De ce mediul de business românesc preferă mai degrabă leadershipul autocratic decât democtratic
Un șef în orice organizație deține un rol crucial în stabilirea direcției și tonului unei echipe. Una dintre cele mai importante decizii pe care o persoană în această poziție trebuie să o ia este care stil de conducere va fi cel mai eficient pentru a-și ghida subordonațîi spre succes. Cele trei stiluri principale de conducere sunt: autocrat, democrat și delegativ. Fiecare dintre acestea are atât avantaje, cât și dezavantaje, iar alegerea corectă depinde de contextul specific și de personalitatea liderului.
Stilul autocrat de conducere este caracterizat de o autoritate centralizată, în care șeful ia toate deciziile importante și le comunica subordonaților fără a li se oferi posibilitatea de a-și exprimă opinia. Acest stil poate fi eficient în situații de criză sau când este nevoie de o acțiune rapidă și decisivă. Însă, pe termen lung, poate duce la o lipsa de motivație și implicare din partea angajaților, care se pot simți ignorați sau subapreciați.
Pe de altă parte, stilul democrat de conducere implică implicarea subordonaților în procesul decizional. Șeful încurajează colaborarea, ascultă opiniile și sugestiile echipei și ia decizii bazate pe feedbackul primit. Acest stil de conducere poate duce la o echipa mai motivată și loială, deoarece angajațîi se simt valorizați și au parte de un nivel mai mare de autonomie. Totuși, există riscul că procesul de luare a deciziilor să fie mai lent și mai complicat, iar șeful să aibă dificultăți în a menține controlul asupra acțiunilor echipei.
În cele din urmă, stilul delegativ de conducere implică delegarea responsabilităților și autorității către subordonați, permițându-le acestora să-și gestioneze singuri activitățile. Șeful oferă direcții și sprijin, dar îi lasă pe angajați să își folosească creativitatea și expertiza pentru a-și atinge obiectivele. Acest stil poate fi extrem de eficient în stimularea creativității și inițiativei din partea angajaților, dar necesită o comunicare și o încredere solide între lider și echipă. De asemenea, există riscul ca anumiți membri ai echipei să fie copleșiți sau să nu fie pregătiți să își asume responsabilități mai mari.
Există mai multe motive pentru care companiile românești au tendința de a avea mai mulți șefi autocrați decât democrați. Această situație poate fi explicată prin diferiți factori culturali, istorici și economici care influențează modul în care sunt conduse organizațiile din România.
Unul dintre motivele principale este reprezentat de tradiția autoritarismului în spațiul românesc. Încă din perioada comunistă, conducerea autoritară a fost un aspect dominant în societatea românească. Astfel, mulți dintre cei care își desfășoară activitatea în mediul de afaceri au crescut sub influența unor lideri puternici și autoritari, care au impus o cultură a supunerii și a respectului față de autoritate. Acest lucru a determinat preferința pentru modele de conducere autocratică în detrimentul celor democratice.
În plus, mentalitatea colectivistă a societății românești poate fi un alt factor care favorizează conducerea autocratică în companii. Se observă o tendință de a respecta autoritatea și de a urma indicațiile șefilor, fără a avea încredere în abilitățile membrilor egalitari ai echipei. Aceasta poate duce la apariția unui climat de lucru bazat pe ierarhie și subordonare, care încurajează șefii să adopte un stil de conducere autoritar.
Un alt aspect important este legat de instabilitatea economică și politică a României, care poate determina o abordare mai conservatoare în ceea ce privește conducerea companiilor. În condiții de incertitudine și schimbare constantă, șefii pot fi tentați să adopte un stil de conducere mai controlat și centralizat, pentru a-și asigura o mai mare stabilitate și predictibilitate a activității organizației.
De asemenea, există și presiuni exterioare care pot influența deciziile de conducere într-un mod autoritar. Competiția acerbă din piață, cerințele ridicate ale investitorilor și presiunea de a obține rezultate imediate pot determina șefii să adopte un stil de conducere mai autoritar, care să asigure o mai mare eficiență și performanță a organizației.
Totodată, cultura organizațională a companiilor românești poate fi un alt factor care favorizează conducerea autocratică. În multe cazuri, companiile se dezvoltă pornind de la o structură centralizată și rigidă, care nu încurajează participarea angajaților la procesul de luare a deciziilor. Astfel, este mai ușor pentru șefi să își impună viziunea și să conducă organizația în mod autoritar, fără a lua în considerare opiniile sau sugestiile celorlalți membri ai echipei.
