Managementul crizei în vremea COVID-19 (I). Impactul izolării și gestionarea fricii
Sursa foto: Pixabay
În sens metaforic, criza ne arată, din când în când, cel mai adesea împotriva voinței noastre, că viața este periculoasă, dar și că viața are prioritate. Și chiar dacă nu ne place deloc confruntarea cu ea, pentru că ne forțează dintr-o dată, așa cum se întâmplă și acum, schimbarea radicală a status-quo-ului, criza face parte integrantă din viața noastră. Existența noastră individuală și socială n-ar putea fi concepută în lipsa crizelor, care joacă rolul unor variabile extrem de valoroase din tot ceea ce suntem astăzi și din ceea ce vom deveni mâine. Din acest motiv, putem caracteriza crizele ca fiind naturale și normale în desfășurarea existenței noastre având un rol extrem de important în evoluția și maturizarea noastră ca indivizi.
Dar rolul pe care îl are criza în viața noastră se reflectă, așa cum este și firesc, și în viața organizațională. Criza și conflictul (fratele mai mic al crizei) în mediul organizațional stau la baza dezvoltării și creșterii. Dar asta nu înseamnă că trecerea prin criză nu este lipsită de pericole și nici că nu va lăsa urme adânci multă vreme. Dimpotrivă, trecerea printr-o criză are ca prim obiectiv să te înarmeze și să te facă mai puternic, dar în același timp poate să te epuizeze și să te anihileze, să lase în urma ei răni profunde și multă durere.
Principalele coordonate ale crizei
Folosind o definiție succintă, criza se referă la un moment decisiv, de pericol și de maximă încercare a existenței noastre. În acest fel, criza poate fi privită ca o boală care poate avea cel puțin două scenarii de evoluție: vindecarea bolii sau agravarea bolii. Un rol esențial în stabilirea intervenției (a tratamentului) îl are estimarea timpului necesar depășirii crizei.
Dacă folosim aceste coordonate în analiza crizei actuale provocată de epidemia COVID-19, avem deja câteva informații care ne pot ajuta să ne clarificăm starea de incertitudine și să ne gândim și la ceea ce am putea face acum.
Perspectiva epidemiologilor ne arată că până la descoperirea unui vaccin sau tratament, singura soluție eficace pentru a controla epidemia cu care ne confruntăm este combinarea măsurilor de distanțare socială cu testarea în masă. Sigur că și aici avem un handicap, în acest moment, în România, testarea în masă este deficitară și mult întârziată. Dar trebuie să operăm cu ceea ce avem, adică să păstrăm distanța față de semenii noștri, care se dovedesc a fi în această criză, dușmanii noștri cei mai de temut.
În același timp, modelele epidemiologice ne sugerează că regulile de distanțare socială pentru a fi eficace ar putea să dureze mai bine de trei luni. Iar după această perioadă, dacă ar fi urmate de o relaxare bruscă, epidemia ar putea reveni în forță generând astfel un al doilea val. Nimeni nu poate prevedea cu certitudine durata, dar dacă suntem atenți și respectăm regulile stabilite cam atât va dura.
Din perspectivă economică, luând în calcul costurile izolării masive la nivelul societăților actuale, au apărut deja câteva predicții care sugerează că ne vom putea întoarce la starea de dinainte de criză abia în primăvara anului viitor, 2021. În schimb, dacă măsurile de distanțare socială nu vor avea succes și astfel va exista un al doilea val al pandemiei, reabilitarea economică va putea fi simțită prin 2023. Firește că și aceste predicții sunt destul de vagi, imprecise. Dar este nevoie să fim realiști și să ne dăm seama că reluarea vieții de dinainte cu motoarele turate la maxim nu are cum să se întâmple dintr-odată, să sperăm că după cele trei luni.
În același timp, este posibil ca în curând să fie descoperit vaccinul și/sau tratamentul. Dar și aici sunt fel de fel de opinii, multe indicând un interval cuprins între câteva luni și un an. Nu ne rămâne decât să sperăm că vor fi numai câteva luni.
Schimbarea socială, economică și, implicit, individuală ne sperie. Păstrarea stilului de viață, a modelului social, economic și cultural cu care suntem obișnuiți este, probabil, un motiv important pentru existența a nenumărate opinii (ce par pertinente) care recomandă imunizarea naturală a populației. Dar riscurile acestui scenariu, denumit și scenariul trei, înseamnă un număr incontrolabil de îmbolnăviri și, implicit, suprasolicitarea sistemelor de sănătate, adesea foarte defectuoase, ceea ce echivalează cu pierderea de vieți omenești. Iar asta este de neacceptat chiar și pentru cei mai cinici.
Impactul izolării sociale
Izolarea socială ne dezvăluie o fațetă a existenței noastre la care nu ne-am gândit prea mult până acum, dar care ne influențează profund stilul de viață și, pentru foarte mulți, stilul de a munci, de a produce rezultate și de a ne câștiga traiul. Prin urmare, avem de a face cu multe job-uri care par a-și pierde identitatea și sensul în lipsa interacțiunii directe cu clienții și/sau cu colegii. Pentru multe organizații, core-business-ul devine incert și inadecvat, iar modelul lor de afaceri pare complet depășit în această nouă realitate socială (de distanțare socială).
Criza actuală este un adevărat șoc pentru multe dintre modelele de afaceri și pentru viața organizațională cu care ne simțeam confortabili. Din fericire, încă fiind la început de drum, nu se reflectă prin mari dificultăți de finanțare (cel puțin nu încă), dar din punct de vedere psihologic și social, este extrem de extinsă în toate nivelurile societății globale.
Având o pondere psiho-socială atât de mare, criza de acum poate fi privita ca o depresie masivă, cu toate pericolele ascunse, dar și cu potențialul său de vindecare.
Efectele noii realități impuse atât de brusc de această pandemie ne provoacă nenumărate gânduri spontane negative pentru că cele mai multe variabile nu se află sub controlul nostru individual. Dar în schimb, componenta psihologică ar putea fi gestionată mai bine de fiecare dintre noi pentru că depinde de modul în care interpretăm ceea ce ni se întâmplă. Managementul sinelui (gestionarea psihologică a fiecăruia dintre noi) poate fi variabila care să vindece sau cel puțin să îndulcească efectele crizei sau să o agraveze iremediabil, transformând-o într-o adevărată catastrofă. Poate să scurteze timpul necesar pentru depășirea ei sau îl poate lungi peste măsură. Cu alte cuvinte, fiecare dintre noi ar putea să-și gestioneze mai eficace gândurile iraționale, rigide, pline de emoționalitate negativă. Dar mintea noastră nu este pregătită pentru scenarii de criză și nici nu este înarmată corespunzător pentru a face față incertitudinii. Dimpotrivă, poate fi foarte ușor atrasă în capcana mass-mediei și a tragediilor individuale care pot fi ulterior transferate, proiectate în plan personal. Este important să știm aceste lucruri, să ne documentăm din surse credibile și să furnizăm minții noastre, atât cât se poate, informații valide. Pe urmă, să ne ocupăm și de cum am putea gestiona incertitudinea. Pentru că una dintre cele mai mari presiuni la care trebuie să facem față este legată de incertitudinea situației actuale și de cât timp ar putea dura.
Managementul psihologic al crizei: gestionarea fricii
Specificul fiecărei crize, mai ales al unei epidemii care atentează la viața fiecăruia dintre noi, este că se prezintă sub două înfățișări profund psihologice, ambele fiind legate de frică. Una ce exprimă criza generalizată, evidențiată de comportamente pline de angoasă, de anxietate generalizată fiind puternic influențată de surse externe, de mass-media, de afectarea vieții organizaționale în ansamblul ei, de scăderea pieței, de comportamentul clienților și al furnizorilor, de punerea în discuție a core-business-ului și a modelului de afaceri. A doua formă, criza locală, se prezintă ca fobie determinată de diminuarea volumului de muncă (sau chiar dispariția acesteia) fiind asociată de afectarea indicatorilor economico-financiari ai companiei: vânzări, lichidități, profit etc.
Dusă la extrem, criza psihologică poate produce efecte de dezorganizare a conștiinței și de epuizare psihică și fizica a persoanelor implicate. Drept urmare, primul pas și, adesea, cel decisiv, este să încercăm să ne gestionăm cât mai bine criza psihologică.
Iar într-o anumită măsură, fiecare dintre noi putem experimenta anumite formule terapeutice de identificare a gândurilor care ne provoacă anxietatea, să acceptăm incertitudinea, să învățăm să ne gestionăm temerile și îngrijorările într-un mod mai productiv, să ne analizăm convingerile (adesea false), să ne controlăm anumite comportamente. Exercițiile de relaxare în vederea diminuării tensiunii, a neliniștii contribuie semnificativ la o mai eficace gestionare a crizei psihologice. Dacă nu reușim de unii singuri, ajutorul unui psihoterapeut poate fi foarte prețios.
Cu alte cuvinte, pentru gestionarea psihologică a crizei avem nevoie să ne echipăm mintea cu arme și muniție potrivite pentru a avea sorți de izbândă pe terenul de luptă: să învățăm să ne relaxăm, cum să ne schimbăm gândurile care provoacă anxietate, cum să simțim și emoții pozitive în situația dată (pentru că, nu-i așa, încă nu am murit).
În ceea ce privește criza ca fobie, aici avem nevoie de expunere treptată la noua situație care declanșează teama – cum ar fi, de pildă, schimbarea modului de a munci, schimbarea job-ului etc. – până ajungem să ne simțim relativ confortabil cu astfel de gânduri și să putem schița planuri de acțiune. Acțiunea reprezintă un semnal irefutabil că reușim și că vom reuși să ne gestionăm frica.
Vindecarea psihologică a crizei ține de fiecare dintre noi și înseamnă să demonstrăm un comportament predictibil, orientat către viitor, care asumă nu doar supraviețuirea, ci și riscuri de creștere, de dezvoltare, de maturizare.
Managementul crizei la nivel organizațional
Vindecarea crizei la nivel social și economic înseamnă revenirea la un stil de viață confortabil bazat pe o relaționare neîngrădită și necondiționată cu ceilalți, revenirea consumului la cote ce depășesc nevoile consumatorului, revenire investițiilor etc. La nivel organizațional, asta înseamnă ca toți angajații să-și reia job-urile și modurile specifice de interacțiune cu clienții, cu furnizorii, cu ceilalți colegi etc.. Dar această așteptare implicită a fiecăruia dintre noi nu este și una realistă. Și asta pentru că trebuie să ținem seama că orice organizație for profit este indisolubil legată de rezultatele afacerii, de nivelul vânzărilor și al costurilor. Supraviețuirea în afaceri înseamnă un nivel minim al lichidităților absolut necesar pentru funcționarea ei, prin care să-și poată finanța operațiunile de bază. Iar toate acestea derivă din nivelul vânzărilor și al costurilor. Fiind puternic afectate aceste două componente economice de criza actuală, schimbarea organizațională, transformarea necesară pentru evoluția ei în viitoarea realitate socio-economică este singura ei șansă de supraviețuire.
Ținând cont de toate aceste aspecte, să încercăm să abordăm împreună în cele ce urmează câteva teme, întrebări care ne pot oferi perspective inedite și soluții practice despre ceea ce am putea face în rolul de antreprenori și manageri.
Continuarea în ediția online de mâine: Managementul crizei în vremea COVID-19 (II). Scurt ghid de gestionare a crizei organizaționale, pentru antreprenori și manageri.
