Carmen Avram: În slujba interesului public
Într-adevăr, de la selecţie până filmare şi editare, materialele lor abordează subiecte din domenii diverse. Emisiunea este structurată în trei părţi: o anchetă, un reportaj şi un portret. Anchetele scot la iveală situaţii incredibile, de la mari cazuri de corupţie, la dosare de incompetenţă a autorităţilor sau dovezi de inconştienţă a unor oficiali de rang înalt. Reportajele descriu fenomene sociale, iar portretele dezvăluie povestea unor supra-oameni care fac lucruri incredibile.
Emisiunile sale combină informaţia cu spectacolul de imagine pentru că în România, reportajul sec în genul BBC nu merge. „Ca să ajungi la public trebuie să îi dai foarte multă viaţă.“ Carmen Avram îşi doreşte să ajungă în locuri în care nu s-a ajuns şi să descopere poveşti inedite.
Aşa a fost materialul filmat la Casa Regală a României, despre oamenii care îl servesc pe rege de foarte mulţi ani, de la cameristă, la şofer, grădinar etc. Au intrat în locuri greu accesibile, în bucătărie, în cramă – unde nu intraseră niciodată nici cei care lucrează acolo.
În reportaje caută tendinţe abia apărute sau pe cale să se contureze, care preocupă un număr mare de oameni. Aşa au descoperit Geocaching-ul, jocul bazat pe poziţionarea GPS, care constă în căutarea unor cutii cu comori ascunse.
Anchetele au descoperit, de exemplu, drumul grâului: cum se cumpără de la samsari, cum ajunge la intermediari, care îl livrează firmelor internaţionale. Apoi se fac documente legale pe traseu, este scos din ţară fictiv şi importat tot fictiv pentru a putea fi vândut statului român de cinci-şase ori mai scump. Este foarte greu să descopere unde e adevărul, să stabilească dacă informaţiile şi documentele pe care le obţin nu sunt contrafăcute. „Dacă nu te documentezi cum se cuvine, poţi să incriminezi un om nevinovat, care să cadă victima unei răzbunări.“ Aşa se explică de ce, pentru un material de 36 de minute, lucrează trei luni.
E producătorul şi coordonatorul unei echipe de şapte oameni. Stabilesc subiectele împreună, decid ce să facă şi ce nu. Oamenii pleacă pe teren şi ea încearcă să îi îndrume.
Ca să realizezi un reportaj bun e nevoie de timp. Dacă e să dureze mai puţin de o lună, ar însemna să fie făcut în Bucureşti, simplu, cu puţine personaje. Dacă se întinde pe câteva săptămâni, atunci emisiunea devine foarte scumpă. Consumă energie şi timp. Pentru 15 minute de material, munceşti o lună. Din punct de vedere al businessului, e mai uşor să faci ştiri decât reportaj. Anchetele emisiunii înregistrează însă vârful de audienţă. Aşa a fost cazul materialului filmat în Delta Dunării care dezvăluia un tărâm al nimănui în care braconierii fac legea. Au fost materiale despre cei 3 600 de copii dispăruţi pe care nu-i caută nimeni.
Provocările meseriei provin din reticenţa românilor de a vorbi în faţa camerei, din teama de a nu da naştere interpretărilor. E greu să găseşti personaje dispuse să vorbească şi să revii pentru încă o filmare. Românii nu fac nimic spontan, au nevoie de îndrumare, de regie. „După ce îi convingi să vorbească, se crispează în faţa camerei şi când nu se mai crispează constaţi că le-a expirat timpul pentru interviu şi trebuie să plece. E frustrant.“
Cât despre meserie, învaţă tot timpul, chiar şi trăgând cu ochiul la cei de la BBC (Panorama), CBS (Sixty Minutes), RTL (Extra), CNN.
Citeste si:
Cătălin Ştefănescu: Un fior de inspiraţie
Liana Stanciu: În slujba unei cauze nobile
„Lucrăm mult, epuizant de mult la un material. Am terminat emisiunea duminică la ora 9, în condiţiile în care lucrăm la ea de luni. Nu facem asta pentru că ne cere cineva. Ci pentru că ne-am găsit un grup de oameni care încă nu suntem obosiţi. Am avut baftă că ne-am găsit.“ Pe anchetă lucrează cu Andrei Ciurcanu şi Romana Puiuleţ, doi oameni pe care îi admiră pentru că nu se pierd în detalii şi care ajung la adevăr. Nu-i slăbesc pe interlocutorii lor cu întrebările, nu renunţă şi nu se lasă intimidaţi. Se documentează şi nu dau înapoi până la finalul anchetei. Carmen Moise recurge la tertipuri: stă cu oamenii la poveşti şi îi determină să vorbească.
Din păcate, publicul care trebuie educat nu vine spre genul acesta de jurnalism, ci spre acele lucruri de divertisment care distrag atenţia de la problemele de peste zi. Oamenilor le e mult mai simplu să se uite la emisiuni care le distragă atenţia şi le furnizează subiecte de discuţie pentru a doua zi.
Or, la ei fiecare material are un mesaj şi oamenii care urmăresc emsiunea îl înţeleg, iar acest lucru se vede. „E un îndemn spre a nu mai trece nepăsători pe lângă lucrurile care se întâmplă în jurul nostru, pe lângă micile drame.“
Televiziunea este un business şi fiecare şi-l face aşa cum crede ca să obţină profit. În acest caz, singurul mod prin care se poate schimba ceva, ar fi să apară grupuri mici de oameni care vor să facă presă serioasă şi exemplul lor să se extindă. Să înţeleagă că e mai onorant, mai cinstit şi mai profesionist, mai benefic pentru toată lumea să se renunţe la spectacolul ieftin şi să informeze publicul.
Cei care fac circ ieftin îşi pierd credibilitatea, dar acest lucru îi afectează şi pe cei care vor să facă lucruri bune şi oneste din punct de vedere jurnalistic. „Atunci trebuie să lupţi, ca să te impui.“ Anumite posturi de televiziune au stricat gustul publicului. Oamenii preferă spectacolul, circul ieftin. Sunt anumite posturi care fac un rating ruşinos dintr-un spectacol ieftin, în platoul de televiziune. Publicitatea nu se uită la produs, ci la cifrele de audienţă.“ Or, în interviul pe care Denisa Morariu l-a luat faimosului Charles Aznavour la Paris, acesta vorbeşte despre educaţie, despre nevoia a cunoaşte şi de a evolua.
Carmen Avram şi echipa emisiunii „În premieră“ au fost nominalizaţi cu materialele „Români pe drumuri“ şi „Oraşul otrăvit“ la categoriile Current Affairs Documentary– TV, respectiv Best investigative documentary – TV în finala premiilor AIB 2011. Gala premiilor International Media Excellence Awards acordate de „The Association for International Broadcasting“ a avut loc la Londra, pe 9 noiembrie şi a reunit cei mai buni realizatori şi producători de emisiuni ai momentului. Echipa „În premieră“ a obţinut premiul special al juriului din partea Association for International Broadcasting pentru ancheta „Oraşul otrăvit“. În explicaţia juriului se spune: „Este, probabil, cel mai şocant documentar de investigaţie înscris în concurs. Un reportaj emoţionant şi şocant, care a investigat una dintre moştenirile erei comuniste: o uzină chimică dezafectată pe rămăşiţele căreia au rămas substanţe foarte toxice. Juriul a apreciat şi modul inteligent în care a fost folosită animaţia, pentru a ilustra fragmente din anchetă.“
Citeste si:
Cătălin Ştefănescu: Un fior de inspiraţie
Liana Stanciu: În slujba unei cauze nobile
