Femeia leader… în toate timpurile
Adică în ….leadership, work „space & place” și misiune de viață!
Îmi amintesc și acum momentul când am vrut să-i demonstrez lui tata că POT. Acum știu că el mă cunoștea și cu siguranță știa că pot. Alegerea de a mă arunca cu adevărat într-o altă aventură de self-leadership a venit imediat după ce împlinisem în octombrie 18 ani.
Femeia leader la 18 ani
Mi-am pus în cap că vreau permisul de conducere. L-am invitat pe tata la o discuție pe canapeaua din sufrageria noastră din blocul I13 (Alexandria, Teleorman) și l-am rugat să îmi găsească un instructor cât mai repede, chiar în acea săptămână. Se uita la mine cu mândrie și curiozitate, îngrozit puțin de ideea că el nu mă lăsase niciodată la volan până atunci, așa cum făcuse cu fratele meu (conduceau des împreună pe drumurile de țară din sudul țării). Îmi amintesc adrenalina care îmi curgea în sânge și vocea din interior care îmi spunea – POȚI! Îi vei arăta că poți!
Și așa am făcut școala de șoferi în plină iarnă, pe cele mai mari zăpezi viscolite din Alexandria, pe când anii se scriau cu 199.. La examen am ieșit prima din sală. Iar i-am văzut privirea îngrozită: „Ce ai făcut?”. Și răspunsul meu: „Am făcut!”. La final avea să afle că am luat 26 de puncte. De data aceasta mă privea cu mândrie și descoperire. Pe la ora 17, în aceeași zi de februarie geroasă, cu zăpadă imensă pe străzi, aveam să fiu ultima la traseu. Polițistul se urcă în dreapta și la prima cheie descoperim că mașina nu pornește. La a doua…îl văd pe polițist că se schimbă la față. A treia cheie o dă el…tot fără succes. Mă uit pe fereastră la tata. Tata a fost leader în aproape toți anii lui de muncă. Privirea lui spunea – ori renunți acum…ori cauți resurse. Nu pot să te ajut! Polițistul vrea să coboare! Și dintr-o dată mă aud spunând: „Mai rămâneți puțin! Sigur o să pornească!”. Se uită la mine cu calm și mă lasă să încerc. Pornește! „Stânga, drept înainte, stânga, întoarcem, trage pe dreapta – ai luat permisul! Felicitări!”… 2 minute de examen!
Am început cu această poveste pentru că acela a fost poate unul dintre primele momente de conștientizare a faptului că sunt o femeie leader…(într-o lume a bărbaților)!
Și a mai fost ceva atunci la nivel de conștientizare – Alegeri! Eu am ales să cer și să spun ce vreau! Eu am ales momentul! Eu am ales să rezolv situația și să obțin ceea ce îmi doream foarte mult!
Am rescris atunci câteva credințe limitative care aveau să scoată la suprafață resurse nebănuite de leadership feminin – asertivitate, perseverență, sensibilitate, calm, bucurie, fermitate, curaj, vulnerabilitate, puterea de a alege!
A fost o primă victorie conștientă a femeii din interior în zona de leadership.
Femeia leader la 33
Rareș, cel de-al doilea copil, avea 7 luni când am ales să mă reîntorc la birou să coordonez implementarea unui proiect de HR important pentru companie.
M-am gândit mult la acest moment în anii mei de coaching și consiliere – oare intuiția și o aliniere interioară au stat la baza deciziei mele de reîntoarcere sau mintea rațională care voia să demonstreze încă o dată că femeia leader POATE. Aș tinde să cred că atunci a fost mult din ego, din butonul de Statut, din a demonstra în exterior, din vizibilitate. Interiorul meu era liniștit. Știam în toate celulele mele că pot orice. Alergasem primul meu semimaraton când Rareș avea 5 luni. Știam deja că sunt în interior rezerve de energie, bucurie, putere, determinare, motivație, siguranță, iubire, inspirație….și rezerva de „mergi pas după pas” atunci când ești singur și ai mulți km de viață în față.
Mă gândeam anul acesta, citind cartea lui Gabor Mate – „Când corpul spune NU”, câtă inteligență a avut corpul meu în anii aceia plini de stres și de „dovedit” să mă scoată la alergat.
Ce am descoperit de această dată ca femeie leader au fost oamenii, echipa, cei pentru care îți găsești puterea și motivația să mergi încă o dată să ceri buget, majorări, proiecte, aprobări de Board…și cei care te fac leader, dacă le ești aproape și dacă îi asculți, îi încurajezi, cărora le netezești terenul de joacă și creație, cărora le dai puteri depline și le dai pixul înapoi (dacă se mai întâmplă să îl iei de la ei). Am știut că nu a mai fost despre statut și ego în leadership când m-am surprins scriind într-o zi despre faptul că oamenii din jurul nostru nu sunt FTE (full time employees) într-un excel. Când am ajuns să îi vedem ca FTE? Unde lucrează sau locuiește un FTE? Este foarte simplu. El poate fi celula B25, C4…sau E17…depinde cât de mare este excelul și cât de detaliată a fost analiza. Și mai trăiește în Inbox. În emailuri scurte, cu deadline-uri strânse, cu multă lume în CC și cu follow up constant. Sau dacă este norocos un FTE trăiește într-un power point plin de cifre, culori, grafice dintr-o direcție/departament.
Cred uneori că înainte de pandemie aveam o ecuație simplă în companii – FTE+Excel+PPT+Inbox=cultura din companie și stil de leadership.
Cum e la voi? Are un FTE dreptul la concediu/ vizibilitate/ un leader bun? Sau depinde dacă are rezultate și performanță?
Acela a fost pentru mine momentul când am spus că lumea mea nu este plină de FTE. Pentru mine cultura și leadershipul nu reprezintă doar cifre și răspunsuri așteptate într-un schimb infinit de emailuri.
Pentru mine cultură și leadership înseamnă oameni, cu vise, cu așteptări, cu energie, cu burnout, cu o viață personală în care sunt campioni pentru oamenii dragi și pentru copiii lor. Oamenii mei sunt „cea mai bună mamă din lume”, „cel mai bun tată”, „cea mai iubitoare soție/parteneră“, „cel mai bun alergător”, „cel mai talentat chef”…
Lecția mea ca femeie leader în anii de corporații a fost despre oameni, umanitate și kindness.
Femeia leader la 40+…în și după pandemie
M-a prins pandemia în antreprenoriat. Când începusem să înțeleg ce pot face, când ajunsesem la câțiva clienți împreună cu Carmen, Ramona, Ana, Alina, Ray, Cristi, Marius, Mihai…și când lumea a înghețat brusc în jurul meu.
Dacă m-ar fi prins pandemia în orice alt moment din viață probabil aș fi fost în freeze și panică. Acum era pur și simplu liniște în interior. Era atât de multă siguranță și răbdare. Chiar și în lunile de lockdown, când contul de companie era pe 0… era liniște. Așa a știut femeia leader să reacționeze. Mi-am învățat lecțiile aș spune eu.
Zi după zi, ca femeie leader acum, mă întorc către companii și clienți având în minte misiunea mea de viață – să ofer spațiul și timpul potrivit oamenilor și organizațiilor să se descopere, să ia decizii de viață mai bune și mai happy.
Acum, în acest moment unic de transformare a modului în care relaționăm, lucrăm, trăim e și mai important să lăsăm deoparte eticheta de FTE.
Hai să vedem omul acela fain, care lucrează hybrid, exclusiv de acasă de 2 ani sau exclusiv de la birou chiar și acum.
Când spunem DA sau NU unei decizii din companie influențăm viața unui om fain, care pleacă cu entuziasm în vacanță după 2 ani, care zâmbește și dă share pe facebook din toate aventurile lui, care își îmbrățișează copiii pe hol, înainte de a începe din living room ziua de muncă pe Teams, care aleargă cu sufletul la gură să își facă niște analize în speranța că vor fi ok, care are poate emoții și se simte umilit dacă cere o învoire de 2 ore, care își construiește o casuță undeva lângă oraș, care visează la afacerea lui, care își înscrie copilul la facultate sau care doar ce sărbătorește intrarea copilului la liceu. Înainte de a fi FTE să ne amintim că suntem în companii zeci, sute sau mii de Povești de viață!
La B25 este Maria, tânără, magică, studentă în internship de vară, cu bursă, cu ambiția de a schimba lumea, cu perseverență și un zâmbet plin și autentic! La C4 …e Mihai, introvertit, timid, smart, care pleacă la Roma în prima excursie din viața lui și care vrea să facă un curs de programare și să devină The IT guy!
…om lângă om, construim echipe, lideri și cultură.
Mă vedeți? Nu sunt doar un FTE. Sunt cea mai bună mamă din lume (așa spun Maria și Rareș) și o femeie frumoasă și puternică!
Tu cine ești?
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 279
Pentru abonare, click aici
