Orice minune durează trei zile. Sau aproximativ 3 săptămâni, dacă e vorba de concediul de odihnă
Pentru majoritatea angajaților, concediul de odihnă reprezintă acel interval magic în care își propun să ”își încarce bateriile”, după o perioadă solicitantă la locul de muncă. În concediul de odihnă, angajații se pot deconecta de problemele cotidiene de la locul de muncă, pot adopta un program care să le permită relaxarea și recuperarea energiei investite în job, pot petrece mai mult timp cu familia și cu prietenii, pot vizita locuri de interes pentru ei sau pot desfășura activități care necesită mult timp și nu pot fi realizate în afara zilelor și orelor de lucru. Toate acestea contribuie la recuperarea angajatului și reprezintă ingrediente ale unui concediu de succes.
Dincolo de numărul minim de zile de concediu de odihnă, a acorda mai multe zile de concediu angajaților poate reprezenta un avantaj prin care companiile încearcă să își crească atractivitatea pe piața forței de muncă. Majoritatea companiilor acordă mai multe zile de concediu angajaților cu vechime, ca o formă de recunoaștere a fidelității acestora față de organizație și, nu de puține ori, angajații iau în considerare numărul de zile de concediu atunci când își pun problema mutării de la un angajator la altul. Altfel spus, numărul de zile de concediu de odihnă reprezintă o adevărată monedă de schimb între angajat și angajator.
Totuși, are concediul de odihnă într-adevăr beneficiile care îi sunt atribuite? Are concediul de odihnă efectele îndelung așteptate de angajați? Oare chiar ne ”încărcăm bateriile” în concediu și ne întoarcem mai odihniți și cu mai multă energie la locul de muncă?
Deși poate părea paradoxal, datele științifice existente în acest moment nu ne permit să formulăm un răspuns detaliat. Pe de o parte, știm că implicarea în anumite activități aduce beneficii pentru recuperarea angajaților. Pe de altă parte, oare concentrarea acestor activități în perioada de concediu de odihnă este suficientă pentru a ne asigura energie atunci când revenim la lucru?
Care sunt activitățile care ne ajută să ne recuperăm
Ideea recuperării energiei după perioade solicitante a pornit de la studii medicale care au arătat că organismul nostru necesită perioade de repaus după solicitări fiziologice. Dar dacă mecanismele recuperării fiziologice sunt destul de bine cunoscute, mecanismele recuperării psihologice sunt încă în curs de descoperire. În acest moment, cel mai cunoscut model al recuperării psihologice este cel propus de Sabine Sonnentag (de la Universitatea din Mannheim, Germania) și Charlotte Fritz (de la Universitatea din Portland, SUA) în 2007, care au identificat patru mari strategii de recuperare psihologică: detașarea psihologică, relaxarea, dobândirea de competențe și recăpătarea controlului. Aceste strategii au fost analizate în ultimii ani în studii longitudinale care au examinat legătura dintre folosirea strategiilor și nivelele viitoare de epuizare, de implicare în muncă sau de sănătate.
Detașarea psihologică presupune mai ales dezangajarea mentală față de activitățile și problemele de la locul de muncă. Angajații care reușesc să se detașeze de muncă atunci când sunt în concediul de odihnă nu se gândesc la responsabilitățile de la locul de muncă, nu își pun întrebări legate de statusul proiectelor lor sau legate de cine le ține locul cât timp ei sunt în concediu. Dintre cele 4 strategii descrise de Sonnentag și Fritz (2007), studiile au arătat că detașarea psihologică este cea mai eficientă în a reduce nivelul de epuizare a angajaților, în a îmbunătăți calitatea somnului sau în a crește satisfacția cu viața a angajaților. Deși efectele benefice sunt de necontestat, o problemă asociată detașării psihologice este că ea se asociază și cu o scădere a comportamentului proactiv și a implicării în muncă odată cu întoarcerea la locul de muncă și cu o scădere temporară a productivității. Odată întorși dintr-un concediu în care au reușit să se detașeze mental, angajații vor avea nevoie de timp să se ”reconecteze” la responsabilitățile specifice postului lor.
Relaxarea presupune implicarea în activități plăcute care necesită un nivel scăzut de activare fizică. Aceste activități pot include plimbări în locuri noi, urmărirea unor programe de divertisment, ascultarea de muzică. Foarte importantă este însă valența afectivă asociată de persoană acestor activități, deoarece activitățile neplăcute nu duc la reducerea nivelului de stres. Practicarea activităților relaxante are de asemenea impact asupra reducerii nivelului de epuizare, creșterii nivelului de energie și îmbunătățirii calității somnului, dar, spre deosebire de detașarea psihologică, are și efecte pozitive asupra implicării și performanței în muncă la întoarcerea la lucru.
Dobândirea de competențe (engl. mastery experiences) presupune implicarea în activități care corespund intereselor angajatului, dar nu au neapărat legătură cu activitatea acestuia la locul de muncă. Spre deosebire de primele două strategii, dobândirea de competențe poate implica efort fizic sau mental din partea angajatului, dar redobândirea energiei este rezultatul faptului că angajații ating obiective care sunt importante pentru ei. Angajații se pot recupera practicând sporturi (inclusiv e-sports) sau învățând noi activități (de ex., să cânte la un instrument sau să folosească anumite tehnologii). Studiile au arătat că dobândirea de competențe poate genera scăderea epuizării și nivelului de energie, dar cele mai puternice efecte vizează creșterea creativității, implicării și performanței viitoare a angajatului.
Ultima categorie de activități se referă la nevoia oamenilor de a-și planifica timpul liber, de a controla propriul timp. Această nevoie nu este satisfăcută de locul de muncă, unde angajatul trebuie să se adapteze ritmului și programului de lucru al celor cu care trebuie să colaboreze. Drept urmare, redobândirea controlului asupra propriului timp are efecte benefice precum scăderea nivelului de oboseală, dar efectele asupra modului în care angajații se raportează la locul de muncă nu sunt semnificative.
Cât durează efectul concediului de odihnă
Când sunt în concediu, angajații se implică în activitățile descrise mai sus pentru a se odihni și pentru a-și recupera energia și se așteaptă ca, odată reveniți la locul de muncă, să se simtă mult mai bine comparativ cu colegii care nu au avut concediu de odihnă. În general, datele raportate de studiile de specialitate au confirmat aceste așteptări, dar efectele au totuși durată limitată.
Într-un studiu publicat în 2009, Jessica de Bloom și colaboratorii săi de la Universitatea din Groningen (Olanda) au analizat efectul concediului de odihnă asupra sănătății fizice și mentale a angajaților. Deși numărul studiilor este limitat, autorii concluzionează că „bateriile încărcate” în concediu se descarcă după 2-4 săptămâni indiferent de durata concediului de odihnă. Din perspectiva eficienței, se pare că a-ți lua concediu de mai mult de 4 săptămâni nu are efecte cu durată mult mai mare comparativ cu weekenduri prelungite. Indiferent de durata concediului, după 2-4 săptămâni de muncă, sănătatea fizică și mentală a angajaților a revenit la nivelul pre-concediu și nu se mai diferențiază de sănătatea fizică și mentală a colegilor care nu au fost în concediu.
Și totuși, cum ne recuperăm din oboseala acumulată?
Drept urmare, pe baza rezultatelor prezentate mai sus, ce concluzii putem formula în ceea ce privește recuperarea din oboseală? În primul rând, putem spune că efectul concediului de odihnă este de scurtă durată dacă ne gândim că majoritatea angajaților au un singur concediu de odihnă pe an. Asta înseamnă că recuperarea din oboseala acumulată la lucru ar trebui făcută altfel decât printr-un concediu anual care să rezolve miraculos problema oboselii.
Soluțiile formulate de specialiști includ abordări diferite. Pe de o parte, Jessica de Bloom recomandă concediile multiple de scurtă durată (weekenduri prelungite) deoarece acestea permit recuperarea energiei pentru 1-2 săptămâni de la revenirea din mini-concediu. Astfel, se pot distribui de-a lungul anului mai multe perioade de reechilibrare a nivelului de energie. Pe de altă parte, mesajul transmis de studiile efectuate de Sabine Sonnentag este că recuperarea din oboseala acumulată la lucru este un proces continuu. Așa cum oboseala se acumulează continuu, și recuperarea trebuie să fie continuă. Cum nu ne putem opri din a ne obosi, cel mai rațional este să nu ne oprim din a ne recupera din oboseală.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 285
Pentru abonare, click aici
