Despre incluziunea pe piața muncii a persoanelor cu autism, în dialog cu Psihologul Claudia Matei

„Persoanele cu autism au o memorie foarte bună, o atenție la detalii extraordinară, iar rutinele și regulile vor fi respectate întotdeauna”

Diversitatea și incluziunea reprezintă un subiect amplu în sfera resurselor umane și poate fi considerat o provocare pentru angajatori. O provocare ce devine cu atât mai complexă și mai delicată atunci când vine vorba despre comunitatea persoanelor cu afecțiuni de spectru autist.

Având un angajat cu această afecțiune în echipă, asociația Autism Voice devine un exemplu de bune practici. Demersurile lor au în vedere integrarea pe piața muncii a persoanelor cu autism, ceea ce reprezintă un prim pas spre schimbare și o speranță pentru întreaga comunitate. Prin inițiativele lor notabile și devotamentul față de cauza incluziunii, această asociație stă la baza eforturilor de a facilita oportunități reale de ocupare pe piața muncii pentru aceste persoane.

Cu ocazia Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități, am stat de vorba cu Psih. Claudia Matei, Vicepreședinte Autism Voice, despre ce presupune angajarea unei persoane cu autism, care sunt provocările întâlnite și ce ar trebui să știe fiecare angajator despre acest proces.

1. Integrarea persoanelor cu dizabilități la locul de muncă este un subiect din ce în ce mai dezbătut în ultima perioadă. În cazul persoanelor cu autism, în ce măsură este posibil acest lucru? 

La nivel global, în țările aflate în dezvoltare, 80-90% din persoanele cu dizabilități nu sunt angajate, pe când în țările industrializate, rata de angajare este între 50% și 70%. Sigur, dacă privim datele oferite de către fiecare țară, sau chiar mai detaliat – nivelul de salarizare și numărul de ore lucrate – lucrurile stau mult mai prost.

Standardul de competență, precum și nivelul competitivității pe piața de muncă sunt destul de mari pentru a fi atinse.

Să facem un exercițiu împreună: după ce copilul primește un diagnostic și încadrare în grad de handicap, familia și sistemul de sănătate pun la dispoziție terapii și servicii medicale adecvate. Apoi, copilul este dus la școală. Aici este acceptat și ajutat să învețe. Nu i se pun bețe în roate, nu este abuzat de către colegi și profesori. Un consilier vocațional îi evaluează abilitățile și-l orientează către un domeniu în care ar putea avea rezultate bune. Țara în care trăiește se îngrijește de facilități și accesibilizare, facilități fără de care un diagnostic se transformă rapid într-un handicap ce te ține între cei patru pereți ai casei tale – de la semafoare sonorizate, marcaje, scări, transport public, asistență personală, reducerea efortului birocratic, etc.

Apoi apare angajatorul dispus să ofere asistență pentru angajare, să plătească normal, nu doar minimum pe economie și să lase la o parte prejudecățile. Majoritatea angajatorilor se tem de faptul că o persoană cu dizabilități va avea un randament scăzut sau că trebuie să facă investiții financiare pentru acomodare și adaptare.

În ceea ce privește diagnosticul autism, am putea spune că șansele sunt mult mai reduse decât ceea ce vedem în rapoartele internaționale din segmentul ”dizabilități”. Pe lângă motivele menționate anterior, autismul vine cu abilități sociale și de comunicare reduse. Doar o parte mică din copii vor deprinde abilități care să le permită autonomie completă în viața de adulți.

Așadar, este un proces greu. Iar lipsurile fiecărei verigi îl fac și mai greu. Dar cu siguranță este posibil.

2. Știm că la Autism Voice ați angajat unul dintre tinerii cu autism care urmează recuperarea în cadrul asociației. Ce rol ocupă acesta în echipă și cum ați luat această decizie?

Victor are 23 de ani și a fost diagnosticat cu autism când avea 4 ani. A făcut terapie individuală când era mic, psihoterapie în adolescență, iar acum se află înscris în programele de terapie din Institutul Autism Voice, programe destinate adolescenților și adulților cu autism.

Este un tânăr implicat în ceea ce face, pe care întreaga noastră echipă îl apreciază și îl iubește. Este alături de noi de mai bine de 6 ani, inițial printr-un program de voluntariat, apoi ca angajat. La început, decizia de a-l avea în centru a pornit de la nevoia lui de a socializa. Acesta avea nevoie de un mediu în care să petreacă timp, printre oameni care-l înțeleg și-l pot ghida. Dar era necesar să-și petreacă timpul cu scop, să se simtă util și să fie motivat. Așa că voluntariatul a venit la pachet cu sarcini și plată. Și i-a plăcut. Sarcinile lui au început de la cele mai simple – să ajute cu printarea materialelor educaționale, să se asigure că există apă în dozatoare. De câțiva ani, ne ajută în sortarea formularelor din campanii, cu tot ceea ce necesită print, scan, îndosarieri și mici treburi de organizare în centrul în care lucrează.

Atunci când l-am întrebat ce ar vrea să știe despre el o persoană care nu-l cunoaște, răspunsul lui a fost: ”Aș vrea să știe că o pot ajuta în caz de nevoie, că am multe pasiuni și că sunt un om harnic. ”

Și este complet adevărat. Dacă îl rogi să te ajute cu orice, o face întotdeauna.

3. Cum a arătat procesul de integrare al acestei persoane în echipă și care au fost principalele provocări întâmpinate?

Cumva, Victor a crescut alături de noi, căci ne știm de când era în clasa a 2-a. A fost nevoie de terapie pentru o parte din abilitățile pe care le are acum, dar cred că oamenii pe care i-a avut alături au fost cel mai mare ajutor – părinții care au înțeles diagnosticul și l-au îndemnat să fie independent, într-un ritm relaxat, ținând cont de ceea ce poate face Victor și fără a crea presiune, cadrele didactice care l-au ocrotit și au desființat etichetările injuste ce-l puteau răni, colegii care l-au ajutat să înțeleagă ce este prietenia, terapeuții săi.

În mod paradoxal, deși lucrăm cu părinți ai căror copii sunt diagnosticați cu autism, în primul an au existat ceva critici și neînțelegeri chiar din partea unora dintre ei. Fiindcă Victor își dorea încă de pe atunci să devină terapeut, era fascinat de ce fac aceștia în camerele de lucru și fiindcă autismul presupune multe comportamente care nu se supun imediat regulilor din jur, el își găsea foarte des motive să intre în camerele de terapie. Câteva secunde erau suficiente ca să verifice ce se întâmplă acolo, să salute sau să întrebe dacă au nevoie de ajutor din partea lui. Aceste întreruperi i-au deranjat chiar pe părinți, cunoscători ai diagnosticului și comportamentelor asociate.

S-au reglat repede însă toate, căci oamenii care se văd zilnic ajung să se înțeleagă, să se cunoască, să se accepte.

4. Care este, din perspectiva unui angajator, procesul prin care o persoană cu autism ajunge să fie angajată și ce sfaturi aveți pentru cei care doresc să facă acest lucru?

Orice angajator trebuie să fie conștient de calitățile pe care persoanele cu autism le au: acestea sunt de încredere, sunt oneste, au o memorie foarte bună, o atenție la detalii extraordinară, iar rutinele și regulile vor fi respectate întotdeauna.

Este necesar ca înainte de angajare aceștia să înțeleagă ce înseamnă autismul, deoarece există diferențe de dezvoltare, particularități de comunicare și de interacțiune socială între un angajat normal și unul cu autism. Este important ca toate aceste aspecte să fie cunoscute înainte de a stabili un contract. Onestitatea, în orice colaborare, este importantă, iar expectanțele trebuie să fie unele realiste, astfel încât nici una dintre părți să nu fie afectată.

Angajatorul trebuie să evalueze dacă persoana cu autism are nevoie de ajutor (supervizare sau asistență) pentru a-și realiza obiectivele de muncă sau nu. Este bine să evităm etichetele generale și să evaluăm direct, observând sau întrebând direct o persoană dacă are nevoie de ajutor sau se descurcă singură. Multe persoane cu autism pot fi independente. Acestea au abilități extraordinare, chiar dacă sunt diferite de cei cunoscuți nouă. Există însă și persoane cu autism pentru care trainingul și asistența pe o perioadă mai lungă sunt absolut necesare.

De asemenea, alte aspecte importante pe care un angajator ar trebui să le cunoască înainte de a angaja o persoană cu autism sunt:

• Multe persoane cu autism excelează în cadrul joburilor în care munca este repetitivă, iar rutinele sunt clare și nu se modifică rapid;
• Deoarece abilitățile sociale sunt o provocare, multe persoane cu autism sunt directe, nu reușesc să înțeleagă subtilități ale limbajului, metaforele sau să poarte conversații lungi. Nu au intenția de a ofensa pe nimeni, ci pur și simplu interacțiunea socială este diferită;
• Oferirea unui sprijin din exterior poate fi o soluție pentru procesul inițial de adaptare – o persoană care să-i însoțească un timp, care să-i familiarizeze cu noul mediu sau care să le explice despre activitățile la locul de muncă;
• Educarea și realizarea unui training specific celorlalți angajați este necesară. Este important ca întreaga echipă să cunoască informațiile de bază despre autism, să fie înțelegători în fața a ceea ce pare diferit, să trateze cu respect cealaltă persoană și să ofere sprijin dacă este nevoie;
• Este necesară desemnarea unui mentor sau a unui coleg din echipă responsabil pentru acomodare, dar și pentru a oferi ajutor în situațiile particulare ce pot apărea (anxietate, stres).

5. Demersul Autism Voice este un prim pas către o societate mai incluzivă. Credeți că sunt angajatorii români suficient de deschiși în prezent pentru a angaja persoane cu afecțiuni de spectru autist?

Avem presupuneri, dar nu știm. Dar ne-am propus să-i întrebăm direct. Deși acțiunile din cadrul Institutului Autism Voice au fost orientate până acum direct către tinerii noștri, unul dintre obiectivele noastre este acela de a facilita procesul de angajare. În următorii ani vom demara și acțiunile în această direcție.

6. Cum poate contribui societatea la aceste eforturi de incluziune pe piața muncii?

Societatea suntem noi, fiecare în parte. Dacă înțelegem și începem să simțim asta, nu vom mai aștepta ca o entitate anume să miște lucrurile din loc.

Dacă am firmă, pot încerca să angajez un tânăr pe un part-time. Dacă nu am rezultatele așteptate, mai încerc o dată. Dacă am deja un angajat cu o dizabilitate, îi ofer un contract onest și mă asigur că nu există elemente la muncă ce-i pot știrbi demnitatea.

Am putea spune că un pic de umanitate ne poate salva din multe situații. Iar dacă o putem demonstra, e un lucru minunat.

7. Care sunt obiectivele sau planurile Asociației Autism Voice în ceea ce privește integrarea persoanelor cu autism la locurile de muncă în viitor?

Avem mai multe programe în prezent. Unele obiective se concentrează pe formarea autonomiei personale ale tinerilor, altele pe relațiile sociale, iar atelierele practice îi ajută să-și exerseze abilități specifice, pe care le putem crește treptat, în funcție de motivația lor – printare 3D, meșterit în lemn, creșterea plantelor.

În următorii ani, în funcție de fondurile pe care le putem accesa, pe lângă programele de terapie, vom crea parteneriate cu firme și companii, vom asigura asistență pentru angajare și consiliere vocațională. Sunt multe lucruri de făcut, dar noi privim începuturile cu entuziasm.

Pentru mai multe informații despre Institutul Autism Voice și detalii despre forme de susținerea a misiunii organizației, accesați site-ul www.institut.autismvoice.ro.

foto: freepik.com