La confluența dintre tendințe, aspirații, nevoi planetare, idealism și realitatea cruntă
„People – Planet – Profit” ar putea deveni noul standard de excelență în afaceri… Însă, redefinirea succesului depinde foarte mult de cum ne situăm la confluența dintre tendințe, aspirații, nevoi planetare, idealism și realitatea cruntă. Pentru că fiecare resimțim, vedem și luăm în calcul mai multe dintre acestea, dar ținem cont doar de câte ceva.
Planet
Sunt atât de multe studii care ne pun în față cifre și evidențe care ne dovedesc că, dacă nu facem ceva pentru planetă, degeaba vor face companiile profit… Lumea se transformă într-un fel de coș de deșeuri… În business, menținerea oamenilor pasionați și dedicați devine mult mai dificilă, dacă siguranța și sănătatea comunităților se alterează, clima devine din ce în ce mai provocatoare pentru oameni, sau nu găsim soluții pe termen lung pentru ce ne seduce pe termen imediat… Vin alte studii care ne demonstrează negru pe alb că nu e chiar așa, că planeta își urmează drumul ei, cu sau fără noi, și că, ceea ce ne propunem prin energia verde, automobilul electric și alte metode de reducere a amprentei de carbon nu rezolvă problema. Nimic nu va funcționa decât cu niște eforturi de care omenirea nu pare a fi capabilă într-un termen atât de scurt, pe cât sunt cele asumate în tratatele internaționale. Și, chiar dacă o facem parțial în anumite regiuni ale lumii, la nivel planetar nu prea pare să conteze pentru că multe țări nu respectă mai nimic…
Ce este cert este că omenirea s-a înscris într-o spirală a consumului, care nu se poate susține fără costuri pentru planetă, un miraj al unei oferte infinite pentru orice produs sau serviciu, al unei vieți confortabile, rapide și ușoare, al creșterii standardului de viață pentru un număr din ce în ce mai mare de oameni (când, în realitate, e o păcăleală, nivelul de sărăcie crește în multe țări și distanța dintre eșalonul elitist al celor bogați devine din ce în ce mai mare față de masa largă a populației). O spirală care poate fi foarte greu oprită. Acest consum facilitează existența multor locuri de muncă și siguranța multor familii și mult profit pentru companii, profit care alimentează și progresul, investițiile, dar și lăcomia investitorilor și adrenalina dată de gustul succesului.
Din punct de vedere social, planeta are atât de multe probleme de reglare a sistemelor sale de funcționare, încât te apuci cu mâinile de cap. Populația își dorește mecanisme care să asigure echitate socială, menținerea unui standard minim de viață majorității populației. Multitudinea de opțiuni și denumiri a partidelor politice care susțin bunăstarea maselor este atât de mare și creează atât de multă confuzie, încât dezbaterea ideologică clarificatoare a dispărut aproape complet. În același timp, omenirea își dorește integrarea tehnologiei în viața de zi cu zi, pentru a putea trăi mai ușor și accelerat, să nu piardă nimic. Menținerea unei ecologii sustenabile atât din punct de vedere al aspectelor legate de poluare, mediu, dar și aspectelor legate de tumultul social, terorism, războaie… e grea. Devine dificil să fii pozitiv și optimist din această perspectivă. Comunicarea pe care o au guvernele, politicienii în general, și felul în care presa susține informarea obiectivă care să permită să ne păstrăm sănătatea mintală sunt deficitare pentru că toată lumea, în special presa și social media, accentuează anxietățile noastre și alimentează diferite probleme în funcție de interesele pe care le are fiecare.
Planeta nu stă prea bine. Accelerarea dezvoltării tehnologice, nevoia de reglementare în multe domenii, absolut necesară, dar care pare că frânează ceea ce unii ar dori să aibă viteză și impact chiar și mai mari, nevoia de programe de curățare a planetei și de menținere a bunăstării, care au viteze mici și aderență mică în foarte multe părți, creează o tensiune și o confuzie care par mai favorabile celor care vor să profite din acest tumult.
De aceea, cred că planeta are nevoie de o masă critică de oameni care să o iubească, o masă critică care să rămână perseverentă și dornică de a continua inițiativele de protejare a mediului în care umanitatea va continua să se dezvolte. Are nevoie de educație în această direcție și de o politică preocupată de viitorul societăților, nu doar de următorul ciclu electoral. Așa cum vorbim de reziliența individuală, a echipelor sau a organizațiilor, e nevoie să vorbim de reziliența și sustenabilitatea societăților și a omenirii, în general. Nu sunt prea optimistă.
Profit
Regula fundamentală a progresului economic este existența profitului, a surplusului care poate genera dezvoltare și continuitate. Din rolul meu de antreprenor știu că profitul este esențial și nu îți poți permite scăderea acestuia sub anumite valori, pentru că pur și simplu nu vei mai ține pasul cu capacitatea necesară de învățare și de integrare a unor soluții noi care toate costă. Nici cu nevoile oamenilor a căror viață este atât de mult afectată de inflație și mediul economic destul de advers. Tot profitul este cel care asigură programele de învățare, wellbeing, beneficiile angajaților și posibilitatea de a le crește veniturile sau de a le îmbunătăți condițiile de muncă.
În dinamica prezentă, este imposibil ca responsabilitatea pentru profit să fie doar în mâinile managerilor. Conștientizarea necesității generării de plusvaloare și surplus economic are nevoie să fie în mintea și mâinile tuturor. Dar asta cere transformarea multor modele de afaceri și cere un ”leadership reset”.
Transformarea modelelor de afaceri este un fenomen din ce în ce mai prezent. Se vorbește de cel puțin 15 ani de echipe autonome, echipe auto-conduse responsabile de rezultatele lor. Realitatea însă este că acestea au fost dificil de implementat în momentul în care cu toții funcționam în principiile managementului tradițional bazat pe prezență, control și autoritate și când tehnologia nu permitea atât de multe posibilități de lucru colaborativ asincron și sincron. Organizațiile s-au aplatizat chiar înainte de pandemie, însă trimiterea forțată în lucru hibrid sau complet de la distanță face astăzi acest lucru și mai posibil.
Companii mari, globale, aplatizează și mai mult organigramele și duc responsabilitatea P&L până la nivelul unei echipe de vânzări în teren. Regândirea managementului de echipă leagă direct și mai puternic ca niciodată profitul companiei de oamenii care îl produc. Poate fi o mișcare riscantă și un experiement social care în câțiva ani ne va spune dacă este posibil să reușești responsabilizarea de masă și dacă ideea de servant leadership se poate generaliza. Pentru că încă este o aspirație.
Transformarea modelelor de afaceri nu este atât de dificilă în faza de proiectare și de asumare a deciziei pentru schimbarea organizării muncii echipelor. Schimbarea este posibilă și este rapidă. Ceea ce însă influențează cu adevărat profitul și se întâmplă foarte greu este tranziția către schimbare, tranziția mentală și emoțională a oamenilor care au nevoie să fie atașați și dedicați celor pentru care lucrează și celor cu care lucrează. Paradoxul este că, cu cât ne bazăm mai mult pe un anumit tip de expertiză și pe un anumit mod de lucru, cu cât cerem oamenilor mai mult angajament pentru un anumit tip de cultură și de organizație, cu atât mai grea este tranziția la noul model operațional. Și mai greu de evaluat, dacă decizia va duce cu adevărat la generarea de mai mult profit sau va crește nivelul de ambiguitate și de complexitate de care încercăm să scăpăm.
Leadership reset – un concept despre care am discutat mult în ultimii 2 ani și am abordat diverse perspective ale nevoii, dar și ale felului în care ghidăm oamenii în proiectele și inițiativele pe care le avem în organizații. Nu este despre un anumit fel de leadership, ci despre nevoia de a ne uita din mai multe unghiuri la rol și la responsabilitățile celui care conduce, de a înțelege în mai mare profunzime fenomenul și psihologia schimbării, de a găsi căi de a face noi înșine față, sau cei cu care lucrăm, marii cantități de ambiguitate și complexitate care se naște din dinamica atâtor factori fluctuanți. În ce mod felul în care își asumă liderii responsabilitatea se reflectă în felul în care oamenii o fac pentru generarea acestui surplus. Încă asociem profitul cu ideea de beneficiu al acționarului și nu am transformat mentalitatea oamenilor de a căuta să facă din fiecare proiect sau activitate ceva profitabil: adică cu plusvaloare.
People
Pe măsură ce întâlnesc și lucrez cu mai mulți oameni am sentimentul că lucrurile sunt mult mai simple decât obișnuim să le facem. Am sentimentul că e nevoie să dezvoltăm în acest secol o mentalitate esențială: mentalitatea de colaborare. Aici cred că este menirea oricărui lider pentru a putea face profit într-o companie sustenabilă: să găsească mecanismele prin care oamenii își pot orienta energia mai degrabă către soluții colaborative decât către nevoia de a avea dreptate și de a fi în fața tuturor.
Este o schimbare fundamentală de paradigmă a oamenilor legat de contribuție, colaborare și plus valoare, adică profit. Companiile, ca să o poată genera, vor avea nevoie nu de o transformare a proceselor, ci de o transformare a filosofiei de existență, ceea ce face ca exercițiul să fie foarte dificil pentru că fondatorul este arareori prezent și atunci cei care conduc nu au atașamentul creatorului. Acolo unde fondatorul este prezent, tocmai atașamentul creatorului poate fi o barieră importantă.
Și pentru că nu am un răspuns concret la acest tip de dileme, rămân încrezătoare că educația, ascultarea, prețuirea și respectul ne vor ajuta să găsim soluții care să ne permită să înaintăm prin viață cu o calitate suficient de bună, să ne mențină creativi și dornici de a ne bucura de colegii și familiile noastre în egală măsură cu felul în care ne-am putea bucura de reușitele materiale și sociale pe care le căutăm.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 292
