Imaginea corporală, parte integrantă a identității

La nivel mondial, numărul persoanelor supraponderale și obeze a trecut de cifra de două miliarde. Obezitatea loveşte oriunde, neţinând cont de vârstă sau venituri. Ea este una dintre cele mai periculoase afecțiuni dar are și nenumărate implicații psihice. Persoanele supraponderale/obeze, au de rezolvat, pe lângă dietă și exerciții fizice, probleme psihice profunde care stau în spatele nevoii constante de a mânca. Ceea ce mâncăm și cum mâncăm reflectă părerea noastră despre ceea ce suntem, este o "hartă" a întregii noastre personalități.
Felul în care arătăm vorbește despre emoțiile noastre. Mâncarea, este și o sursă de hrană emoțională pe lângă a fi o sursă de hrană fizică. A mânca produce plăcere, mulțumire, calmează, reduce stresul. Mâncăm de plictiseală și de singuratate, ne gratificăm prin mâncare. Ea ne ține companie când suntem depresivi și ne micșorează frica atunci când suntem anxioși.

Subconștientul nu uită niciodată

Surplusul de greutate, din punct de vedere psihologic, poate avea mai multe cauze. Fricile și traumele copilăriei se pot manifesta la anii maturității ca o dorință de necontrolat de a consuma alimente nesănătoase. Chiar dacă persoanele care au trăit în copilărie traume fizice sau psihice încearcă, la maturitate, să uite de aceste experiențe neplăcute, subconștientul nu uită niciodată.

Traumele experimentate în copilărie rămân în stare de latență, în subconștientul nostru și ne influențează comportamentul din întreaga viață. Dacă, în copilărie, am suferit o traumă sexuală, avem tendința de a deveni supraponderale/obeze la maturitate. Toate acestea vin din fricile dezvoltate inconștient și din dorința, inconștientă, de a arăta cât mai neplăcut cu putință, pentru a nu mai putea atrage persoanele de sex opus, pentru că „ele ne pot face foarte mult rău”.

Dacă în copilărie am suferit o experiență dramatică de genul divorțului părinților, a pierderii unei persoane securizante ca figură de atașament, sau am fost privați, pur și simplu de afecțiune și dragoste, avem tendința de a mânca în exces, încercând, în felul acesta, inconștient, să ne „acoperim” aceste nevoi nesatisfăcute în copilărie.

Mâncarea ne oferă plăcere, făcându-ne să uitam de frici și emoții negative. Dintre traumele traversate de o persoană supraponderală de-a lungul vieții, mai putem aminti: conflictul interior, exprimarea non-valorizarii, imposibilitatea exprimării unei anumite emoții sau întâmplări, stima de sine scăzută, descurajarea, umilința.

Obezitatea, poate fi considerată, în anumite condiții, ca fiind un handicap, atunci când este vorba de încadrarea în muncă, potrivit unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), dacă în acest fel persoana în cauză nu poate participa la viața profesională în condiții egale cu ceilalți lucrători.
Potrivit comunicatului Curții, noțiunea de handicap, în sensul acestui act, trebuie înțeleasă ca fiind „o limitare care rezultă în special din afecțiuni fizice, mentale sau psihice pe termen lung, a căror interacțiune cu diferite bariere poate împiedica participarea deplină și efectivă a persoanei în cauză la viața profesională în condiții de egalitate cu ceilalți lucrători".

Persoanele supraponderale/obeze nu se află în imposibilitatea de a desfășura o activitate profesională, și totuși, acest ”handicap” poate duce la îngreunarea exercitării unei astfel de activități. Concedierea unei persoane cu acest tip de ”handicap” nu poate fi justificată prin însuși handicapul propriu-zis, ea fiind motivată, de către angajator, într-un alt fel. Personal, nu cunosc persoane obeze concediate.

Un studiu realizat de curând la Universitatea din Manchester a arătat că, femeile supraponderale/obeze, în comparație cu cele care se încadrează în limita normalității ca și greutate, au șanse mai mici să fie angajate. Cercetătorii consideră că este foarte răspândită discriminarea pe baza greutății. Angajatorii gândesc că oamenii supraponderali/obezi sunt mai leneși și mai lenți decât cei care au o greutate normală. ”Femeile, par să fie mai afectate profesional decât barbatii“, declară Kerry O’Brien, cercetător la Universitatea din Monash.

Septimiu Chelcea scria de ”Efectul Afrodita” – discriminarea pe piața muncii a persoanelor moderat atractive fizic, în beneficiul persoanelor atractive ca înfățișare (frumoase).
„Discriminarea socială a persoanelor moderat atractive constituie o problemă de psihologie socială, intim legată de percepția persoanei, de atitudini și preferințe, de stereotipuri și de procesele de categorizare”

Imaginea corporală este parte integrantă a identității

O imagine corporală negativă scade respectul de sine, te simți inadecvat ca persoană și lipsit de valoare, inadecvat în anumite situații de interacțiune socială. Dacă îngrijorarea legată de aspectul tău fizic intervine și în relațiile sexuale, poate periclita și viața sexuală. Imaginea corporală și depresia pot fi interconectate. Autodiscreditarea și lipsa de speranță în legătură cu propria înfățișare, pot fi deprimante, poți intra în capcana autocriticii privind propriul corp. Devine un cerc vicios al disperării.
O imagine corporală negativă dezvoltă în timp tulburări ale comportamentului alimentar- bulimie, anorexie, binge-eating. Din nou, un cerc vicios.

Ramona Tatiana Stancu

Este psiholog clinician și psihoterapeut de formare cognitiv comportamentală și hipnoterapie, membru al Colegiului Psihologilor din România, membru al Asociației de Hipnoterapie și Psihoterapie Cognitiv Comportamentală (AHPCC) și colaborator permanent al Bucharest Therapy & Education Center.