O luptă: A face față stresului profesional și situațiilor inerente

Stresul profesional crește în situațiile când persoanele dețin un grad limitat de control la locul de muncă și un nivel ridicat al sarcinilor, al solicitărilor primite alături de un grad limitat al aprecierilor profesionale.

Adesea în spatele reacțiilor de frustrare, evitare, bullying, proiecția propriei viziuni asupra celorlalți, agresivitate verbală, emoțională sau fizică, a unor mecanisme de apărare dezadaptative, stau episoade emoționale din istoria personală interpretate pe baza capacităților proprii din acel timp. Ele au dus la formarea acestor modele de reacție emoțională, comportamentală, cognitivă, motivațională, valorică. Suferințele emoționale atacă persoana, identitatea, de aceea ele sunt cel mai greu de deturnat.

Există situații pe care sistemul psihic nu le poate cuprinde, ori cărora nu le găsește sens

Acestea pot fi identificate, înțelese, cercetate, readaptate, reinterpretate și astfel integrate ca atare și reînvățate în cadrul relației psihoterapeutice, care oferă suportul emoțional necesar și siguranță pentru identificarea și exprimarea trăirilor, pentru noi conștientizări și noi unghiuri din care să privească viața și să recreeze propriul scenariu de viață.
În tot acest cumul de factori, vorbim și despre trauma psihologică. Conceptul de traumă descrie situații pe care sistemul psihic al persoanei nu le poate cuprinde ori cărora nu le găsește sens. Ele pot fi situații frustrante din viața cotidiană, care au ca urmare reacții psihologice moderate. Astfel specialiștii explică trauma ca reacție psihologică în urma unor agresiuni sau situații traumatizante neaparente sau silențioase.

Totodată există și traume cumulative, care pot deveni traumatizante prin acumularea unor microagresiuni. Trauma psihologică are implicații asupra comportamentului, motivației, afectivității și gândirii. Una dintre implicațiile asupra comportamentului este comportamentul evitant. În ceea ce privește motivația, aceasta este afectată prin apariția unor probleme de eficacitate a persoanei, lipsa încrederii în succesul unui plan de tratament. Din punct de vedere afectiv – sistemul limbic, care face ca teama de și nesiguranța în privința posibilității de a retrăi evenimentul dramatic preiau puterea asupra gândirii înainte ca creierul să analizeze situația.
Implicațiile asupra gândirii se referă la acele aspect prin care gândurile devin principala dovadă a traumei. Cogniții automate, gânduri obsesive, incapacitatea de a se concentra, probleme de memorie.
Spre exemplu, atleții răniți pot dezvolta gradual atitudine irațională, senzații anormale, gânduri obsesive despre rănire, frică, anxietate chiar și fără a fi fost fizic răniți în trecut (“Injuries in Athletics: Causes and Consequences”).
Am putea spune că există stresuri adaptative, cu exacerbarea capacităților cognitive, stăpânirea emoției și incitarea la acțiune eficientă, și stresuri depășite, cu neînțelegerea situației, pierderea controlului emoțional și siderarea sau o altă perturbare a voinței și a comportamentului. Stresurile adaptative nu ar fi traumatizante, spre deosebire de stresurile depășite, care se desfășoară printr-o trăire a traumei.
Subiectele pe aceste teme sunt extrem de vaste și oricum ar fi, sănătatea fizică și mentală se află pe primul loc, indiferent de statutul social. Menținerea stării de bine fiind o luptă care ar trebui câștigată zi de zi.

Carmen Goșa
Psihoterapeut Integrativ –
Institutul Român de Psihoterapie Integrativă