Partea negativă a motivației: rolul rușinii

Rușinea este o emoție cu o funcție de reglare socială, care are legătură cu apartenența la un grup social, la un sistem funcțional, la lumea pe care ceilalți o consideră civilizată și de succes. Ea are o conotație anxiogenă intensă și asta pentru că este în strânsă legătură cu un potențial de respingere, să te faci de rușine în fața membrilor unui grup de apartenență poate avea consecințe “dramatice” ce coincid la nivel de percepție cu excluderea.

Deși rușinea a mai fost denumită de specialiști și “partea negativă a schemei motivaționale a unui individ”, nu știu cât s-a reflectat și analizat, în mediul organizațional, asupra cum influențează această emoție motivația. Dacă ar fi să examinam conexiunea dintre rușine și motivație, identificăm un set de relații  între emoție și stabilirea obiectivelor.

Inima procesului motivațional în mediul organizațional este reprezentată de definirea obiectivelor. Construirea obiectivelor pentru angajați are scopul de a sistematiza obiectivele organizației la nivel de individ. Această stabilire a obiectivelor creează un standard ce trebuie atins și astfel permite compararea și diferențierea angajaților. Acest instrument de definire a obiectivelor oferă persoanei ceva vizibil și calculabil și constituie o parte importantă a autogestionării. Angajatul aderă la standardele specifice îndeplinirii obiectivului, fiind în același timp conștient că abaterea sau nerespectarea lor va atrage după sine nevoia unei corecții sau ajustări pentru a-l îndeplini. Astfel, eu știu ce am de făcut, unde îmi este locul în acea organizație și cum contribui eu la succesul sau eșecul acesteia.

Gândul legat de îndeplinirea unui obiectiv produce răspunsuri emoționale anticipative. Dacă anticipez eșecul în drumul meu către atingerea unui obiectiv sau obiectivul nu este suficient de valoros pentru mine, atunci iese la iveală un răspuns anticipativ negativ. De asemenea, dacă eu cred că îmi lipsește capacitatea de a avea succes în realizarea obiectivului, aceasta se datorează unor factori interni ce vor stârni rușine. Persoanele care resimt un nivel ridicat de rușine se retrag din acele situații ce presupun atingerea unor obiective. Acum, v-as întreba care sunt primele gânduri care apar atunci când vi se povestesc acele obiective pe care trebuie să vi le asumați pentru anul fiscal ce urmează? Cum se schimbă aceste gânduri de la o zi la alta și ce anume le influențează?

Cum influențează rușinea angajamentul față de obiective?

Angajamentul față de obiective reprezintă atașamentul sau determinarea de a realiza acel obiectiv. S-a observat în numeroase cercetări că angajamentul scade când avem de-a face cu obiective dificile sau atunci când percepția asupra posibilității de îndeplinire a obiectivului scade sau se reduce. Toate aceste elemente: dificultatea în realizarea sarcinii, lipsa progresului sau percepția crescută asupra dificultății sarcinii pot induce rușinea.

Iată câteva elemente ce joacă un rol important în bucla motivație – experiență – rușine:

Feedback-ul: un feedback negativ va produce reacții emoționale negative, iar dacă acesta este orientat asupra imaginii de sine și este atribuit unei părți stabile a sinelui precum o anumită abilitate, el va provoca rușine.

Presiunea grupului: într-o echipă cu un grad înalt de coeziune, unde membrii sunt percepuți ca persoane importante, unii chiar joacă rolul de model de urmat, se creează o presiune socială intensă la care persoana se supune. Gândul de a fi văzut ca acela care dezamăgește echipa sau de a fi văzut ca o persoană nepotrivită de către echipă are un impact puternic asupra angajamentului, iar a dezamăgi hrănește și intensifică rușinea.

Intoleranța la eșec: dacă în mediul de lucru există o probabilitate de eșec, unele persoane nu vor încerca sau nu vor accepta să își realizeze obiectivele.

Stima de sine scăzută: în literatura de specialitate, numeroase studii au arătat că persoanele cu o stimă de sine scăzută când trec printr-un eveniment ce le amenință egoul tind să simtă emoții negative puternice și se retrag din acea sarcină; retragerea este un comportament dictat de rușine.

Cum ne autoreglăm când apare rușinea?

Dacă o persoană simte rușine ca urmare a unei performanțe slabe sau ca urmare a anticipării unui rezultat slab, apar trei posibilități de comportament: primul este cel de retragere de la sursa rușinii, prin comportamente de absenteism, scăderea angajamentului față de organizație, scăderea aspirațiilor și căutarea de scuze.  Cel de-al doilea, angajatul exprimă furie sau ostilitate. Al treilea este cel în care individul caută să facă modificări și să intensifice eforturile pentru a construi capacitățile necesare.

Putem diminua rușinea prin hrănirea unor nevoi relaționale de bază, iar pentru a putea face asta las mai jos câteva idei ce pot susține această creștere:

1. Avem nevoia să exprimam, să putem arăta ceea ce simțim în libertatea noastră de exprimare, iar pentru aceasta vă sugerez să căutați o ureche care are blândețea și curiozitatea potrivită de a primi ceea ce aveți nevoie să exprimați.

2. Ne dorim să fim văzuți, acceptați, recunoscuți în felul în care suntem nu în felul în care și-ar dori ceilalți să fim, găsiți curajul să fiți autentici!

3. Fiecare dintre noi își dorește să lase o amprentă a prezenței sale, găsiți modalitatea prin care puteți influenta mediul vostru.

4. Respectați-vă nevoia de intimitate,  avem dreptul să nu împărtășim totul despre noi, să păstrăm informațiile pe care le consideram prețioase.

5. Credeți că mâine vă fi mai bine că astăzi, că mâine veți reuși mai bine ca azi, aveți nevoie să visați la un viitor mai bun și să sperați!

6. Avem nevoie să știm că suntem importanți pentru ceilalți, că pentru cei apropiați contăm, că suntem apreciați, cereți unei persoane importante să vă completeze următorul enunț “ Azi sunt mulțumit de tine pentru că ….”

7. Bonus: învățați să cereți ajutorul atunci când simțiți că nu aveți resursele necesare.