Prof. dr. Bogdan Voicu: ”Mai avem mult până ne vom putea baza pe o masă critică fascinantă ca nivel al profesionalismului” – Cover Story I
Felul în care ne percepem și ne raportăm la cei din jur, dar și felul în care răspundem cerințelor, nevoilor, acțiunilor, idealurilor societății în care trăim, modul în care interacționăm cu ea, ține de un set de principii și valori după care ne construim fiecare viața. Moștenim, dobândim sau ne asumăm în timp valori, pe care, apoi, le cerem sau le atribuim și celor din jur. Le folosim ca unitate de măsură, ca reper, ca busolă interioară sau socială, explicăm, justificăm, criticăm ori prețuim reacții și adoptăm comportamente, facem ierarhii. De multe ori, valorile ne influențează deciziile. Conștient sau inconștient. Facem alegeri ținând cont de ele, ne modelăm ca oameni, ne creștem și educăm copiii în spiritul lor. Totul într-o permanentă grupare și regrupare, ce are drept scop identificarea celor ce îmbrățișează și se ghidează după aceleași rigori ca și noi, și într-o permanentă încercare de armonizare, cu noi înșine și cu ceilalți. Un complex și continuu schimb social, o continuă provocare, pentru atingerea unui ideal comun: un nivel de instruire și bunăstare materială și spirituală care să ne ajute să evoluăm ca indivizi, dar și ca societate.
Cine stabilește aceste valori și cum? De ce trebuie să fie ele farul existenței și evoluției noastre?
”Termen polisemantic, valorile reprezintă pentru psihologi ancore ce permit indivizilor să se orienteze în lumea înconjurătoare. Pentru sociologi, acestea sunt văzute ca interioare individului, însă cu un important determinant social, exprimat și totodată indus de norme, obiceiuri și ideologii”, explică prof. dr. Bogdan Voicu.
Sociolog, cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii din cadrul Academiei Române și profesor asociat la Catedra de Sociologie a Universității Lucian Blaga din Sibiu, Bogdan Voicu este autorul a numeroase volume, articole academice și rapoarte de cercetare, publicate în jurnale din țară și străinătate.
Dintre domeniile sale de interes enumerăm: schimbarea socială, sociologia valorilor, capitalul social și satisfacția cu viața, iar dintre volume, ”Valori ale românilor: 1993-2006. O perspectivă sociologică și Capital social în România începutului de Mileniu: Drumeţ în ţara celor fără de prieteni?”
Ce sunt valorile
Oamenii acționează conform unor reguli învățate și interiorizate, subliniază Bogdan Voicu. Acestea sunt așa numitele valori sociale. Atributul social face trimitere la modul de apariție al acestor valori, rezultat al socializării: ”Indivizii observă comportamentele și atitudinile celorlalți și încep să le adopte. Acest lucru se petrece mai ales în socializarea primară, adică în copilărie, dar și în timpul vieții adulte. Copilăria este esențială: cel ce crește într-un mediu al abundenței, în care oamenii nu sunt presați de nevoi materiale și se comportă ca atare, tinde să acorde mai mare importanță nevoilor de nivel superior – va fi mai interesat de frumos, de egalitate, de protecția mediului, de a se bucura de viață, de a se dezvolta personal. Cel ce crește într-o societate a rarității, a penuriei, va avea tot timpul tendința de a da prioritate nevoilor materiale, chiar și atunci când acestea sunt satisfăcute, și va prefera moduri tradiționale de a face, va avea o religiozitate mai accentuată, mai puțină deschidere față de lume și mai puțină încredere în oameni”.
Apoi, contează modelele observate la orice vârstă, completează sociologul. Când toți cei relevanți din jur fac un anumit lucru, începi să interiorizezi acel comportament sau atitudine și tinzi să îl transformi în valori personale, pe care le manifești apoi prin comportamente și atitudini proprii. Este util însă să vedem prin exemple ce sunt valorile, recomandă el. Astfel, spune prof. Voicu, oamenii pot avea orientări (latente) spre a accepta egalitatea de gen. Acestea sunt valori ce susțin egalitatea dintre femei și bărbați și se pot manifesta prin comportamente și atitudini misogine (adică un nivel redus al valorilor legate de egalitatea de gen), prin comportamente și atitudini de a împărți în mod egal sarcinile domestice (egalitate de gen mare), a accepta un rol egal al femeii în spațiul public, roluri egale în organizații etc.
Religiozitatea, ca valoare, se manifestă prin comportamente religioase (mers la biserică, rugăciune, alte practici religioase) sau prin credința religioasă (atitudini ce spun că biserica răspunde la problemele vieții private, publice, interpersonale șamd; credința că Dumnezeu este important în viața persoanei respective; credința că există elemente ale explicației religioase precum iadul, raiul, îngerii etc.)
Cine pe cine influențează sau ce a fost mai întâi: oul sau găina?
În ce măsură valorile personale contribuie la stabilirea setului de valori după care funcționează societatea și, invers, în ce măsură valorile sociale au influență asupra noastră ca indivizi?
Este ca în povestea oului și a găinii, susține sociologul. Pentru că, explică el, indivizii preiau normele existente în societate și le interiorizează. În orice societate apar și așa numitele comunități critice. Ele dezvoltă moduri proprii de a face, gestionând norme ale grupului ce pot fi ușor diferite de cele ale societății. Mai apoi, eventualul lor succes poate duce la contagiune valorică. Astfel de grupuri pot împinge modernitatea în orice direcție. De regulă o fac către modernitate și postmodernitate, fiind inovatoare în ce privește valorile. Dar pot exista și efecte de recul: grupuri ce nu doresc schimbarea, pentru a-și conserva situația adesea confortabilă, devin extrem de vizibile și impun norme tradiționale, mai ales în perioade de criză societală, calamități naturale, recesiune economică sau … pandemii.
Competența se construiește în timp
Valorile după care se ghidează acum România sunt cel puțin discutabile, dacă nu de-a dreptul controversate. Setul de principii și valori promovat la nivel comunitar este, de multe ori, departe de ceea ce unii dintre noi considerăm că trebuie să respectăm pentru a fi cu adevărat oameni valoroși. Atribute precum educație, inteligență, moralitate, profesionalism etc., în multe cazuri, nu-ți asigură recunoașterea, adevărata valoare. Banul, ipocrizia, relațiile, apartenența politică, nepotismele te propulsează mult mai repede și mai eficient în rândurile așa-zisei elite și îți asigură succesul. Ce ar trebui să facem atunci când valorile noastre personale nu se regăsesc în setul de valori după care funcționează comunitatea/societatea în care trăim?, l-am întrebat pe profesorul Voicu.
”Nici un set de valori nu este discutabil”, a fost categoric el, făcând trimitere la Oswald Spengler, care spunea, în urmă cu mai bine de o sută de ani, că ”discutăm despre culturi, nu despre o cultură”.
”Cultura este, de fapt, un set de norme agreate tacit de către societate sau formalizate în cutume și legi și care sunt susținute prin valori sociale. Faptul că unele grupuri aderă la alte valori și norme decât altele nu înseamnă că unele <au dreptate> și altele <au valori discutabile sau controversate>. Cu alte cuvinte, ierarhiile între tipuri de valori sunt excluse. E ca și cum am afirma că roșul este mai bun decât albastrul. Poate fi doar o chestiune de gust. Societățile umane experimentează permanent moduri de a face, iar unele dintre ele pot părea rele, dar se pot dovedi potrivite momentului respectiv. Personal, împărtășesc alte valori decât majoritatea populației României, dar acest lucru nu înseamnă că eu am sau nu am dreptate. Pur și simplu cei care au aceleași valori ca și mine coexistă cu ceilalți. Ceea ce cred eu este că oamenii care se definesc drept valoroși sunt mai degrabă indivizi tradiționaliști, pentru care adevărul este numai unul, care au nevoie de un lider puternic și autoritar (de preferință chiar ei) și nu au încredere în oameni”, afirmă Bogdan Voicu.
Societățile contemporane merg azi mai degrabă către o poziționare opusă, reflexivă, critică la adresa propriei valori, duce mai departe ideea. Avem, pe de altă parte, în societatea românească, stereotipul conform căruia suntem dominați de nepotism și incompetență. Uităm că, de fapt, România are o populație slab educată și se află în situația aceasta de dinaintea comunismului. Comunismul a modernizat doar parțial țara și a lăsat-o între societățile europene cele mai slab educate, poziție pe care se situa la finalul anilor 1980 și pe care nu a părăsit-o nici azi. ”Prin urmare, nu prea ai de unde selecta oameni profesioniști și competenți. Brucan a fost optimist în acest sens. Competența se construiește în timp, mai avem mult până la a avea o masă critică fascinantă ca nivel al profesionalismului”.
Voice, exit, loiality
Așadar, ce putem face, dacă nu ne simțim confortabil în situația actuală?
Albert Hirschman spunea că ai trei opțiuni: voice (a protesta, a agrega interesele grupului încercând să schimbi lucrurile), exit (a pleca de acolo), sau loiality (a accepta situația ca atare), a expus alternativele Bogdan Voicu: ”Evident, fiecare poate alege o combinație din cele trei strategii…”.
Am fost curioasă să aflu atunci, dacă există cercetări sociologice care să reliefeze dinamica valorilor promovate de-a lungul timpului de noi, ca popor, și care să reliefeze reacțiile noastre în ”criză” de moralitate.
Conform profesorului Voicu, în lume, există o serie de sondaje, numite generic sondajele valorilor. Sunt de fapt două serii – European Values Study și World Values Survey, care în bună măsură se suprapun. Sondajele au avut loc în 1981, 1990, 1995, 1999, 2005, 2008, 2010, 2018, cu unul, doi ani decalaj între țări. Aceasta este, de fapt, singura serie de sondaje comparative în care România a fost constant implicată (am participat la valurile din 1990, 1999, 2005, 2010, 2018). Parte din echipa de cercetători, Bogdan Voicu a explicat prezența României în doar cinci din cele opt sondaje prin faptul că ”lucrăm acolo oarecum voluntar, finanțarea fiind intermitentă și redusă”. De știut însă că detalii, date, articole, cărți, comunicate de presă legate de toate aceste sondaje sunt disponibile online la www.RomanianValues.ro.
Ca o concluzie însă, valorile se schimbă permanent, atât la nivel individual, cât și societal.
Și tot ca o concluzie a primului calup de întrebări, deși sunt măsurabile, nu există valori bune și valori rele, și dacă ele nu pot fi astfel catalogate, putem vorbi doar despre valori care se află pe nivele diferite, fără a le putea ierarhiza. În plus, a ținut să precizeze sociologul, ”În opinia mea, nu trebuie să impunem valori nimănui. În perspectiva tradiționalist-normativă, oamenii trebuie să fie toți la fel și să aibă aceleași sau aproape aceleași valori, fără variație”.
Citește și Prof. dr. Andrei Miu: ”Educația este centura de siguranță a creierului nostru” – Cover Story III
Q&A Valorile și pandemia
Așa cum spuneam și în introducerea rubricii Cover Story, niciodată în istoria contemporană omenirea nu a fost nevoită să facă față atâtor provocări și să accepte de bunăvoie atâtea constrângeri. Cum vede profesorul Bogdan Voicu, din perspectiva sociologică, reacția societății românești în cele 10 luni de distanțare socială și care sunt, în opinia lui, previziunile pentru următoarele luni, despre care mulți analiști spun că vor fi și mai grele, avem răspunsuri în cel de al doilea calup de întrebări. Așadar, Q&A.
Acum trăim vremuri tulburi, cu care societatea contemporană nu s-a mai confruntat. Privind în urmă, în cele 10 luni de restricții, cum apreciați că au răspuns românii setului de constrângeri impus pentru a limita răspândirea virusului?
Datele colectate de noi în timpul carantinei din primăvară arătau că am avut o creștere inițială a solidarității sociale, urmată de o descreștere, dar suntem încă deasupra nivelului de start. La fel, a scăzut credința religioasă, a scăzut orientarea spre a avea lideri autoritari, populiști. Ultima creștea însă pe măsură ce creștea numărul de zile petrecute în carantină. Mă aștept ca o nouă carantină să crească orientarea spre autoritarism. În funcție de cum va decurge viața în anii ce urmează, este de așteptat să crească credința religioasă, dar prezența unui vaccin eficient va împinge societatea spre secularizare. E interesant de observat că în carantina din primăvară a scăzut acceptarea supravegherii în spații publice, dar scăderea era contracarată și inversată la cei care cunoșteau pe cineva afectat de Covid.
Ceea ce trăim acum, cu siguranță, va determina o schimbare și a comportamentelor noastre. Însă pot constrângerile să determine și schimbarea setului de principii și valori?
Sigur vom asista la schimbări în sfera valorilor. O gestiune eficientă a pandemiei va crește încrederea în instituții și în oameni, una ineficientă va crește religiozitatea. Oricum ar fi, mă aștept la o creștere a sprijinului pentru un lider autoritar ca alternativă la democrație, precum și a inegalității de gen și a xenofobiei.
Există o legătură între siguranță, stabilitate și valori?
Da, momentele de incertitudine sunt asociate cu întoarcerea spre valori tradiționale, care permit un control mai simplist al contextului din jur: religiozitate ridicată, normativism și intoleranță, încredere redusă în oameni și instituții, deschidere mai redusă la nou și risc etc.
Păstrarea distanțării sociale ne-a obligat să ne refugiem în online. Iar în online, mulți am descoperit o lume și mai haotică, în care valorile sunt brutal călcate în picioare (jigniri, fake-news, trucaje), protecția ecranului, a contului fals, dând multora un curaj pe care niciodată nu l-ar fi dobândit în viața reală. Ce urmări va lăsa această experiență în viața socială? Care ar fi cele mai mari riscuri?
Oameni care să îi vorbească pe alții pe la spate, sau din spatele unui anunț anonim, intriganți și lingăi sunt dintotdeauna. Ei își găsesc expresia în varii feluri, adaptate tehnologiei existente. Nu online-ul este problema noastră în prezent, ci lipsa de socializare. A simți căldura celuilalt, a simți umanitatea este definitorie pentru oameni, iar tocmai aici constă provocarea de a trece peste aceste timpuri…
Ce valori ne-ar putea ajuta să devenim mai abili și mai agili, să ne construim și consolidăm reziliența (ca indivizi, dar și ca societate), astfel încât, următoarea criză să ne prindă măcar un pic mai pregătiți?
Următoarea criză ne va prinde sigur mai pregătiți. Din fericire, epoca ciumei a trecut. Acum stăpânim chiar și parțial pandemia, înțelegând-o și mobilizându-ne, ca civilizație umană, să o controlăm. O reușită ar fi fantastică și ne-ar duce la capacitatea de a face față cu brio oricărei astfel de crize. O trecere chinuitoare printr-o pandemie ce va dura mulți ani riscă să conducă la ascensiunea unor lideri non-democratici, cu perspective sumbre de a replica adecvat la o nouă criză. Avem deja exemplul dezastruos al Braziliei și SUA, sper să nu mai avem țări care trec prin așa ceva…
În opinia dvs, noi, ca indivizi, pe de o parte, dar și ca societate, pe de alta, cum vom ieși (transformați) comportamental, emoțional, social, din această criză? Va avea pandemia un impact major/determinant asupra noastră, asupra credințelor noastre?
E greu de prezis. O stare lungă de incertitudine (ani) ne va împinge sigur spre moduri tradiționale de a face și spre un recul spre valorile tradiționaliste. Deja eram într-o luptă între tradiționalismul populist și reformarea postmodernă a societăților umane, sau cel puțin a celor europene. O gestiune eficientă a situației, cu un vaccin care să fie disponibil peste câteva luni, va da un impuls fantastic valorilor moderne și postmoderne.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 268
Pentru abonare, click aici
