7 lecții de leadership de la George Enescu

„Jurjac primi darul cu mirare. Era o mică vioară de jucărie, cu trei coarde, dar, față de singura coardă pe care o închipuise el din ață, s-ar fi chemat că e un progres. Băiatul măsură instrumentul de la un capăt la celălalt, își privi tăcut părinții care așteptau zâmbetul de mulțumire, apoi, liniștit, aruncă vioara de pământ și o sparse. După aceea o puse pe foc.
– Nu vreau vioară de jucărie, spuse George Enescu. Vreau vioară adevărată.” [1]

Care este vioara ta? În viața ta, ce instrument nu poate fi decât adevărat?

Îi citesc pe artiști și citesc despre artiști, pentru că:

• sunt curioși și interesați de lume și de viață
• sensibilitatea și intuiția lor le asigură capacitate de percepție
• au abilitățile necesare pentru a exprima ce observă
• au dorința și generozitatea de a comunica publicului larg ceea ce observă

Citindu-l pe Enescu și citind despre Enescu trag învățăminte despre:

1.DIVERSITATEA ECHIPEI

„Nădăjduiesc că împăcarea și unirea forțelor actualei orchestre va fi de lungă durată, chiar definitivă. Ieșenii și ministrul artelor au datoria s-o ajute. Simfonicul cel nou este un fapt îmbucurător în sine. Ideea rotațiunii dirijorilor? E foarte bună. Dacă sunt forțe reale, de ce să nu fie întrebuințate toate? La New York am văzut foarte mulți șefi de orchestră și totuși filamornica de acolo e admirabilă.” [2]

Diversitatea și dinamica echipei îmbogățesc perspectiva, complementarizează resursele, activează diferite abilități ale oamenilor, îmbunătățesc relațiile dintre oameni și conștiința de sine, solicită, provoacă, inspiră, dezvoltă.

2.MENTORAT

„Timp de şapte ani, [Yehudi Menuhin] a petrecut, în fiecare an, câte o lună la mine. Îi predam ore de vioară în camera mea de hotel de la Bucureşti. Mai târziu, l-am trimis eu însumi la Busch, Kreisler şi Flesch, pentru ca nu cumva forţa personalităţii mele să îşi pună amprenta prea puternică pe cea a viitorului artist. Dar mereu, a revenit. Fusese un virtuoz déjà la vârsta de 12 ani; la 15 era déjà un artist matur. Mai încolo, nu prea mai aveam ce vorbi decât despre profunzimile stilului. Cred că… pot fi mândru de el.” [3]

“George Enescu poate să vă învețe o mulțime de lucruri: fuga, contrapunctul, armonia, vioara, pianul și să vă îmbrăcați ca pentru vârstă voastră; poate să vă dea chiar și lecții de perseverență și, în sfârșit, să vă învețe respectul pe care vi-l datorați vouă înșivă, cel pe care-l datorați rarelor calități cu care sunteti dotați.” [2]

Liderii sunt formatori de realitate – socială, economică, culturală – atât pentru prezent, cât și pentru viitor. Tinerii au nevoie de mentori. Este nevoie ca liderii să aibă prezența de spirit și conștiința de sine pentru a-și asuma rolul de mentori. Este nevoie de oameni care să-l trezească pe tânăr la sine însuși, să-l inspire și să-l ghideze înțelept întru realizarea și împlinirea de sine.

Sunt mentori cei care pot spune despre oameni că tot la mine s-au întors, în loc să fie nevoiți să spună au tot plecat de la mine.

George Enescu_1930_E. Joaillier, Paris_ via Wikimedia Commons

3.APROPIERE DE OAMENI

„Doresc să servesc de îndrumător, ducând muzica în cartierele mărginașe, în provincie, la țară, prin serbări, sezători, societăți corale și instrumentale.” [5]

„Am început repetițiile, în legătură cu care nu am altceva de spus decât că am avut din partea maestrului un ajutor nebănuit. Din câte un gest sau din cuvintele pe care le rostea înțelegeai îndată totul și nu era cu putință să nu i te supui. (…) Conducea orchestra într-un mod cu totul extraordinar. Concertul s-a bucurat de succes.” [3]

„Turneele enesciene prin orașele Transilvaniei au însemnat astfel interludii solemne în viața lor de multe ori monotonă. Publicul meloman din Târgu Mureș l-a înconjurat pe artist cu o profundă stimă și afecțiune. Enescu legase acolo prietenii cu muzicienii locali, fără să scape vreodată ocazia de a face câte o vizită la Conservatorul de muzică, unde se întreținea ore întregi cu profesorii de a căror activitate se interesa mereu. Uneori avea chiar timp de asculta câțiva elevi.” [3]

„Enescu, care nu e era dificil în contactele sale cu confrații, s-a împrietenit cu pianistul László Árpád. Îl vizita acasă la el, unde îi asculta cu mult interes compozițiile.” [3]

Leadershipul modern este leadershipul care conectează. Liderul trebuie să fie conectat la sine însuși, conectat la scopul comun, conectat la oamenii săi. Pentru a-și conduce oamenii nu mai e suficient să iasă în evidență, ci e nevoie să-și cunoască echipa și să găsească elementele care îi conectează pe oameni între ei și pe ei la scopul lor comun.

Așadar, este important ca liderul să fie abordabil, interesat de oamenii săi, doritor să-i cunoască, capabil să-i înțeleagă și să-i îndrume.

La fel de interesat și disponibil e bine să fie liderul și față de alți oameni valoroși care populează și formează mediul profesional și social al vremii. Nu e vorba numai de a face networking și a se afla în preajma oamenilor deja recunoscuți și renumiți, în speranța ca ceva din renumele lor să se alăture și numelui său. E vorba, mai ales, de crearea unor legături interumane valoroase, care să ghideze și să inspire – atât la nivel personal, cât și la nivel profesional și social. Este, în egală măsură, o bucurie și o responsabilitate.

4.UMANIZARE, EVOLUȚIA MENTALITĂȚII

„Biografia violonistului George Enescu este o cronologie de voiaje artistice în țară și peste hotarele ei. În perioadele petrecute acasă, la București și Sinaia, el a răspuns fără să șovăie tuturor chemărilor, tuturor invitațiilor, concertând peste tot unde exista un public doritor să-l asculte. Aceste dese deplasări, în turnee obositoare, au însemnat îndeplinirea unei importante misiuni de cultură.
Concertele lui Enescu, care au avut mereu un profund sens de cunoaștere și de umanizare prin artă, au fost audiate cu o atenție deosebită și la Târgu Mureș.” [3]

„Caracterizându-i global măiestria și spiritul, cronicarii maghiari au intuit semnificațiile de o profundă umanitate ale artei enesciene, uitând adeseori de construcția clară, densă, aproape de o matematică luciditate a interpretării, spre a stărui cât mai mult asupra mesajului moral al muzicii.” [3]

„Așa cum apare din întreaga lui artă, ca și din prezența sa ca om, transmisă de martorii vremii, George Enescu s-a încununat în conștiința contemporanilor săi cu aureola unei rare gingășii sufletești, a unui comportament de pilduitoare umanitate.” [3]

„ – La primăvară mă întorc din America și voi concerta la Oradea cu Bartók Béla. Cine știe, văzând ce buni prieteni suntem, felul cum ni se contopesc inimile în efluviile muzicii, poate că politica va avea și ea un folos din asta.” [3]

„Enescu este cel care a săvârșit o mutație perceptibilă în atitudinea publicului larg față de muzica de cameră. Arta lui purta în adâncimi o revoltă împotriva dimensiunilor meschine ale existenței, împotriva a tot ce limita și îngrădea libertatea, demnitatea omului, ceea ce nu putea să scape unui audito sensibil.” [3]

Lider este cel care, indiferent de rolul său și de aria sa de specialitate, susține valorile umanității. Liderul îi unește pe oameni, nu îi separă.

Lider este cel care provoacă evoluția mentalității. Schimbarea de mentalitate este utilă numai dacă se face în sens pozitiv. Lider este cel care aduce mentalitatea la zi sau care, și mai bine, o aduce la ziua de mâine – pentru că, în zilele noastre, astăzi este deja mâine.

George Enescu_Regina Elisabeta_via Wikimedia Commons

5.MĂIESTRIE, DATORIE

„- Ați avut nevoie de multă muncă pentru a vă putea impune în mediul muzical al Franciei?
– Lucrul s-a făcut de la sine căci, să spun drept, niciodată nu m-am gândit a mă impune, ci numai a mă perfecționa pe mine însumi după idealul ce mi-l formasem.” [2]

„Prezența lui Enescu constituie evenimentul principal al actualei stagiuni muzicale; arta sa este pură și autentică. Interpretează magistral. (…) Dincolo de tehnica scânteietoare, care pentru el nu e altceva decât un mijloc, el simte, înțelege și tălmăcește cele mai infime senzații. Ar fi prea puțin dacă am spune despre el că este congenial, odată ce este un geniu, care și prin personalitatea sa reatoare reușește să rămână original.” [3]

„Interpretarea lui Enescu, subordonată unor autentice criterii de artă, disprețuind orice căutare de efecte, a cucerit, spontan și fără împotrivire, publicul.” [3]

„Cuvântul pe care mi-l repet zi de zi, de când mă ştiu: îndeplinirea datoriei. În realizarea acestui lucru, se cuprind şi bunătatea şi loialitatea, cinstea, corectitudinea, exactitatea. Să ne facem cu toţii datoria şi lumea îşi va recăpăta sensul ei suprem”. [4]

„Trăim astăzi sub semnul perfecțiunii. În fiecare seară ni se cere o sonată cântată fără greșeală, fără nicio notă falsă, așa cum ai cere în februarie un ciorchine de struguri proaspăt, fără niciun bob stricat; într-un caz, ca și într-altul, aceasta înseamnă miracolul frigului artificial. Or, perfecțiunea ce pasionează pe atâția oameni, pe mine nu mă interesează. Ceea ce importă în artă este să vibrezi tu însuți și să faci și pe alții să vibreze.” [4]

Scopul talentului tău este produsul talentului tău, exprimarea de sine, facerea de bine; nu renumele, nu efectele speciale, nu profitul – acestea sunt doar consecințele pozitive firești ale lucrului bine făcut, din motive sănătoase și cu intenții bune.

Dacă lucrezi autentic și cu pasiune îți vei găsi calea și o vei deschide și pentru ceilalți.

George Enescu_Revista Luceafărul din anul 1912_via Wikimedia Commons

6.CAPACITATEA DE A INSPIRA

„ (…) în „Sale Gaveau” din Paris, fiind singur în scenă, cu vioara sub bărbie, urechea pe strune și ochii închiși, era ascultat de o lume selectă, cu atâta sfințenie, cum nu mi-am închipuit că poate să fie ascultat vreodată un om. Nimeni parcă nu îndrăznea să răsufle măcar, nu să se miște, să se cioșmolească în loc ori să șopteasă vecinului. Acolo nu mișcau decât degetele și mâna lui Enescu, nu se frământa decât trupul lui înfiorat, restul auditorilor părea inert! Urmăream cu ochii în lacrimi și cu o mândrie nestăpânită această atitudine respectuoasă, plină de duioșie, față de un român care știa să se impuie numai prin taina artei lui.” [2]

„Afișele anunțaseră 1.000 de executanți! În mijlocul acestui norod de cântăreți, la un moment dat se ridică un singur om, care, punând vioara pe umăr și atingând strunele cu arcușul, începu să sufle ușurel un zefir dulce, blând, ce pe dată ne goni din suflet toate grijile pământești.” [2]

„A vorbit apoi despre arta sa, despre artiși, despre lumea întreagă. Simplu și modest, fără emfaza oamenilor celebri. Numai cei ce s-au distanțat îndeajuns de amintirea succeselor lor răsunătoare sunt așa de blânzi.” [3]

Valorile umane și morale, trăirea autentică a talentului tău te apropie de oameni și te ajută să comunici printr-un limbaj universal care înrudește sufletește și umanizează, inspiră, ghidează, trezește, înfrumusețează.

7.CALITATE, CANTITATE, VALOARE

„Eram curios să aflu ce părere are Enescu despre radio.
– Sincer să fiu, ascult foarte rar emisiunile radiofonice, mi-a spus el. Mai curând sunt atent la știri. Recunosc, firește, că invenția aceasta are un rol deosebit în propagarea muzicii serioase, însă totodată și la deformarea ei. Există prea puține aparate care să te facă să uiți că sunt doar aparate. După cum filmul sonor nu se poate ridica la puterea de convingere a teatrului, nici radioul nu este în stare să reflecte întru totul frumusețile unui concert. Înregistrările sonore au cauzat destule neajunsuri multor artiști. Vasa Prohoda, bunăoară, nu prea mai concertează, datorită prea deselor sale apariții la microfon. Îi întâlnești numele în orice program de radio, cântând nu de pe disc, ci direct din studio.” [1]

„ Americanii se bucură ori de câte ori primesc ceva de-a gata prin radio. Lasă-i să creadă că pe mine mă opt auzi doar pe viu.” [1]

E important să știi să faci diferența dintre cantitate și calitate, să înțelegi când multiplicarea scade din valoare. E bine să înțelegi rolul contactului direct, personal, particularizat, unic, individual, nestandardizat.

Pe George Enescu „niciun monument nu-l poate reda pe deplin, pentru că el nu trebuie dăltuit în piatră sau în marmură, ci în lumină, căldură și dragoste,” scrie Ionel Hristea în „Povestiri despre Enescu”. Tot el ne invită „să nu-i aruncăm acum lui Enescu priviri cercetătoare, ci o privire caldă, sfioasă, care să nu-i șteargă de pe buze zâmbetul de om simplu și bun.”

Minunați lideri am fi dacă i-am privi pe oameni în așa fel încât să nu le ștergem, de pe buze, zâmbetul.

---

Surse:

[1] „Povestiri despre George Enescu”, Ionel Hristea, Editura Tineretului, 1963
[2] „George Enescu. Interviuri din presa românească”, Ediție prefațată, îngrijită și adnotată de Laura Manolache, Editura Muzicală, 1988
[3] „Mărturii despre George Enescu”, Pintér Lajos, Editura Muzicală, 1980
[4] „Amintirile lui George Enescu”, Bernard Gavoty, Editura Muzicală, 1982
[5] „George Enescu. Viața în imagini”, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R, 1961