai profunde ale resurselor tale intelectuale și creative, iar proiectul va câștiga în valabilitate și în calitate.
„Nu te stresa. Lucrează calm, cu bucurie, cu curaj.”
Munca făcută fără bucurie va afecta rezultatul final și te va afecta și pe tine. Energia pozitivă deschide mintea, deschide sufletul, este mai prolifică, te face mai înțelept, îți crește prezența de spirit. Stările de bine nu pot fi fabricate, dar pot fi generate. Este important să știi că o atitudine constructivă îți este de mai mare folos și să cauți să te poziționezi față de viața și munca ta în așa fel încât să-ți regăsești bucuria de a trăi și de a lucra.
„Lucrează după program, nu după dispoziție. Oprește-te la ora stabilită!”
Sigur că dispoziția bună și potrivită este foarte importantă, dar nu-i deveni sclav și nu dispera în lipsa ei. Ești ce gândești, așa că lucrează la calitatea gândurilor tale și vei găsi resursele necesare pentru a lucra cu spor. În plus, inspirația vine și muncind, la fel cum foamea vine mâncând. Imersat în ceea ce faci, îți vei reaccesa resursele de idei, îți vei regăsi motivația, flerul și elanul.
Este important să te oprești din lucru, nu numai pentru a te odihni, ci și pentru a-ți reîmprospăta resursele spirituale, emoționale și intelectuale – care sunt foarte importante pentru sănătatea și productivitatea ta și pentru calitatea muncii tale.
„Când nu poți crea, poți munci.”
Când nu poți crea, nu dispera. Lucrează, în schimb, la implementare și execuție. Ocupă-te de componentele administrative ale activității tale. Nu te vei simți vinovat că ai pierdut timp, iar satisfacția lucrului dus la bun sfârșit va fi încurajatoare și motivantă.
„Cimentează câte puțin în fiecare zi, în loc să adaugi noi îngrășăminte.”
După cum spuneam, una din provocările unei minți prolifice este să se oprească din creat și să-și canalizeze energia creatoare. Buna gestionare a creativității, în așa fel încât să nu aibă de suferit nici munca, nici creativitatea, este vitală pentru vizionar. Referința la ciment și îngrășăminte, pe care o face Henry Miller, este foarte potrivită pentru a ilustra faptul că aceste două aspecte ale muncii – execuția și creativitatea – sunt diferite, dar la fel de importante.
„Rămâi om, păstrează ce este omenesc în tine! Mergi în diverse locuri, petrece timp cu oamenii. Întâlnește-te cu prietenii. Citește în cafenele.”
Resursele omenești funcționează numai dacă omenescul din tine este viu și activ. Trebuie să rămâi în contact cu viața, pentru că viața – prin amploarea, bogăția și diversitatea ei – este sursă de inspirație, de realism și înțelepciune. Legăturile cu oamenii sunt sursă de fericire și echilibru și îți dau buna măsură a lucrurilor. Plasându-te în fluxul vieții vei rămâne conștient și vei avea prezență de spirit. Viața te calibrează, te informează și te inspiră.
„Nu fii cal de povară! Lucrează numai cu bucurie.”
Ești ce gândești. Prin urmare, dacă te aștepți la povară, toate vor fi împovărătoare – fie pentru că așa sunt, fie pentru că așa le percepi, fie pentru că așa le alegi. Dacă ideea de povară îți este prea înrădăcinată în minte, atunci, în mod inconștient, vei respinge bucuria – pe care o vei considera nepotrivită, neavenită și pe care o vei asocia cu neseriozitatea și frivolitatea.
„Renunță la programul stabilit, când simți nevoia – dar întoarce-te la el a doua zi.”
În orice direcție corectă se poate merge prea departe. Adevărul și echilibrul nu se află în extreme. Implementată excesiv, rutina poate automatiza, îți poate limita resursele și creativitatea, te poate epuiza. Nevoile tale fizice și emoționale se fac întotdeauna simțite și e important să le acorzi importanță. De exemplu, ai grijă la presupunerile pe care ești obișnuit să le faci – de exemplu, nevoia de odihnă și de reîmprospătare a inspirației poate fi ușor confundată cu lenea, caz în care te vei simți vinovat și, cel mai adesea, vei continua să lucrezi.
Așadar e bine să-ți întrerupi rutina, atunci când ai nevoie, și să te reîntorci ulterior la disciplina muncii. Există un ritm natural al lucrurilor, stabilit conform unei înțelepciuni care o depășește pe a noastră, și este important să-l respecți.
„Scrie, înainte de toate. Pictura, muzica, prietenii, filmele – toate astea vin după aceea.”
Nu aș privi acest sfat ca fiind strict o opoziție dintre muncă și divertisment. Cred că este vorba, în egală măsură, despre ideea de a dedica celui mai important proiect acele momente ale zilei în care energia ta creatoare se află la vârf. Intervalul orar de funcționare optimă este diferit, de la om la om. Unii oameni sunt mai creativi dimineața, alții sunt mult mai productivi după o plimbare sau seara. Este important să te cunoști și să știi să-ți gestionezi resursele în mod asumat, cu încredere în tine și în ceea ce ai de făcut.
„Explorează zone necunoscute – pe jos dacă e ud, cu bicicleta dacă e uscat.”
Necunoscutul te scoate din zona de confort, te dezautomatizează, îți reclamă prezența, capacitatea de analiză, de observație, de introspecție, te menține conectat la lume și la viață. Toate acestea sunt vitale pentru buna funcționare a corpului și a spiritului. Ai nevoie să ieși din obișnuit pentru a-ți diversifica unghiurile de vedere și pentru a privi într-un fel nou o perspectivă veche.
„Dacă te simți secătuit sau obosit, pictează. Dedică suficient din timpul unei zile ca să mergi la un muzeu, să desenezi ceva sau să faci o plimbare cu bicicleta. Fă schițe în cafenele, în trenuri, pe stradă. Mergi la bibliotecă pentru cercetare, o dată pe săptămână.”
Se spune că fiecare CEO are cel puțin un hobby în care excelează. Este important să fii interesat de cât mai multe lucruri – la care poți excela sau nu, dar nu să excelezi este important. Ce este important este că interesele și hobby-urile tale îți vor hrăni energia creatoare prin aceea că îți vor aduce bucurie, îți vor da o stare bună, te vor informa, îți vor diversifica gândirea, te vor odihni, te vor inspira.
În numărul 250, din luna septembrie, al Revistei CARIERE, veți putea citi articolul „Cum să trăiești o viață creativă”, în care colegul meu, Constantin Pescaru, scrie despre cartea „Big Magic, a lui Elizabeth Gilbert, de unde a învățat că este foarte important să practicăm activitățile care ne bucură, nu numai pe cele în care excelăm și cu ajutorul cărora putem face performanță. Fiecăruia dintre noi îi sunt date una sau mai multe activități care să-l conecteze la ceva mai înalt, să-i provoace extaz și bucurie și să-i refacă resursele de energie și inspirație.
Ca să-și împlinească rostul, bucuria se trăiește, nu se stăpânește. Nu o ține la distanță, nu o strânge prea tare. Nu o ține sub control și nu te ține sub control. Bucuria este naturală și liberă, cum liber ești și tu să o trăiești.
Constantin Noica îi scria fiului său, părintele Rafail:
„Eu nu am a-ți da lecții. Spre capătul vieții, văd că nu știu mai nimic. Dar când mă uit îndărăt, văd că e ceva sigur până și într-o viață ca a mea: e bucuria. N-am avut dreptate decât atunci când m-am bucurat. Omul e ființa care jubilează. Omul a făcut bucuria și a văzut că era bună. Dar nu te poți bucura cu adevărat dacă nu ai cunoaștere, dacă nu ai deschidere în lumină, (…), dacă nu vibrezi de toată bogăția lumii tale, (…) dacă nu știi tot și nu iubești tot. Îmi vine atunci în minte că, dincolo de iubire și cunoaștere, ba cu ele cu tot, există o ordo gaudii (ordine a bucuriei, n.red.). Și-ți spun numai: bucură-te și fă ce vrei!”.
Extras din “Scrisoare către Rafail” (revista “Prodromos”, nr. 8-9, 1968).
Este mai important să fii interesat decât interesant. Și este mai important să fii întreg, decât perfect.
Sursă: Henry Miller on Writing
Foto: Pexels