Criza Corona Virus și viitorul muncii noastre
Imagine de Comfreak de la Pixabay
Am traversat câteva luni de schimbări tectonice, care au reconfigurat realitatea pe întregul glob, fără excepție.
Zeci de milioane de locuri de muncă au fost măturate cu o violență de Tsunami și fenomenul se va adânci. Pe 28 aprilie se înregistrau 1.031.152 de români trimiși în șomaj tehnic și 266.473 de șomeri. Criza de forță de muncă ce ne preocupa în România la sfârșitul anului trecut a devenit o amintire îndepărtată, parcă dintr-o altă viață. Valențele tehnologiei și metodele moderne de muncă, prezentate de cercetători de ani de zile, dar minimalizate și amânate în economia reală, în principal din inerție și din lipsă de încredere, au fost îmbrățișate peste noapte și s-au dovedit a fi salvatoare. Nu am mai auzit pe nimeni în ultimul timp plângându-se că tehnologia ar aliena, ar dăuna fizicului, intelectului, emoționalului, ba dimpotrivă, este în sfârșit pusă la locul pe care-l merită în secolul XXI. Ce ne-am fi făcut fără ea, oare?
Datorită tehnologiei, a fost posibil ca aproape peste noapte, activitatea să se mute parțial din clădirile de birouri, unde se ajungea într-un trafic infernal, în casele oamenilor, cu influențe pozitive și negative, dar semnificative asupra vieții lor. M-am bucurat să aflu că Bucureștiul se clasează pe primul loc în topul orașelor lumii, din punct de vedere al ponderii și calității muncii de la distanță.
Restricțiile legate de izolare se vor ridica încetul cu încetul, economia grav vătămată va căuta să se vindece de falimente și șomaj, dar nu se știe cât de repede și cum. Un lucru este cert: nu se va mai munci la fel. Robin Sharma spunea că obiceiurile se schimbă în 21 de zile. Or, au trecut deja mult mai multe zile de când facem lucrurile altfel. Unii oameni s-au adaptat mai greu, alții mai ușor, dar toți au fost nevoiți să se adapteze. Care este viitorul?
Tehnologia va ajuta la repornirea producției. În secții, unde prezența fizică este obligatorie, vor exista echipamente de concepție recentă, care vor putea controla atent temperatura umană și vor realiza cu strictețe igienizarea spațiilor și protecția lucrătorilor. O astfel de soluție tehnologică de verificare a stării de sănătate a fost realizată de compania Eutron Invest pentru Dacia Renault. Poate se va merge mai departe și se vor materializa acele predicții conform cărora efortul fizic va fi tot mai mult preluat de roboți. Poate digitalizarea și automatizarea vor fi mai accelerate.
Sunt șanse ca după relaxare să se păstreze aspectele pozitive impuse de criză: scăderea birocrației și creșterea vitezei de decizie, creșterea inovării, a coopetiției (cooperarea între concurenți), care s-au manifestat în mijlocul constrângerilor majore la care am fost supuși. Putem spera la creșterea atenției acordate standardizării, scurtării proceselor și eliminării proceselor redundante, la o mai bună delegare și la acordarea de autoritate oamenilor, la reducerea muncii de dragul de a munci și creșterea productivității. Restartul afacerilor va da șanse spiritului antreprenorial să se revigoreze. Se pot face schimbări radicale, pot apărea noi perspective, noi activități, noi meserii, cu efect asupra întregii omeniri. Șansa proprietarilor afacerilor falimentate și a șomerilor va fi să se reorienteze spre domeniile noi, necesare, competitive. Este previzibil ca în viitor să apară tot mai des alte competențe necesare. Vor fi necesare agilitatea în gândire, viteza și ingeniozitatea fluxului de idei și perseverența în aplicare.
Cât privește munca de birou, atunci când vom ieși în lume, se va întâmpla oare ceea ce futurologii au prezis de mult: anume că timpul de lucru petrecut la sediul companiei se va scurta și va fi folosit doar pentru întâlniri și conferințe? Că vom realiza munca ce presupune concentrare acasă, departe de vacarmul birourilor mari? Probabil că da, timpul de lucru va fi împărțit între casă și sediul firmei, iar un studiu foarte recent arată că șapte din zece oameni doresc acest lucru. Specialiștii în imobiliare anticipează că pe termen mediu va scădea suprafața de birouri ocupată de companii, ceea ce va reduce drastic costurile fixe. Și în birouri, ca și în secțiile de producție, vor fi necesare soluțiile de monitorizare a stării de sănătate, de igienizare a spațiilor și de protecție a angajaților.
Au fost zile și nopți, la sfârșit de februarie și început de martie, când angajați de pe întreg mapamondul s-au luptat să se deprindă ultra rapid cu tehnologiile de comunicare virtuală. Ședințe pe Zoom, Teams sau Webex, discuții pe grupuri de WhatsApp, tot mai multe dialoguri scurte sau anunțuri pe SMS, mai multe documente transmise și semnate electronic. Eforturile lor au fost încununate de succes și s-a constatat că, în cele mai multe cazuri, eficiența a crescut, iar birocrația și formalismul au scăzut. S-a lămurit lumea, în sfârșit, că apariția unui copil pe ecranul computerului sau lătratul unui câine nu dăunează cu nimic rezultatelor așteptate de la o întâlnire. S-a demonstrat, de asemenea, că oameni din colțuri opuse ale planetei și-au putut rezolva problemele de afaceri în întâlniri virtuale. Se va mai călători la fel de mult? De ce s-ar întâmpla asta, mai ales că, prin reducerea bugetelor uriașe de călătorie, se pot diminua pierderile economice cauzate de izolare?
Va dăuna munca de la distanță spiritului de echipă? Specialiștii spun că nu, dar că el se va manifesta diferit. De exemplu, se pare că strânsul mâinii și îmbrățișările vor dispărea, cel puțin o vreme, sau poate pe termen lung, dacă dăm crezare teoriei celor 21 de zile a lui Sharma. Se vor schimba probabil și alte norme de comportament. Va crește importanța zâmbetului și a aprobărilor din cap, mai ales în conferințele virtuale. Se va împământeni o nouă ținută, mai lejeră, adaptată muncii de acasă, iar culorile, imprimeurile și aspectul vor ține seama de rigorile impuse de apariția pe ecran. Cel puțin pentru o vreme, măștile vor fi o normă în spații închise, de aceea au apărut deja inițiativele de a le fabrica din materiale speciale, la modă. Auzeam de curând că în Viena, o dată cu deschiderea magazinelor mici, au apărut cozile distanțate la magazinele care le realizează.
Dincolo de aceste lucruri de formă, se vor schimba relațiile între colegi și cele între superiori și subalterni. Va crește autonomia oamenilor în stabilirea programului de lucru. Este necesară regândirea evaluării performanței, în funcție de calitate și de productivitate. În acest scop, este responsabilitatea superiorului să stabilească și să comunice clar membrilor echipei sale obiective și norme de lucru ambițioase, dar posibil a fi realizate, apoi să le acorde libertatea și încrederea să lucreze cum și când doresc, cu condiția să-și armonizeze între ei activitățile, să rămână în contact și să termine treaba bine și la timp. Sunt absolut necesare intervale orare de activități comune și de întâlniri de echipă.
Munca de acasă le dă oamenilor posibilitatea să se obișnuiască să îmbine mai bine munca și activitățile în familie, să stea mai aproape de copii și de partenerii de viață. Nu este întotdeauna ușor, mulți s-au declarat copleșiți, mai ales la început, de nevoia de a se ocupa mai mult de copii și gospodărie în timp ce se adaptau la noul mod de lucru, iar acest stres s-a simțit în interacțiunile cu colegii. Lucrurile se vor reașeza în timp, probabil. Partea bună este că, în noile condiții, femeile vor putea deveni mai prezente în viața profesională.
Urmările negative, economice și psihice ale acestei perioade de criză medicală și economică sunt incontestabile. Nevoia de siguranță este grav atacată, putând provoca anxietate. Dar echilibrul emoțional depinde în principal de perspectiva din care privim realitatea fiecare dintre noi. Să fim corecți, izolarea a adus și lucruri bune, nu doar neajunsuri. Să nu le neglijăm, să ne gândim la ele, să le savurăm și să le păstrăm ca obiceiuri. Tot de noi depinde să ne disciplinăm și să facem loc în viața noastră acelor lucruri care ne pot crea o stare de bine. Am arătat mereu, inclusiv în articole anterioare, că echilibrul muncă – viață mi se pare o noțiune incorectă și săracă. Nu mă pot opri aici la această discuție și nici la regula celor douăzeci de ore de aur, necesare pentru a trăi viața la maximum. Dar subliniez, în încheiere, cât este de important să nu lăsăm să treacă nici o săptămână fără să dedicăm timp obiceiurilor necesare pentru sănătatea fizică, interacțiunii cu prietenii și familia, plăcerilor intelectuale și auto reflecției.
Articolul face parte din ediția nr. 266, mai-iunie 2020 a Revistei CARIERE.
Realizată sub tema umbrelă ”Noua dimensiune economică și socială – Testul Covid 19”, ediția cu numărul 266 cuprinde subiecte și abordări ce au în centrul atenției discuțiile fierbinți ale momentului: ce lasă în urmă pandemia și sub ce perspective economice, financiare, sociale ori emoționale ne creionăm viitorul.
