Greșeala și managementul sau o opțiune pentru managementul greșelilor
Imagine de Gerd Altmann de la Pixabay
Nu știu alții cum sunt, însă eu am lucrat mulți ani cu mine însămi să pot accepta greșelile pe care le fac și să pot învăța ceva din greșelile mele. Din rolul de antreprenor, lider de echipă și manager de organizații, combinat cu rolul de coach profesionist, cocktail la care aș adăuga natura mea perfecționistă, a face greșeli nu este ceva ce accept ușor. Am așteptări mari de la mine și știu că pot multe. Până la un punct. Punctul în care eu mi-am dat seama că dacă vreau să trec la următorul nivel, personal și profesional, am nevoie de spațiu de manevră, de libertatea de a-mi asuma riscuri și de a merge mai departe chiar și când am greșit. Am nevoie de libertatea de a-mi pune ideile în practică și de a învăța din ceea ce se întâmplă pe traseul acestei călătorii riscante. Acesta a fost punctul meu de inflexiune – punctul de la care am semnat eu cu mine un nou contract de colaborare și parteneriat pentru obiective ambițioase și un salt la nivelul următor, personal și profesional.
Dacă ești în punctul acesta, împărtășesc cu tine experiența mea, poate te ajută. Dacă nu ești în punctul acesta, cine știe, poate va fi un moment unde vei vedea utilă perspectiva mea.
Poate ați auzit în jurul vostru, în copilărie dar și ca adult, idei precum: „A greși e în firea omului”, „A greși este omenesc”, „Omul învață din greșeli”, „Nu există foc fară fum și om fără greșeală”, ”Cei mai buni înotători se îneacă cel mai des”, ”Cine aleargă se mai și împiedică”, ”Nimeni nu se împiedică stând culcat în pat”.
Sunt multe idei care spun același lucru: a greși este omenesc. Totodată, greșeala este cea care ne amintește că suntem oameni și ne oferă oportunitatea de a învăța continuu, oricat de înțelepți și educați considerăm noi că suntem în prezent. Cumva este munca noastră pentru o viață întreagă.
Fac acum trecerea în mediul managerial – una dintre temele frecvente de coaching pentru conducătorii cu care eu am lucrat – este tematica greșelilor: oamenii din echipă, oamenii din jurul lor nu fac lucrurile așa cum cred ei că ar trebui, le fac greșit, greșesc în activitatea lor de zi cu zi, au un alt ritm, alt mod de lucru… Și fiecare greșeală contează, are un impact și se adaugă la multe altele. Mă refer aici la greșelile pe care alții le fac și modul în care managerul alege să le gestioneze. Uman, noi toți avem o sensibilitate la greșeală, la imperfecțiune, nu doar managerii, însă, vă invit în acest articol să punem focus pe zona aceasta.
Vorbind despre greșeală în acest articol, mă refer la înțelegerea oferită de DEX – greșeala este o faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (și care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); eroare; ceea ce rezultă în urma unei astfel de fapte, acțiuni.
Poate ați observat că am subliniat în introducerea făcută faptul că este vorba despre greșelile făcute de alții – unul dintre aspectele pe care eu le-am observat în proiectele mele de coaching cu conducători este acesta: este despre greșelile făcute de alții. Este despre alții. Aceste greșeli sunt vizibile, dor, au impact în atingerea obiectivelor, în cultura organizațională etc. Foarte rar aud perspectiva personală: și eu fac greșeli sau am avut o contribuție la realizarea greșelilor făcute de colegii mei. Cumva, în practica managerială, s-a consolidat această poveste: ceilalți fac greșeli, eu ca manager le gestionez pentru a limita impactul negativ, însă eu nu am nicio contribuție aici, nu este despre mine. Aceasta este povestea pozitivă, deoarece există frecvent în organizații și povestea negativă: nu ne permitem să facem nici o greșeală – iar cei care cumva greșesc, fac tot ce este omenește posibil să ascundă acest lucru.
Vă invit să ne uităm la relația noastră cu greșeala din 2 perspective: perspectiva personală și perspectiva organizațională.
- Personal vorbind, care este ultima ta greșeală?
“Mai fac și eu greșeli, nu sunt perfectă” sau „mai greșesc din când în când” îmi spun eu mie frecvent. Și nu doar eu. Însă, dacă sunt onestă cu mine însămi, ultima mea greșeală este de ieri. Am greșit în relație cu 3 colegi de echipă. Eu mi-am justificat mie greșeala: am făcut ceea ce a fost necesar să fac, am acționat intuitiv și aliniat cu ceea ce am simțit eu, cu principiile mele. Am găsit o justificare bună. La orice greșeală eu sunt foarte abilă să găsesc justificări pentru acțiunea mea în situația respectivă.
- Care este ultima greșeală pe care ai acceptat-o, tu în relație cu tine?
Atunci când greșim, mintea noastră știe și este un mod personal în care trăim greșeala, sau ceea ce percepem noi ca fiind greșeală: simțim vinovăție, rușine, furie, tristețe, dezamăgire.
- Care este modul în care tu trăiești greșeala?
Din perspectiva mea, din greșeli învățăm doar atunci când avem o mentalitate deschisă la învățare, când suntem sinceri cu noi înșine și deschiși la minte să vedem ce ne învață pe noi despre noi situația respectivă. Altfel, orice greșeală are o justificare logică care închide orice altă perspectivă și închide învățarea. Ne închide pe noi înșine în propria capcană.
Cunosc mulți lideri foarte agili, cu o mare capacitate de a înțelege lucrurile, de a face conexiuni, de a lua decizii – oameni foarte deștepți. Și am văzut în practica de coaching cât de greu poate să fie să accepte că și ei fac greșeli și că sunt parte din mediul în care o greșeală a avut loc (au contribuit direct sau indirect la fapta/situația considerată greșeală).
O opțiune de a gestiona greșeala sau ce percepem noi a fi greșeală poate fi:
- Care este realitatea acum?
- Cum am contribuit eu la această realitate? Direct sau indirect?
- Ce pot face eu diferit, din rolul meu, astfel încât mediul în care această greșeală a fost posibilă, să se schimbe?
- Care este oportunitatea pentru noi în această situație? Ce avem noi de învățat împreună?
Una dintre ideile care mă inspiră pe mine este spusă de Budda: „iertarea este cea mai bună formă de iubire. Este nevoie de un om puternic pentru a spune îmi pare rău și un om și mai puternic pentru a ierta”. Avem nevoie și să ne iertăm pe noi înșine, indiferent de rolul în care suntem și să îi iertăm pe ceilalți, dacă realmente vrem să evoluăm personal și profesional sau vrem să creăm un mediu propice învățării și dezvoltării. Aici văd utilă manifestarea vulnerabilității în practica de leadership – cu toții greșim, direct sau indirect, cum putem să acceptăm această idee și să să acționăm din spațiul iertării și învățării?
O posibilă abordare a managementului greșelilor în organizație
În ultimii ani s-a dezvoltat un trend care ne invită să fim mai permisivi cu greșelile, să învățăm rapid din ele și să mergem mai departe. „Fail. Fail fast. Learn faster”. Fac aici referire la mentalitatea deschisă la învățare. Pentru cealaltă mentalitate managerială, în care managerul știe tot și nu greșește niciodată, sunt inutile ideile de mai jos. Poate nici nu merită citite.
Mulți ne invită să greșim, însă nu ne invită și să ne asumăm consecințele greșelii. Nimeni nu vorbește despre managementul greșelii și al recuperării, reparării a ceea ce fost stricat, a impactului produs de greșeală. Știm că am greșit, știm că există un impact și cum gestionăm situația în beneficiul tuturor părților implicate? Aici văd relevantă arta managerială dar și capabilitatea unui manager de a crea condițiile necesare pentru învățarea în echipă și optimizare/inovație.
O opțiune concretă este să avem o imagine/hartă clară a tuturor părților implicate: stakeholderi relevanți, părți direct și indirect afectate, repercursiuni dar și pierderi efective. Această imagine ar trebui să includă și rolurile în gestionarea situației: cine este direct responsabil cu restaurarea/repararea a ceea ce poate fi reparat, cine este responsabil să comunice toate aceste informații, cine este responsabil să asigure o conversație de clarificare și setare de lecții învățate și plan de acțiune mai departe, pentru a pre-întâmpina astfel de situații și pentru a le aborda în mod diferit.
Adesea, am observat faptul că greșeala este făcută la un nivel organizațional și gestionată a un alt nivel organizațional: specialistul greșește și managerul repară. Cum ar fi dacă greșeala ar fi gestionată tot acolo unde a fost generată? Cum ar fi dacă învățarea și schimbarea ar fi facilitată de la nivelul managerial pentru toate părțile implicate direct și indirect în crearea greșelii?
În mediul actual de muncă, complex, remote, total sau parțial, cu necunoscute legate de starea de sănătate, lucrurile se schimbă constant – viteza execuției poate fi mai importantă decât perfecțiunea execuției. În timp ce încercăm să perfecționăm o soluție, produs/acțiune, situația s-ar putea să se fi schimbat deja, s-ar putea să fie alt context. Cum ar fi dacă, din când în când, am acționa și din mentalitatea în care realizăm ceva „suficient de bun” și îmbunătățim pe baza feedback-ului primit de piață/organizație. Și apoi repetăm procesul. Se creează astfel un bulgăre de zăpadă, se creează spațiul pentru învățarea cumulativă și iterativă.
Inovația, schimbarea, optimizarea au loc atunci când, în mod autonom, angajații experimentează și învață. Prin învățare mă refer la faptul că găsesc modalități să se adapteze cererii/pieței/organizației și răspund ajustandu-și comportamentul pas cu pas, însă continuu. Este o adaptare iterativă.
Văd util ca liderii care acționează din metalitatea deschisă la învățare să pună atenția în câteva puncte importante, atunci când au obiective ce necesită inovare, schimbare, optimizare:
- Mediul de lucru: cum ar fi să acționăm continuu în direcția creării unui mediu în care colegii să vină cu idei și soluții proprii pe care să le poată experimenta liber (un mediu în care auto-organizarea să fie o piesă importantă)
- Blandețea la imperfecțiune și greșeală – să îmbrățișăm acest mod de lucru care permite greșeala și învățarea din greșeală
- Procesul de învățare clar: să se asigure că există un proces clar de recuperare/ajustare/reparare a greșelii și a învățării din greșeală, fără vinovăție și resentimente, cu acțiuni concrete și responsabilități asumate.
