Lecția Covid: ”Statul nu este un monstru înspăimântător ce trebuie vânat, ci un instrument prin care realizăm interesul public” – Cover Story (II)
Pandemia ne va schimba. Relațiile dintre noi vor fi altele, comportamentele, prioritățile, așteptările, revoltele noastre, de asemenea, vor fi altele. Frica va lăsa urmări psihologice, care vor avea consecințe sociale și politice.
Impactul pandemiei a fost dur nu doar pentru economie. Alte trei domenii importante au fost zdruncinate din temelii: sănătatea, învățământul și protecția socială. Domenii cheie, care, odată cu relaxarea măsurilor de carantină, necesită o atenție sporită. Cu ce începem însă? Ce trebuie să rezolvăm cu celeritate, având în vedere că toate trei și înainte de pandemie erau în suferință?
Conf. univ. dr. Cristian Pîrvulescu
Politologul Cristian Pîrvulescu, conf. univ. dr., decanul Facultății de Științe Politice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA) București, consideră că prioritatea numărul 1 este însă reconstrucția statului. Ceea ce presupune și reconstrucția celor trei domenii cheie. Dar, pentru asta, este absolut necesară o resetare constituțională și administrativă.
”Sănătatea este o problemă recurentă. Aici, fără reforme semnificative, dar care se vor lovi de puterea și influența politică a baronilor medicali, nu se va putea face mare lucru. Nu e vorba doar de subfinanțare, ci și de o politică de personal defectuoasă, ale cărei limite s-au văzut la începutul crizei provocate de Covid-19. În ce privește politica socială, aceasta lipsește cu desăvârșire. Va trebui inventată, dar climatul mai degrabă neo-liberal va face dificilă orice încercare serioasă de construcție. Iar guvernul actual nu are vreo prioritate în acest domeniu. Învățământul trebuie adaptat dinamici actuale. Dacă vor mai exista fracturi ca cele relevate de criza coronavirusului, între rural și urban, între cartierele bogate și cele defavorizate, România se va împotmoli. Fără o educație performantă, nu vom putea crește competitivitatea, care nu este doar economică”, consideră prof. Pîrvulescu.
Cine și ce ar putea ușura misiunea de restart? Flexibilitatea este cheia revenirii, a atras atenția politologul. Pentru că, spune el, spre deosebire de multe state din Vest, România nu s-a închis complet și câteva sectoare au continuat să funcționeze. Ceea ce va face revenirea economică puțin mai ușoară. Dar, mai avertizează el, reluarea activității nu este o problemă de resurse, fie ele și economice, ci de curaj politic: ”Politicienii au fost copleșiți de presiunea publică pentru confinare. Aici sau aiurea. Dar nu e nevoie de un curaj nebun, ci de decizii inteligente și dinamice. Flexibilitatea este cheia revenirii. Cu cât se vor deschide mai multe domenii, cu atât revenirea va fi mai rapidă. Până acum, Romania a ieșit relativ bine din etapa izolării. Nici nu avea alternativă la această soluție. Toată lumea în jurul nostru o face. Dar ieșirea din confinare este mult mai dificilă. Frica pare să blocheze o parte a societății, și una din cele active înainte. De fapt, percepția epidemiei este diferită în funcție de multe variabile: mediu de locuire, standard de viață, nivel de instrucție etc”.
Totuși, deciziile de revenire graduală s-au luat sub imperiul unei prudențe excesive, apreciază Cristian Pîrvulescu. Și dă ca exemplu decizia de a relua activitatea școlară în septembrie, o decizie care, din punctul lui de vedere, va avea consecințe dramatice pentru o întreagă generație: ”Este un an din viața acestor copii, care nu va mai putea fi niciodată recuperat. Statele care au reluat activitatea creșelor și grădinițelor, apoi a școlilor primare și, în fine, a liceelor au făcut-o tocmai pentru că nicio țară nu-și poate permite să creeze un asemenea decalaj. Ca să nu vorbim de discriminarea la care sunt supuse cele mai fragile și dezavantajate categorii sociale: copii din zona rurală și din familiile cu dificultăți materiale”.
Statele din Asia, care sunt deja pe primele locuri în testele PISA – Singapore, Coreea de Sud, Hong Kong, Macao, chiar China – nu au întrerupt decât temporar școlile, a adăugat profesorul universitar. Și, există o corelație interesantă între rezultatele la testele PISA, performațele economice și durata de viață. Aceste state, mai puțin China, sunt deja înaintea statelor europene privind durata medie de viață. Și nici nu au confinat.
„Familie mare, remunerație după buget… mică”
Am intrat în izolare cu o piață a muncii ce se confrunta cu un deficit acut de personal. Acum, temerile cele mai mari vizează o creștere semnificativă a șomajului. La ce să ne așteptăm după reluarea activității, l-am întrebat pe profesorul Pîrvulescu.
În opinia lui, angajații sunt mult mai expuși unor dificultăți mai degrabă sociale, pe când angajatorii, la probleme economice. Primii, crede el, s-ar putea să aibă probleme în prima parte a reluării activității, mai ales în privința disponibilității locurilor de muncă interesante. Dar, deja piața de muncă occidentală începe să reabsoarbă o parte a acestei forțe de muncă de la noi, ba chiar primele semne au apărut încă înainte de a începe relaxarea.
Pentru angajatori, implicațiile vor fi în schimb pe termen mediu, căci piețele nu vor recupera în toate domeniile la fel de repede. Iar aici intervine sprijinul guvernamental acordat mediului de afaceri. Numai că, dă o notă de umor caragialesc politologul comentariului legat de măsurile prin care statul a încercat să ajute mediul de afaceri: ”Vorba lui Pristanda din O scrisoare pierdută, <Familie mare, remunerație după buget… mică>”.
Revenind la tonul serios însă, profesorul Pîrvulescu a admis că Guvernul a încercat să facă atât cât îi permitea un buget deja secătuit de politicile populiste ale guvernului precedent. A dat o mână de ajutor mediului privat, iar Uniunea Europeană a contribuit de asemenea: ”Răspunsul este mult mai rapid și mai structurat decât în timpul crizei economice din 2008-2011. Atunci, în anii 2008-2009, tot ani electorali cum este și 2020 (a se citi douăzeci-douăzeci), nimeni nu era dispus să ia măsuri împotriva crizei, ceea ce a făcut ca amploarea acesteia să devină atât de mare încât a fost nevoie de o agresivă politică de austeritate. Acum, se pare, nu va mai fi cazul. Prim-ministrul Ludovic Orban se declară un adversar al austerității. Or asta înseamnă că vor exista mai multe pârghii de relansare a consumului și, prin acesta, o relansare a economiei”.
Și, pentru că a amintit de contribuția Uniunii Europene, Cristian Pîrvulescu a explicat și de ce s-a creat impresia că, la început, UE a părut lipsită de reacție: ”Cum Comisia Europeană nu are atribuții în domeniul sănătății, la început, intrarea în izolare a fost haotică. Fiecare stat a luat pandemia pe cont propriu. Dar, după câteva săptămâni, mai ales în domeniul economic, răspunsul a venit structurat. Dar UE nu e dictatură în care fondurile se alocă discreționar, ci o asociere de state democratice – mă rog, în principiu, dacă mă gândesc la Ungaria sau Polonia – care negociază un compromis. Iar până la o decizie finală a Consiliului, deja pașii au fost făcuți spre o finanțare conștientă a reluării activității economice”.
”Politica nu dispare sub imperiul unei pandemii”
Revenind la situația din România și la măsurile impuse pentru limitarea transmiterii virusului, ceea ce a însemnat închiderea sau reducerea parțială a activității în cele mai multe companii, cu consecințe grave în piața forței de muncă (1,5 milioane de angajați au intrat în șomaj tehnic), profesorul Pîrvulescu afirmă că decizia de izolare a fost una politică, așadar și urmările acesteia nu pot fi altfel decât politice.
”Politica nu dispare sub imperiul unei pandemii. Din contră, se acutizează. Deci, partidele sunt în plină efervescență, cu atât mai mult cu cât alegerile sunt încă posibile”, atenționează el, justificând bâlbele și greșelile în administrarea pandemiei prin prisma faptului că majoritatea parlamentară a preferat populismul, boicotarea și hărțuirea guvernului, fie prin decizii ale parlamentului, fie prin decizii ale CCR: ”Știu, ca și dumneavoastră, că politicile economice populiste au lăsat o situație dezastroasă. Deja deficitul era de peste 4% anul trecut. Marja de manevră era foarte mică. Și eu aș miza mult pe reluarea masivă a consumului cu ajutoare țintite către acele ramuri care aduc o contribuție importantă la PIB”.
Totuși, gradul seismului ce se va resimți în societatea românească, urmare a izolării și efectului shut down economic generat de pandemia Covid 19 va depinde de mai multe variabile. ”Dacă aș folosi strategia de comunicare catastrofică utilizată de mulți pentru a face predicții, aș putea zice 9. Unde 10 ar fi sfârșitul lumii. În fond, nu poți greși foarte dacă nu se întâmplă așa. Dar nu pot ști. Depinde de atât de multe variabile: stare epidemiologică și revenirea epidemiei (când și cât de virulent – n.m.), reacția economiei, reacția socială, reziliența statului etc. încât nu se poate face decât eventual o profeție. Și asta nu este domeniul meu. În principiu, dacă lucrurile nu se complică, vom putea relua ciclul destul de repede. Situația nu este catastrofală. Dar, dacă confinarea a fost națională, relaxarea nu va putea fi decât europeană și mondială. Și nu tot ce s-a întâmplat a fost negativ: trecerea spre o lume numerică este un efect pervers pozitiv, care ar putea contribui la reușita reluării ciclului”, este convins Cristian Pîrvulescu.
Prin comparație, criza precedentă a fost o criză de adaptare de o amploare mare, pe când această criză a fost indusă de frică, nu a fost provocată de evoluția ciclului economic, social și politic. Deci e greu să le comparăm, consideră el. Dar efectele crizei trecute se resimt încă, mai ales la nivel social și economic. Și aceste efecte ar putea fi amplificate de criza actuală: ”Populismul, suveranismul, tentația neo-fascistă, existau deja după criza din 2008 și s-ar putea amplifica. Deja atacul împotriva democrației liberale era puternic. Iar globalismul, care este o caracteristică a capitalismului mondializat la începutul mileniului, este pus sub semnul întrebării”.
”Frica va lăsa urmări psihologice, care vor avea consecințe sociale și politice”
Ne va schimba pandemia?, l-am întrebat pe profesorul Pîrvulescu, și dacă da, cum?
Da, ne vom schimba, cât de mult… depinde de amploarea, durata și efectele pe termen lung ale epidemiei, afirmă el, continuând să tragă încă un semnal de alarmă: ”Ciuma din Atena din 429 î.e.n. l-a ucis pe Pericle și odată cu asta democrația ateniană a decăzut. A urmat dictatura lacedemonienilor oligarhici și a macedonenilor. Așa a devenit democrația o amintire vreme de două milenii. Frica va lăsa urmări psihologice, care vor avea consecințe sociale și politice. Iar economia nu va putea să nu fie afectată și ea. Dar acum este prematur să dăm verdicte. Oamenii vor să-și ia viața înapoi și asta vor și încerca”.
Întrebări pe repede înainte!
Ce a câștigat, ce a pierdut România în această perioadă?
Debirocratizarea, fie și parțială, va fi un câștig pe termen lung care ar putea favoriza resetarea României. Chiar și reliefarea problemelor din educație și sănătate ar putea să determine o serie de evoluții. Pe de altă parte, nereluarea învățământului fizic, nu doar online, s-ar putea să distrugă o întreagă generație, căci acest an școlar pierdut nu va mai putea fi recuperat niciodată. Mai ales pentru acei copii ce provin din rândul categoriilor defavorizate.
Pentru dumneavoastră, cum a fost izolarea? Ce vi s-a părut cel mai greu de trecut în toată această perioadă?
Mi-a lipsit libertatea. Mai ales cea de mișcare. În rest, am muncit mai mult, căci trecerea la online a adus mai multe oportunități care mi-au încărcat timpul, astfel că, uneori, 24 de ore nu au părut suficiente.
Care e cea mai importantă lecție pe care ar trebui să o învățăm din Testul Covid?
Că statul nu este un monstru înspăimântător ce trebuie vânat, ci un instrument prin care realizăm interesul public. Sănătatea, de exemplu, este un bun public care are și o dimensiune privată și una economică. Dar nu piața, ci statul susține sănătatea pentru toți. Fără sănătate pentru toți, economia nu funcționează. Nu un stat total, ci un stat flexibil, dar puternic și capabil să reacționeze. Nu un stat național, etnic, închis, ci un stat deschis și democratic. Dar pentru care interesul public nu este subsumat interesului privat și serviciile publice nu sunt sursa unor cheltuieli inutile.
Acest text face parte din cover-ul ediției nr 266, conceput sub tema umbrelă: Testul COVID 19 – Noua Dimensiune Economică și Socială
Citește și Testul COVID 19 – Noua Dimensiune Economică și Socială – Cover Story (I)