De la burnout la cut off
Vacanțele scurte și dese, cheia marilor succese
Unii spun că românii pleacă repede în vacanță și se întorc mai greu. Chiar dacă fizic revin la serviciu, reluarea ritmului pare că este mult mai dificilă, sau cel puțin așa este resimțită de majoritatea celor care se bucură de minivacanțele distribuite de acum aproape uniform pe parcursul anului. Pe un fond de stres destul de ridicat, foarte mulți angajați resimt presiunea zilnică, obligațiile și responsabilitățile pe care le au față de firmă sau față de familia lor, anxietatea față de viitor, creditele la bănci, schimbarea de generații și multe alte semnale că viața lor poate nu este atât de sigură sau atât de simplă pe cât și-ar dori. Unii dintre ei depășesc măsura în ceea ce privește efortul depus la job, stricând, uneori iremediabil, echilibrul între viața lor personală și cea profesională. De aceea, fiecare zi liberă introdusă ca zi liberă națională, deși a stricat de multe ori ritmul și a pus sub semnul întrebării capacitatea de a livra conform obiectivelor, a stârnit în final zâmbete largi, iar cele mai multe companii private s-au aliniat imediat la zilele libere destinate bugetarilor.
Statistici – câte zile libere sunt în Europa
Încă nu am văzut angajat care să nu se bucure de o nouă zi liberă. Poate puțin mai circumspecți sunt antreprenorii sau managerii de la vârful organizațiilor, care se tem de reducerea numărului de zile productive. Față de alte țări europene, România nici măcar nu stă chiar atât de bine la numărul de zile libere oficiale. Ba chiar ne-am putea aștepta ca numărul acestora să se mărească. În 2019, de exemplu, vom avea 12 zile libere, dintre care o parte în weekenduri. Deci, impactul nu este chiar atât de mare – este mai degrabă un efect psihologic legat de faptul că în ultimii ani aceste zile au apărut una câte una și că majoritatea companiilor private a decis să acorde același număr de zile libere ca și în cazul bugetarilor. Mulți au preferat să unească aceste zile libere cu weekendul și să își distribuie zilele de concediu într-un alt fel decât eram obișnuiți în anii trecuți. Adică sentimentul este că avem mult mai multe „rupturi” de ritm anuale, în comparație cu clasicele vacanțe de vară, de iarnă și cele mai scurte, de Sărbătorile Pascale și de Crăciun. Slovenia, Malta, Austria și Spania – economii mult mai dezvoltate decât a noastră – erau până mai ieri campioane la numărul de zile libere, însă iată că România egalează și ne putem bucura de ruperi de ritm care să ne permită încărcarea bateriilor.
Nevoia de deconectare și impactul asupra productivității
Studiile arată că doar unul din 10 oameni este într-atât de norocos încât să intre în „starea de vacanță” după prima zi. Restul are nevoie de cel puțin patru zile pentru a se relaxa și a intra într-un regim de funcționare în care mintea și corpul încep să-și încarce bateriile. Ceea ce ne spune că, de fapt, aceste minivacanțe, în afara cazurilor în care sunt încadrate de două weekenduri consecutive pentru a avea în mod real 7-8 zile libere, sunt mai degrabă obositoare decât relaxante și nu fac decât să ne deconecteze de la ritmul productiv pe care îl aveam.
Cercetările legate de starea de fericire ne spun că sentimentul acesta este câștigat imediat ce-am intrat în vacanță, însă este mai degrabă o impresie a noastră, rațională, și nu una care să cuprindă cu adevărat creierul și trupul. Se pare că stresul este eliberat după aceste șapte sau opt zile menționate mai sus. În aceste condiții, ce facem? Pentru că e clar, angajatorii și angajații au perspective diferite.
Oricât de mult ar fi un manager dispus să creeze flexibilitate la locul de muncă și să se preocupe de echilibrul viață personală – viață profesională al celor cu care lucrează, este imposibil să neglijeze numărul de ore productive pe care trebuie să le aibă pentru a atinge împreună cu echipa obiectivele asumate. Pentru că, în final, bunăstarea companiei și capacitatea acesteia de a oferi pachete atractive care să poată fi cheltuite, nu-i așa, în cât mai multe vacanțe și mini-vacanțe, vin din rezultatele de business, deci din orele productive.
Săptămâna de lucru este de 40 de ore, însă statisticile arată că se muncesc în jur de 47 de ore pe săptămână în medie și, uneori, managerii din marile companii depășesc chiar și 50 de ore pe săptămână. Este clar că stresul și epuizarea sunt o realitate pe care nu o putem nega. Chiar dacă nu depășesc programul de lucru de 40 de ore, angajații sunt însă aproape permanent conectați cu munca lor prin faptul ca au e-mailul pe telefonul mobil sau comunică tot mai mult pe grupuri de WhatsApp. Așadar, capacitatea de deconectare este practic imposibilă seara și uneori chiar în weekend. În SUA, Harvard Business Review a publicat un studiu care arată că oamenii se simt de foarte multe ori mândri că pot fi utili companiilor lor, că le pot arăta în acest fel dedicarea managerilor lor. Studiul mai arată că de puține ori acesta este efectul și că, de fapt, rezultatul este unul foarte simplu: oamenii sunt din ce în ce mai obosiți.
Mai puține ore de muncă în viitorul apropiat
În momentul de față, foarte multe companii au emis reguli în privința limitării e-mailului în weekend sau seara, au introdus programul flexibil și se străduiesc să limiteze numărul de ore de muncă pentru salariați. Practic, în foarte multe companii li se spune angajaților să muncească mai puțin. Cea mai mare preocupare a angajatorilor este efectul stresului și oboselii prelungite asupra sănătății fizice și mentale a angajaților. Pe măsură ce tehnologiile evoluează și, prin automatizare, se reduc activitățile de rutină și cele repetitive, se îmbunătățește și productivitatea muncii. De aici rezultă posibilitatea reducerii programului de muncă în tot mai multe industrii.
În același timp, este dovedit deja că numărul mare de ore de lucru nu sporește eficiența, ci dimpotrivă. Crește, în schimb, probabilitatea ca angajații să comită erori, să aibă reacții emoționale nepotrivite și să genereze conflicte sau un climat toxic la locul de muncă.
În final, uitându-ne din cealaltă perspectivă, am putea spune că adaptarea la întreruperi mai dese sau la o săptămână de lucru mai scurtă e o chestiune de stil de viață. Pe măsură ce sistemele noastre de lucru se transformă – modul în care rămânem conectați prin intermediul telefoanelor și al laptopurilor la sarcinile de serviciu în timpul liber, genul de activități care se pot face de la distanță sau care se pot elimina – se schimbă și relația noastră cu munca și implicit se formează un nou stil de viață. Cu un program mai lejer, ore de muncă distribuite diferit pe parcursul unei zile sau săptămâni, cu posibilitatea de a lua vacanțe mai scurte și mai dese și de a beneficia în acest fel și de sărbătorile naționale devenite oficiale.
Nevoia de a deprinde o altă disciplină a angajamentului personal
Am vorbit până acum despre săptămânile scurte ca urmare a multelor sărbători – dar ce spunem de perspectiva săptămânii de lucru de patru zile? Există deja și în România companii care au decis ca angajații să aibă și lunea liberă. Startul în săptămână este oricum ceva mai lent și se pare că angajații, pentru a finaliza activitățile și a-și atinge obiectivele, depun eforturi mult mai susținute de marți până vineri. Sistemul nu a fost inventat la noi, a fost introdus în țările nordice în multe companii și se pare că este eficient. În SUA, Society for Human Resource Management dezvăluie că circa 43% dintre companii intenționează să introducă săptămâna de lucru de patru zile. Este o tendință care se extinde în tot mai multe industrii. Această săptămână de patru zile, combinată cu sărbătorile naționale prezente în orice țară, va schimba considerabil numărul de zile lucrătoare dintr-un an și va crea o altă atitudine a oamenilor în privința felului în care-și petrec timpul liber și a felului în care se raportează la activitatea care le generează veniturile necesare pentru acest timp liber. De aceea, efectul de productivitate așteptat este unul rezonabil, care, dublat de avansul tehnologic inevitabil, ne poate da perspectivele unei vieți mai lejere în următorii ani. Asta ridică însă alte provocări legate de infrastructura de muncă, de investițiile pe care companiile sunt dispuse sa le facă în tehnologie, de capacitatea oamenilor de a învăța să lucreze cu aceste tehnologii și de a-și antrena abilități de ordin superior. Previziunea mea este că sistemul nu va putea fi generalizat, însă va putea fi aplicat în acele companii care se bazează pe ceea ce se numește „knowledge worker”. În aceste condiții, oamenii vor putea câștiga mai mult într-o săptămână de lucru de 35 de ore, în care li se vor putea plăti ore suplimentare celor care sunt dispuși, în anumite perioade, poate chiar în sărbători legale, să depună un efort extra.
Dacă luăm în considerare toate aceste tendințe, este clar că, cel puțin într-o arie a economiei noastre, e bine să ne pregătim a ne antrena angajații pentru un alt ritm de lucru.
Astfel, vom învăța într-un final să ne deconectăm și să ne reconectăm cu o viteză mai mare, să ne luăm vacanțe mai dese și mai scurte în care, eventual, să lucrăm vreo două ore pe zi, să deprindem o altă disciplină a angajamentului personal în a duce anumite activități la bun sfârșit fără supervizare și fără nevoia de a raporta unui manager la fel ca astăzi. O abordare mult mai antreprenorială la care visează, de fapt, pe ascuns, majoritatea companiilor.
Acest material a fost preluat din numărul 249, ediția de Iulie-August a Revistei CARIERE. Pentru detalii despre abonare, click aici.
