Fapte bune, chiar și cu salariul minim pe economie. Exemplul generației “cheia de 19”

Cristian Roman spune despre el că face parte din generația „cheia de 19”, cheia cu care se repara Dacia 1300, cu care deschideai butelia de la aragaz sau scoteai câte o măsea. Asta e generația celor de 50-60 de ani, multilateral dezvoltați, care știu să repare de toate: mașini, televizoare și se pricep la toate: fotbal, politică, pentru că „așa au fost învățați din vremurile celelalte”.
La un moment dat s-a apucat de ceva foarte popular în prezent: antreprenoriat. Făcea doage de butoaie pentru francezi. Afacerea nu a durat mult, pentru că în 2004 a căzut euro, la fel ca afacerea lui, ulterior. S-a apucat să facă semifabricate din salcie pentru crosele de cricket pentru Marea Britanie, care erau revândute în India și Pakistan. Însă în 2008 a venit criză și a ieșit din nou din piață.
A încercat să se reinventeze pe piață locală, dar nu mai avea nici resurse, nici nervi. A lucrat, apoi, că angajat în câteva zone, dar nu era obișnuit cu stilul. El era obișnuit cu disciplină occidentală. A urmat mișcarea către independența: taximetria, în 2012.
Citește mai multe pe WALL-STREET.RO.