Andrei Cepoi: Leadershipul este arta de a fi om printre oameni
Tinerețe, leadership și perturbare – o combinație provocatoare, cu o dinamică amplă și cu un mare potențial de devenire și transformare. Să aflăm de la tineri cum e să fii tânăr. Cum conduci, cum înveți, cum construiești echipe, cum faci parte din echipa pe care ai construit-o, cum lucrezi cu lideri mai experimentați decât tine, cum îi inspiri pe ceilalți, cum te temi, cum (te) pierzi, cum explorezi, cum te (re)găsești, cum crești. Prin ceilalți învățăm despre noi înșine, ne îmbogățim cu mai multă viață, ne punem întrebări interesante, aflăm lucruri autentice și nebănuite, ne oferim șansa la uimire și bucurie. Învățăm să-l privim pe cel de alături. Învățăm să fim mai buni.
Andrei Cepoi este Head of Market & Category Intelligence, Ericsson. Experiența sa profesională mai cuprinde G2 Travel, BCR, Ernst&Young, Oracle.
ȚI S-A OFERIT POSTUL ÎN CARE ȘTIAI CĂ AVEAI SĂ FII LIDER. CUM TE-AI SIMȚIT ATUNCI, ÎȚI AMINTEȘTI?
Eu sunt de părere că poziția formală obținută într-o companie nu vine la pachet cu poziția informală de lider. În cazul meu, atunci când am obținut poziția de manager, acum 5 ani, m-am simțit extraodinar, pentru că era momentul în care puteam să-mi pun viziunea în practică.
ÎN CE FEL S-A DOVEDIT DIFERITĂ ACEASTĂ EXPERIENȚĂ FAȚĂ DE AȘTEPTĂRILE TALE, FAȚĂ DE CUM ȚI-O IMAGINAI LA ÎNCEPUT?
Total diferită, mă așteptăm să fiu votat cel puțin managerul anului, însă realitatea mi-a oferit prima lecție de leadership – și anume că poziția formală de leadership nu înseamnă un nume pompos sau că ai colegi în subordine, ci mai degrabă că ești novice în ale leadership-ului, că e nevoie să înveți din nou „să mergi drept”, pentru ca ceilalți să-ți urmeze pașii. Am avut colegi care își doreau poziția mea, colegi care îmi sabotau munca, colegi care nu mă doreau în echipa de leadership. Dar după ce am decis că pot face ceva cu adevărat valoros, am început să lucrez din ce în ce mai mult la mine, ca mai apoi să ofer, la rândul meu, mai departe
CE I-AI SPUNE LUI ANDREI DE ATUNCI, CE PONTURI I-AI DA?
Să greșească cu ideile și acțiunile sale, și nu cu ale altora, să petreacă mai mult timp cu oameni valoroși, să spună mai des „Nu” acolo unde nu poate sau nu trebuie să ajute, să își asculte inima, să-și deschidă ochii către spiritualitate și să se distreze mai mult – căci și activitatea profesională este un teren de joacă.
RECUNOȘTI UN OM DE VALOARE CÂND ÎL VEZI?
Cred că am o intuiție bună cu privire la oamenii de valoare, rezonez extrem de bine cu oamenii care gândesc, simt și acționează asemănător mie; însă am fost surprins de oameni care la prima vedere afișau o mască, de cele mai multe ori de protecție, numai pentru ca în spatele ei să descopăr o persoană de o valoare uriașă. Răbdarea și dorința de a cunoaște sincer omul creează diferența, pentru mine.
DE CE AR TREBUI OAMENII TALENTAȚI SĂ LUCREZE CU TINE?
Oricât de talentați sunt oamenii, am observat că de multe ori ei sunt nefericiți – fie pentru că nu își valorifică talentul la potențialul dorit, fie pentru că ajung să facă activități sau joburi pe care nu le doresc (din nevoia de bani). Ambele situații sunt dezavantajoase, atât pentru acel om, cât și pentru echipă și companie. Prin discuții sincere și argumentate și prin faptul că pun un semn de egalitate atunci când cântăresc nevoile individuale și nevoile echipei sau ale companiei, cred că îi pot ajuta pe oamenii talentați să-și găsească locul potrivit și să-și atingă potențialul.
CARE-I SUPER-PUTEREA TA DE LIDER?
Faptul că îmi pasă de oamenii din jur și le ofer șansa să arate cine sunt; că ascult și încerc să nu judec și că sunt o persoană pozitivă, cu un entuziasm molipsitor.
CARE EXPERIENȚĂ DE VIAȚĂ TE-A ÎNVĂȚAT CELE MAI INTERESANTE LUCRURI CARE ȚI-AU FOST UTILE ULTERIOR, ÎN ROLUL TĂU DE LIDER?
Aș spune că a fost prima mea experiență de pe Camino de Santiago de Compostela. Am luat decizia să merg în acest pelerinaj într-un moment în care pe toate planurile îmi mergea prost – iar asta se întâmpla chiar în primul meu rol de leadership. M-am întors după o săptămână, fermecat: curajul de a pleca în necunoscut, de a continua drumul în ciuda greutăților (dureri de spate, de picioare, ploaie, frig etc), oamenii minunați întâlniți pe drum, din toate colțurile lumii, natura, liniștea. Indiferent cât de greu pare că ne este acum, cu puțină răbdare și curaj descoperim, pe zi ce trece, cât de puternici suntem cu adevărat.
ȘTII SĂ-I GĂSEȘTI PE OAMENII VALOROȘI CARE NU TE CAUTĂ PE TINE?
Cred că toți căutăm, în mod conștient sau inconștient, oameni valoroși care să ne îmbogățească viețile. Pentru mine nu contează cine caută pe cine. Dacă e important – atât pentru mine cât și pentru tine – cu siguranță ne vom găsi și vom adauga valoare unii în viețile celorlalți.
CE-ȚI PLACE CEL MAI TARE LA ROLUL DE LIDER?
Când oamenii mă surprind plăcut cu lecții noi de leadership și de viață. Cu cât avansez mai mult în poziție și experiență, cu atât simt uneori că e mai greu să fiu deschis la alte „cărări nebătute”, în contrast cu cele ce au funcționat pentru mine. De aceea îmi place să mă las surprins de idei noi și de acțiuni ale echipei din care la rândul meu voi învăța.
CUM VEZI TU LEADERSHIPUL – CARE-I SECRETUL?
Ascultă cu interes și presupune întotdeauna că oamenii te pot învăța ceva valoros. Ajută-i pe ceilalți așa cum și tu ți-ai dori să fii ajutat sau cum de multe ori o faci pentru tine. Leadership-ul e unul dintre acele concepte relative, așa că perfecționează-l jucându-te și dă-ți ocazia să greșești, atât tu cât și echipa. Astfel veți învăța și veți crește în ritmul vostru.
CUM E SĂ FII UN LIDER TÂNĂR PRINTRE LIDERI MAI EXPERIMENTAȚI? CUM GESTIONEZI DIFERENȚA DE VÂRSTĂ, DE EXPERIENȚĂ ETC, CU DINAMICA AFERENTĂ?
Pentru mulți poate fi mai dificil (diferențe în gândire, diferențe de experiență etc), însă pentru mine nu este chiar o diferență majoră. Am observat că, de multe ori, liderii mai experimentați au nevoie de un lucru elementar – și anume respectul cuvenit față de experiența lor. Atâta timp cât respectul este oferit sincer, nu poți decât să înveți lucruri noi și să descoperi perspective diferite.
CE PROBLEME AI VREA SĂ NU AI?
Din fericire, până acum nu am avut vreo problemă care să mă doboare sau peste care să nu pot trece… cred că m-aș plictisi fără să am ocazia să rezolv probleme.
CE PROBLEME ÎȚI PLACE SĂ AI?
Orice probleme care mă scot din zona de confort, cele de care mă lovesc pentru prima oară.
CARE SUNT PRINCIPALELE PROVOCĂRI CU CARE TE-AI CONFRUNTAT, CA LIDER (DOUĂ, TREI SAU CÂTE VREI) ȘI CUM LE GESTIONEZI?
Ideea că liderul trebuie să aibă toate răspunsurile și soluțiile – sinceritatea face minuni, așa că dacă nu știi, spune că nu știi; înainte să oferi un răspuns (dacă ai unul), întreabă și cum ar proceda celălalt sau dacă s-a consultat și cu alți colegi înainte. Problema alegerii între stilul autoritar sau stilul democratic: cum e mai bine – să decidă numai liderul sau să supunem la vot? Echilibrul este cheia și, indiferent de decizie, justificarea ei cu cele două cuvinte cheie, „pentru că”, ajută întotdeauna. Liderul trebuie și poate să-i ajute pe toți – mai corect, din punctul meu de vedere, ar fi ca liderul să se asigure că pune la dispoziția fiecăruia mijloacele necesare că oamenii să poată să se ajute – atât pe ei înșiși, cât și unii pe alții. De asemenea, atunci când se simte depășit, un lider trebuie să știe să își direcționeze oamenii către alți lideri valoroși.
CE LE-AI SPUNE TINERILOR AFLAȚI LA ÎNCEPUT DE DRUM?
Răbdare, caci orice lucru de valoare se creează în timp.
CUM TE-A ÎMBOGĂȚIT LEADERSHIPUL CA OM?
Cred că, înainte de toate, leadership-ul este despre a fi om. Este arta de a fi om printre oameni. Nu este ușor, în societatea competitivă de astăzi – în care Eu-l este venerat – să faci un pas în lateral și să îți pese de binele colegului sau colegei. Cu toate astea, multă lume o face, iar eu o fac prin leadership.
CUM L-A ÎMBOGĂȚIT EL CAMINO PE LIDERUL DIN TINE? CE A TREZIT ÎN TINE?
Încerc, pe cât de mult pot, să fug de concluzii – deoarece, atâta timp cât sunt dispus să ascult și să învăț, viața îmi dovedește că sunt atât de multe filtre și spețe, încât e păcat să privesc printr-un filtru învechit și murdar. Mă apropii, totuși, de o idee ce ar suna cam așa: leadership-ul e arta prin care reînvățăm să fim oameni cu oamenii din jurul nostru. Liderul autentic este înconjurat de oameni care decid să îl urmeze – nu pentru că el este mai bun, mai deștept, mai frumos, mai cu moț, ci pentru că el îi poate îndruma uneori către sentimentul de împlinire și fericire profesională. Apoi am realizat că, înainte să îndrumi, este nevoie să-l asculți pe om și să înțelegi unde dorește să meargă – fără să-l întrerupi, fără să faci presupuneri, fără să termini propozițiile în locul lui.
De asemenea, cred că uneori am văzut leadershipul în două dimensiuni: liderul (eu) și echipa. În multe cazuri asta poate să vină chiar din partea unor membri ai echipei. Ei bine, atâta timp cât am făcut această împărțire în mintea mea, am creat spațiu astfel încât cele două să se separe una de cealaltă – fie prin comunicare, fie prin deciziile luate. Dar liderul este un alt membru al echipei – prin urmare ce este bine pentru echipă este la fel de bine pentru lider. Și viceversa e la fel de valabilă, nimic mai mult, nimic mai puțin.
Într-un moment în care nu eram sigur de abilitatea și de dorința mea de a continua în zona de leadership și management de echipe, El Camino a venit ca o gură de aer proaspăt pentru o minte care obosise să urmărească procese, proceduri și regulamente. M-a făcut să-mi dau seama că numai alături de o inimă orientată către oameni, echipa devine familie, munca devine teren de joacă și de acumulat cunoștințe noi, iar compania nu este un mediu pervertit, plin de conflicte, competiție și rivalități, ci un mediu plin de oameni autentici și de oportunități de conectare și colaborare.
CE AI ÎNVĂȚAT, DE-A LUNGUL TIMPULUI, DESPRE TINE – CEVA CARE SE DOVEDEȘTE A FI MEREU LA FEL DE VALOROS, CEVA LA CARE TE ÎNTORCI ȘI CONTINUĂ SĂ TE INSPIRE?
Înainte să am grijă de alții, să mă asigur că am grijă și de mine; să am răbdarea și înțelepciunea de a nu reacționa la primul gând, indiferent de situația în care mă aflu.
CE TE ENTUZIASMEAZĂ, CE TE EMOȚIONEAZĂ?
Plimbarile cu motocicleta; pe lângă faptul că îmi oferă un sentiment magic de libertate, acestea sunt ca o metaforă asupra leadership-ului: ai nevoie de curaj (deoarece poți să cazi destul de des), ai nevoie de determinare (deoarece ploaia, vântul și soarele se simt mult mai puternic pe motor) și, nu în ultimul rând, ai nevoie de o destinație.
EȘTI OMUL DE CARE AVEA NEVOIE ANDREI, CÂND AVEA 18 ANI?
Cu siguranță nu ar fi dăunat – cred că aș fi rezonat mult mai ușor și aș fi învățat mult mai repede anumite principii de leadership mai apropiate de sufletul meu. De un lucru sunt sigur, atât la 18 ani, cât și după: am avut în jurul meu oameni și am luat decizii care m-au adus în acest punct al vieții și cred că oamenii de care am avut nevoie au existat acolo pentru mine: întâi familia mea „de aur”, apoi superba mea soție și, evident, toți prietenii și colegii care au făcut sau încă fac parte din viața mea.
AI O BAGHETĂ MAGICĂ. AI FOLOSIT-O. CE S-A SCHIMBAT? CE E NOU?
Eu cred că această baghetă magică există și toți o putem folosi: este puterea exemplului, este acțiunea de a aduce valoare în viețile noastre și ale altora; mai puțin „eu”, mai mult „noi”.
CE VREI SĂ NE MAI SPUI ȘI NU TE-AM ÎNTREBAT?
Aș vrea sa mulțumesc celor care au făcut acest interviu posibil. Apoi aș vrea să le mulțumesc colegilor mei care au făcut sau fac în continuare parte din echipă, fiindcă datorită lor am ocazia să mă dezvolt în leadership.
Despre aventura lui Andrei pe El Camino vă invităm să citiți aici.
Articol preluat din numărul 259 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.